Căci ce-i foloseşte omului...

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Căci ce-i foloseşte omului...

[2005-09-16]

Lecturia: Marcu 8,34-9,1
pr. Anthony M. Coniaris

Cu ceva vreme în urmă într-un ziar a apărut pe prima pagină o imagine cu un sultan gras pus pe un cântar de modă veche, cu două braţe. Pe unul din talerele cântarului se afla sultanul, cu turbanul său din mătase şi cu un zâmbet larg pe faţă. Pe celălalt taler se afla un munte de diamante. Articolul explica faptul că, la petrecerea de ziua sa, sultanul primea în fiecare an de la supuşi greutatea sa în diamante. Şi cum avea cam 120 de kilograme, vă daţi seama de dimensiunea muntelui de diamante.

Acea imagine aminteşte de ceea ce Isus spune în Evanghelia de astăzi. Dacă am pune întreg universul pe unul din talere, spune El, iar în cealaltă parte am pune un singur suflet, sufletul ar fi mult mai greu decât universul. "Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?"

Sufletul unui roi

Un fermier a văzut odată un roi de albine în păduricea de lângă casă. Dorind să aibă un stup la fermă, a cumpărat unul, a mers în pădure şi a prins câteva albine pe care le-a dus în stup. A doua zi a mai prins câteva albine şi le-a dus în stup. A făcut aşa şi în zilele următoare dar nu avea spor: multe dintre albine se întorceau în pădurice. Uimit, fermierul a întrebat un apicultor: "Care e problema cu albinele acestea? De ce nu stau în stupul meu?" Răspunsul primit a fost: "Singurul mod de a muta un roi unde vrei tu este să prinzi mai întâi sufletul roiului. Odată ce l-ai prins, restul albinelor vor veni să stea în stupul tău." "Şi care este sufletul roiului?", a întrebat fermierul. " Apicultorul i-a explicat: "Sufletul este regina. Prinde-o, şi toate celelalte albine, care toată viaţa o slujesc pe aceasta, o vor urma."

Regina este pentru roi ca sufletul pentru om. Toate instinctele, dorinţele, gândurile şi emoţiile omului se supun sufletului. Dacă sufletul îl slujeşte pe Cristos, şi omul îl slujeşte. Platon spune cândva: "Dacă vrei ca trupul să fie bine, trebuie să începem vindecând sufletul".

Ce este sufletul?

Sufletul nu este o parte a trupului, deşi este găzduit de acesta. Privind la tatăl său mort, aşezat într-un sicriu, un băiat a spus: "Acesta nu este tatăl meu. Este doar casa în care a trăit el odată." Isus confirmă aceasta atunci când le spune discipolilor săi să nu se teamă de cei care pot ucide trupul, dar nu pot ucide sufletul. Sufletul tău este adevăratul tu, partea ta spirituală şi care astfel nu poate muri fizic; tu ca suflet speri, ai dorinţe, te rogi, suferi, iubeşti, eşti tentat, păcătuieşti, te pocăieşti şi poţi fi mântuit.

Un necredincios îi spunea odată unui preot că nu poate crede în existenţa sufletului. "La urma urmelor", spunea el, "puteţi merge la un laborator medical şi veţi vedea că omul este de fapt doar apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon..." Preotul i-a spus că nu doreşte să continue discuţia, ceea ce l-a înfuriat pe necredincios. "Mă aşteptam la aşa ceva. De fiecare dată când nu puteţi da un răspuns logic, refuzaţi să continuaţi discuţia." Preotul i-a răspuns calm: "Sunt om cu raţiune, şi tocmai de aceea refuz să vorbesc cu o grămadă de apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon..."

Ia sufletul unui om din trup, şi tot ce îţi rămâne sunt nişte materii chimice, valorând puţin sau nimic. Pune însă un suflet într-un trup şi omul va valora mai mult decât întreg universul.

Măreţia sufletului

Măreţia şi sacralitatea sufletului omului au trei motive: (1) este creat după chipul lui Dumnezeu; (2) preţul plătit pentru mântuirea sa a fost preţiosul sânge al Fiului lui Dumnezeu; şi (3) este etern, supravieţuind universului. Ne este de folos să ne întrebăm des în viaţă: "Cât de mult va dura?" Un moment? O zi? O lună? Un an? O viaţă întreagă? Pentru veşnicie? Dumnezeu este veşnic. La fel şi credinţa. La fel şi sufletul care trăieşte cu Dumnezeu.

Era odată un rege care avea 365 de neveste în haremul său. Era foarte chipeş şi îi plăcea mult să mănânce şi să se distreze. Într-o zi el vizita o mănăstire. Acolo a întâlnit un călugăr. S-a uitat la el cu compasiune: "Vai, ce mare sacrificiu faci!" Călugărul nu a fost de acord şi i-a replicat: "Sacrificiul tău este mai mare!" Regele a rămas uimit: "Cum aşa?" "Simplu: eu am renunţat la lucruri trecătoare, pe când tu ai renunţat la ceva etern." Cu adevărat, singurele lucruri care merită sunt cele ce durează o veşnicie.

