© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,3s...
De la inima la inima[2006-02-18](Silvia Dima / AARC)Imi plac versetele biblice care se refera la femei; au un loc special in inima mea. De aceea, mesajul inimii mele catre inimile dumneavoastra consta in speranta ca, atunci cand spune Domnul un cuvant, femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire (Ps.68,11). Nu am nici cea mai slaba indoiala ca Domnul nu a facut inca aceasta chemare femeilor, din moment ce a scos laude si din gura pruncilor, dar cred ca dimensiunea la care face referire versetul biblic nu a fost atinsa nici pe departe. Cu siguranta, cauzele sunt greu de evaluat si tin in primul rand de persoanele in discutie - de spiritualitatea lor, de constientizarea chemarii, de pregatirea pentru slujire s.a.m.d. Pe de alta parte, daca tinem cont ca de-a lungul timpului femeile au fost asociate traditional spatiului domestic (gospodarie, familie), emotionalului si chiar irationalului, incepem sa intelegem de ce, deocamdata, versetul din Psalmi se aplica doar la o ostire mai mica. In timpul lucrarii Sale, Domnul Isus a demolat multe prejudecati. Daca ne gandim numai la femeia samariteanca si la dimensiunea lucrarii la care a fost chemata... A lasat galeata, s-a dus in cetate si a avut curajul sa spuna: veniti de vedeti. Rezultatul? O veste buna: Ei au iesit din cetate si veneau spre El... (Ioan 4,28-30). Cate femei adventiste, daca ar raspunde chemarii, n-ar influenta cetati! Imi amintesc de doua femei care, impreuna cu echipa lor, bat de cativa ani, prin campanii de evanghelizare, expozitii de sanatate si alte evenimente, la portile unei cetati din nordul Transilvaniei. Si vestile bune au inceput sa apara. In acelasi timp, nu pot sa nu amintesc, asa, ca de la inima la inima, despre o situatie care nu este singulara. In urma cu doi ani, am vizitat o comunitate care m-a impresionat in mod deosebit prin numarul mare al membrilor si prin blandetea lor. Pentru sambata dupa amiaza am organizat un simpozion pe tema Asteptatoare de ieri si de azi. Suprinzator, si-au anuntat participarea mai multe surori prezente la acea intalnire zonala a Departamentului Misiunea Femeii, dar niciuna din comunitatea gazda. Am insistat si una dintre ele a spus ca va prezenta o experienta personala. Si ce experienta! Dumnezeu o vindecase de o boala incurabila, fapt recunoscut de insusi medicul care o avusese sub observatie la spital. Ca urmare, ea a fagaduit ca va vorbi despre dragostea lui Dumnezeu pe ulitele satului si in adunare. Desi trecuse ceva timp de atunci, se achitase doar de prima parte a promisiunii. De a doua nu spera sa se achite vreodata, decat cu glas soptit. Am inteles mai tarziu de ce pasea nesigur spre amvon. Fiecare treapta ii sporea emotia. A inceput sa se exprime mai intai prin cateva lacrimi, apoi cu sfiala. In cele din urma, a sfarsit prezentarea cu putere si curaj, ca un vorbitor experimentat. Am privit in sala. Toti erau captivati de acea predica vie. Si nu doar obrajii femeilor erau impodobiti de lacrimi de recunostinta la adresa lui Dumnezeu pentru ceea ce auzeau. Cine vorbea? Ce vorbea si in ce scop? Sa ne amintim textul - Un cuvant spune Domnul si femeile aducatoare de vesti bune sunt o mare ostire. Slava Domnului, este vorba despre o mare ostire! Si slava Lui, ostirea nu este muta, ci este aducatoare de vesti. Si nu orice vesti, ci... bune, spre lauda lui Dumnezeu! Faceti ca in raza dumneavoastra de influenta sa existe preocupare pentru acest cuvant al Domnului, aceasta asteptare a Sa. Pentru ca timpul este spre seara si toti suntem chemati, in functie de abilitati si darurile primite, sa lucram de la inima la inima pe ogorul slujirii. silviadima_mf@yahoo.com Sursa: www.InterCer.ro Contor Accesări: 1047, Ultimul acces: 2026-05-31 20:39:52
|
Timp total: 0,3s...
[]:1
