© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 2.33s...
Va veni să îi judece pe toţi[2005-11-19]pr. Raniero CantalamessaAm ajuns la ultima duminică a anului liturgic, în care celebrăm sărbătoarea lui Cristos Rege. Evanghelia ne face să asistăm la ultimul act al istoriei: judecata universală. Ce diferenţă între această scenă şi aceea cu Cristos în faţa judecătorilor în cadrul Pătimirii Sale! Într-o scenă, toţi sunt aşezaţi şi el în picioare, încătuşat; în cealaltă scenă, toţi sunt în picioare şi El aşezat pe tron. În această lume, oamenii şi istoria îl judecă pe Cristos; în acea zi, Cristos îi va judeca pe oameni şi istoria. În faţa lui se decide cine rezistă şi cine cade. Aceasta este credinţa neclintită a Bisericii care în Crezul ei proclamă: "Şi iarăşi va veni cu mărire să judece pe cei vii şi pe cei morţi, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit". Evanghelia de astăzi ne spune şi cum se va desfăşura judecata: "Am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau...". Ce se va întâmpla aşadar cu aceia care nu numai că nu i-au dat de mâncare celui flămând, ci i-au şi luat mâncarea; nu doar nu l-au găzduit pe cel străin, ci l-au făcut şi pe oaspete să fie străin? Problema nu îi priveşte doar pe câţiva criminali. Este posibil să se instaureze o stare generală de scutire de pedeapsă, în care se va face o adevărată competiţie din încălcarea legii, din a corupe sau a te lăsa corupt, cu justificarea că toţi fac astfel. Legea însă nu este abrogată. Nu este oare aceasta situaţia în care trăim puţin cu toţii, acuzaţi şi acuzatori, în raport cu legea lui Dumnezeu? Sunt încălcate cu uşurinţă poruncile lui Dumnezeu, una după cealaltă, inclusiv aceea care spune să nu ucizi (ca să nu mai vorbim despre aceea care spune să nu comiţi adulter), cu pretextul că multe încălcări le fac cu toţii, că cultura, progresul, chiar şi legea umană, astăzi le consimt. Însă Dumnezeu nu a intenţionat niciodată să abroge nici poruncile nici Evanghelia, şi această stare generală nu este decât o iluzie fatală. Cu câţiva ani în urmă a fost restaurată fresca judecăţii universale a lui Michelangelo. Mai este însă o altă judecată universală ce trebuie restaurată, aceea pictată nu pe pereţi de cărămidă, ci în inimile creştinilor. Şi aceasta se decolorează, se degradează cu adevărat. "Iadul, şi astfel şi judecata, a devenit o glumă, o exigenţă atât de incertă că se râde până şi la gândul că era un timp în care această idee transforma întreaga existenţă umană" (Sören Kierkegaard). Putem încerca să ne consolăm, spunându-ne că, în fond, ziua judecăţii este destul de îndepărtată, poate la milioane de ani depărtare de noi. Însă Isus, în Evanghelie, ne răspunde: "Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul" (Luca 12,20). Tema judecăţii se împleteşte, în Liturghia de astăzi, cu aceea a lui Isus Bunul Păstor. În Psalmul responsorial se spune: "Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit" (Psalmul 22,1-2). Sensul este clar: acum Cristos este asemenea păstorului cel bun; într-o zi va trebui să devină judecătorul nostru. Acum este timpul îndurării, atunci va fi timpul dreptăţii. Depinde noi, până când suntem în timp, să alegem. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1113, Ultimul acces: 2026-10-03 12:54:12
|
Timp total: 2.34s...
[]:1