Un bărbat se ruga odată: "Doamne, leagă-mă de ceva etern. M-am legat de casă, de pământuri, de averi, şi soarta a făcut să le pierd pe toate. M-am legat de iubire şi un singur microb a fost suficient să o ucidă. M-am legat de prietenii şi toate s-au destrămat. Doamne, leagă-mă de planul Tău, de Împărăţia Ta, de Tine, Dumnezeule, ca să fiu legat pe veşnicie." Legat de Dumnezeu, sufletul este apărat pentru veşnicie.

Câştigarea lumii

Să câştigi lumea întreagă dar să îţi pierzi sufletul este cea mai proastă afacere posibilă, spune Isus. Aici cuvântul "lume" se referă la orice crede omul că este adevărata esenţă a vieţii. Pentru unii este profitul, pentru alţii succesul, pentru alţii faima, pentru alţii plăcerea ş.a.m.d. Să ne imaginăm pentru o clipă că un om câştigă lumea întreagă. Aceasta nu îl poate feri de probleme; nu îi poate da pacea conştiinţei; nu îl poate alina în durere; nu îi poate aduce o moarte liniştită; nu îi poate cumpăra cerurile. Tot ce poate face cu lumea pe care a câştigat-o este să o păstreze cât trăieşte, căci nu o poate lua cu el în viaţa de apoi.

O binecunoscută vedetă a filmului, care a câştigat întreaga lume, s-a sinucis. Comentând viaţa ei tragică, o revistă scria că a fost cea mai frumoasă fiinţă care a trăit vreodată. Folosindu-se de frumuseţea şi strălucirea ei, s-a căsătorit cu câţiva bărbaţi care au putut-o ajuta în îndeplinirea ambiţiilor ei. Îi folosea apoi se descotorosea de ei, căci nu îi mai erau de folos. Nulitatea comorilor pe care ea le dorea a dovedit-o viaţa ei nefericită. Nu putem, gândindu-ne la viaţa ei, să nu ne amintim de cuvintele lui Isus: "Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?"

Pierderea sufletului

A-ţi pierde sufletul înseamnă a-ţi pierde cea mai mare comoară. Când un hoţ i-a furat lampa, Epictetus a spus: "Hoţul are de pierdut. Eu am cumpărat lampa şi m-a costat câţiva bănuţi. Dar pe el îl costă sufletul." Ne pierdem sufletul atunci când nu mai trăim pentru Dumnezeu. Ne pierdem sufletul atunci când punem o altă persoană sau un obiect în centrul vieţii noastre. Ne pierdem sufletul când ne îndepărtăm de Dumnezeu şi nu mai experimentăm prezenţa sa. Ne pierdem sufletul când credem că nu mai există speranţă de iertare. Tocmai pentru a nu ne pierde sufletele Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, să fie Salvatorul nostru. Prin Isus, nimeni nu îşi pierde sufletul. Prin Isus, poarta către Dumnezeu şi către mântuire este mereu deschisă. Prin Isus noi devenim vii pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Prin Isus putem să câştigăm ceva mai valoros decât întreg universul: "Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?"

Cum ne pregătim?

Evanghelia de astăzi ne spune cum să ne pregătim pentru ceruri. Isus spune: "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie." Dacă dorim să ne concentrăm pe salvarea sufletului nostru, secretul este să spunem "nu" păcatului. Când a fost întrebată despre secretul succesului ei extraordinar la violină, muziciana a răspuns: "Las baltă toate celelalte. Intenţionat nu acord atenţie altor lucruri pentru a mă concentra pe ceea ce este foarte important pentru mine." Cum devii un şahist mare? Lăsând baltă toate celelalte. Cum devii un mare scriitor? Lăsând baltă celelalte. Cum devin un sportiv de performanţă? Lăsând baltă celelalte. Cum devii un creştin bun? Lăsând baltă toate lucrurile mai puţin importante decât viaţa, pentru a te concentra pe ceea ce este foarte important - chemarea lui Isus: "Urmează-mi!"

Ai sufletul asigurat?

"Tată, ţi-ai asigurat cumva şi sufletul?", l-a întrebat într-o seară un băiat pe tatăl său. "Ce-i cu întrebarea aceasta?", a răspuns tatăl. "Păi", i-a spus băiatul, "te-am auzit vorbind cu unchiul David despre cum ţi-ai asigurat casa, cum ţi-ai asigurat maşina, cum ţi-ai asigurat viaţa, şi mă întrebam dacă nu cumva ţi-ai asigurat şi sufletul."

Isus pune aceeaşi întrebare. Iată ce ne întreabă astăzi pe fiecare dintre noi: "Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?"

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1253, Ultimul acces: 2026-10-06 06:15:02

Timp total: 0.03s...

[]:1