Se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui George Coşbuc, poet al satului şi al tradiţiilor româneşti[2026-09-20]Cristian DamianDuminică se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui George Coşbuc, poet, traducător şi membru titular al Academiei Române, a cărui operă a valorificat universul satului românesc, tradiţiile şi sensibilitatea oamenilor de la ţară. S-a născut în ziua de 20 septembrie 1866, în localitatea Hordou, astăzi comuna Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud, fiind al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei. Casa în care poetul şi-a petrecut copilăria, construită de tatăl său după anul 1840, găzduieşte în prezent Casa Memorială „George Coşbuc”. În acest spaţiu şi-a format primele repere culturale şi a intrat în contact cu lumea satului şi cu folclorul românesc, care aveau să devină surse importante ale creaţiei sale. A învăţat să citească de la aproximativ cinci ani, iar studiile le-a urmat la Hordou, Telciu şi Năsăud. În perioada liceului a început să scrie şi să traducă, devenind membru şi apoi preşedinte al Societăţii de lectură „Virtus Romana Rediviva”. De la „Tribuna” la consacrarea literară Debutul său literar este legat de revista „Tribuna” din Sibiu, unde, la îndemnul lui Ioan Slavici, a început să publice începând din 1884 şi al cărei redactor a devenit în 1887. În paginile publicaţiei au apărut unele dintre poeziile care aveau să-l consacre, între care „Nunta Zamfirei”, „Mânioasă” şi „Numai una”. Stabilit la Bucureşti în 1889, Coşbuc şi-a continuat activitatea literară şi publicistică, colaborând cu numeroase reviste ale epocii. Printre cele mai cunoscute creaţii ale sale se numără „Iarna pe uliţă”, „Mama”, „Trei, Doamne, şi toţi trei”, „El-Zorab”, „Paşa Hassan” şi „La oglindă”. Poet, traducător şi promotor al culturii rurale Activitatea lui George Coşbuc nu s-a limitat la poezie. A fost implicat în proiecte editoriale şi culturale şi a acordat o atenţie deosebită educaţiei în mediul rural. În cadrul activităţii desfăşurate la Casa Şcoalelor, a contribuit la dezvoltarea bibliotecilor săteşti, la selecţionarea de cărţi şi la organizarea unor conferinţe destinate comunităţilor rurale. Poetul a fost preocupat şi de valorificarea creaţiei populare, publicând studii precum „Elementele literaturii poporale”, „Legendele mănăstirilor noastre”, „Ghicitorile poporale” şi „Baladele poporale”. În acelaşi timp, poetul s-a remarcat ca traducător al unor opere fundamentale ale literaturii universale, între care „Odiseea” lui Homer, „Eneida” lui Vergiliu şi „Divina Comedie” a lui Dante. Opera sa a fost reunită în volume precum „Balade şi idile” (1893), „Fire de tort” (1896), „Povestea unei coroane de oţel” (1899) şi „Cântece de vitejie” (1904), în care se regăsesc teme inspirate din viaţa rurală, istoria naţională şi tradiţia populară. George Coşbuc a devenit membru corespondent al Academiei Române la 1 aprilie 1900, iar în 1916 a fost ales membru titular al prestigioasei instituţii. A trecut la Domnul la Bucureşti, în 9 mai 1918, la vârsta de 51 de ani, lăsând literaturii române o operă în care satul, tradiţiile şi memoria colectivă au dobândit o expresie poetică durabilă. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 16, Ultimul acces: 2026-10-03 08:03:39
|
Timp total: 0.04s...
[]:1