CÂTE CEVA – Benone Burtescu[2014-01-17]Lăsaţi DEVOŢIONALUL să fie DEVOŢIONALRĂZMERIŢĂ asupra “DEVOŢIONALULUI 2014″ Staţi liniştiţi căci nu e vorba de o “răzmeriţă” socială de care suntem sătui în lumea noastră de timp profetic. Este vorba de o vânzoleală de proporţii foarte restrânse care a avut loc într-un grup mititel de cunoscuţi cu ocazia Anului Nou, asupra paginii de Miercuri 1 Ianuarie din “Devoţionalul 2014″, prima din lucrarea “Cei aleşi”, scrisă de Dwight K. Nelson de la Universitatea Andrews. Nu ştiu dacă s-a mai întâmplat şi în altă parte şi cu alţii aşa ceva. Sper să nu, dar nu m-ar mira să aflu că da. “Ciorovăiala”, ca s-o numim cu îngăduinţă scriitoricească, trecuse de aspectele doctrinare asupra “alegerii” dezbătute până la bătute de către marii teologi ai creştinătăţii de ieri şi de azi, la ce fel de idei care să producă devoţiune de credinţă zilnică ar fi fost nimerite într-o astfel de lucrare. Ştiinţa, pe drept sau “pe nedrept numită aşa”, implicată în pagina cu pricina a Devoţionalului şi care îşi avea un loc mult mai potrivit în manualele de specialitate în biologie – deşi nici acolo concluzionând -, era comentată faţă în faţă cu bunul simţ în idei şi exprimare care are menirea să îndemne la rugăciune, la devoţiune cum cere titlul şi tipul lucrării anunţate de pe copertă. Cei câţiva cunoscuţi de care am amintit, oameni cu temere de Dumnezeu, erau destul de întristaţi pentru a mai face glume cu privire la “prima pagină devoţională”, dar alţii, care au fost confruntaţi cu subiectul în discuţie, şi-au permis să persifleze cele citite şi din punctul lor de vedere pe bună dreptate. “De ce vorbeşte Dwight despre “Noaptea în care ai fost ales” şi nu “ziua” sau mai corect “momentul”. De ce s-a lăsat Dwight prins în capcana biologilor din campusul universitar şi a transmis în mod devoţional milioanelor de Adventişti de Ziua a Şaptea din întreaga lume numărătoarea celulelor masculine minuscule participante la actul concepţional. Contrariaţi că nici măcar statistic acest număr nu e credibil, participanţii la discuţii au tăcut indignaţi de cele citite, neputând accepta că frumuseţea omului venit în minunile existenţei ar avea la bază astfel de întâmplări. Cine numără până la o jumătate de miliard? I-ar trebui mai mult de-o viaţă. Se numără pe un câmp definit, posibil de numărat, şi apoi se înmulţeşte cu numărul câmpurilor, este realitate studiată în toate compartimentele cursurilor de biologie. Aici însă, autorul poate păcăli pe mulţi – pe toţi aceia care nu cunosc legile biologice ale multiplicării – şi într-adevăr sunt mulţi -, dar pentru cei care nu ştiu tehnic dar gândesc înţelepţeşte despre tainele lui Dumnezeu, totul este o farsă şi nereală şi nefrumos exprimată. N-am intervenit. I-am lăsat pe cunoscuţii mei să se zbată cu aceste probleme ca să pot prinde sensul înţelegerilor şi mai ales al neînţelegerilor amăgitoare. Era o siutaţie de frustrare. Această “teologie ştiinţifică”, acest amestec de “ştiinţă neştiinţă” cu interpretarea de nivel uman a tainelor existenţei a ieşit pe piaţa mondială câteva zeci de ani în urmă, mai târziu puţin pe piaţa română, dar nu a reuşit, fiind oprită de către târgoveţi credincioşi de a ajunge pe tarabele bisericii la vânzare. Astăzi s-a reuşit însă. Este prezentă modalitatea şi de răstâlmăcire şi de fel de exprimare nescripturistic, în fiecare casă la momentul cel mai limpede al minţii, ca minute devoţionale. S-a mirat, s-a plâns cum de a fost ales acest subiect din miile mult mai necesare şi mai frumos exprimate, la îndemână. Lăsând deoparte însă “nopţile concepţiei” transformate în “nopţi ale alegerii”, “ales” din o jumătate de miliard de “nealeşi”, problema este extraordinar de frumoasă şi tainic de minunată. Trebuie doar să-i găsim însemnătatea de căpătâi şi s-o exprimăm în termenii devoţionali cei mai “aleşi”. Domnului Dumnezeu I-a fost DOR de NOI de până ca noi să fim, şi în înţelepciunea şi iubirea Sa a făcut ca noi să fim, fiecare cu identitatea lui unică şi rostul său. Restul este comentariu nu numai ieftin, ci cu efecte negative asupra frumuseţii creării noastre. Motivaţia creării existenţei noastre, motivaţia nepărăsirii noastre când omul a căzut, motivaţia jertfirii Mântuitorului în locul nostru, este una singură, DORUL de NOI, consubstanţial cu natura Sa dumnezeiască din veşniciile trecute până în veşniciile viitoare. Să nu fi cunoscut Dwight acest lucru din marea zicere a lui Iov “Ţi-ar fi DOR de făptura mâinilor Tale”? Prin definiţie, “DEVOŢIONAL” nu înseamnă teologie de catedră, ştiinţă ridicată nenatural la rang vital al existenţei, ci înseamnă o împreunare a mâinlor în rugăciune de încredinţare, un moment de predare a sufletului în grija lui Dumnezeu din veşnicii pentru veşnicie. Se întrebau cunoscuţii mei adunaţi în seara de Anul Nou 2014, de ce a fost abandonată definiţia? Cine vrea să scrie o carte e liber să o facă şi liber să spună în ea ce vrea, dar are şi responsabilitatea influenţei ei. Era parcă un strigăt al fiinţei lor care încerca să fie materializat în exprimare şi care cel mai bine ar fi fost spus sub forma “Lăsaţi DEVOŢIONALUL să fie DEVOŢIONAL”, sau sub forma mai acută “Nu ne luaţi şi DEVOŢIONALUL”. A fost şi unul dintre cei adunaţi acolo care a spus cu referire la “DEVOŢIONALUL 2014″, “eu cred că tot ce vine de sus este bun”, şi arătându-şi înţelegerea spusei sale “de sus”, nu se referea la “din cer” ci la un “sus” oricare ar fi el între Conferinţa locală şi Conferinţa Generală Mondială. Înţelegerea era că noi trebuie să primim ceea ce ni se dă şi să ne bucuram. Tristeţea celorlalţi la această zicere, a fost că “de primit primim că n-avem de ales, dar bucuratul sau nu, rămâne la alegerea personală”. Să distrugi devoţiunea tocmai cu “devoţionalul” e de necrezut. Am scris cu multă părere de rău cele de mai sus, dar n-am avut de ales, deşi devoţionalul se numeşte “Cei aleşi”. Şi am scris doar mai “câte ceva” ca niciodată, cu multă abţinere de a spune mai mult, mai multe. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 1281, Ultimul acces: 2026-10-04 15:25:48
|
Timp total: 0.03s...
[]:1