Ianuarie, o lună a sfinţilor din Pateric care au pus început bun vieţii lor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Ianuarie, o lună a sfinţilor din Pateric care au pus început bun vieţii lor

[2025-01-20]

de Raluca-Emanuela Ene

Patericul este una dintre cărţile de căpătâi ale creştinismului, alături de Biblie şi Filocalie. Acesta păstrează cuvintele de învăţătură ale părinţilor care au trăit în pustie în primele secole, cunoscute şi sub numele de apoftegme.
În ianuarie, prima lună a anului civil, găsim în calendarul Bisericii mai mulţi cuvioşi din Pateric. Unul din îndemnurile care se repetă în sfaturile lor este acela de a pune în fiecare zi început bun, sfat pe care ei înşişi l-au aplicat în luptele duhovniceşti.
Mai mult, unii dintre ei sunt şi începătorii unui nou mod de viaţă pentru cei care ard de dorul unirii cu Hristos – monahismul.
Sf. Cuv. Sinclitichia – 5 ianuarie
Sfânta Sinclitichia a fost o cuvioasă care a trăit în Alexandria în secolul al IV-lea.
După moartea părinţilor săi, a împărţit averea familiei şi a decis să-şi închine viaţa lui Hristos.
Şi-a asumat nevoinţe ascetice aspre care i-au sporit virtuţile. A atras în jurul său tinere care doreau să-i devină ucenice şi cărora le-a lăsat învăţături despre viaţa duhovnicească. Este considerată întemeietoare a monahismului feminin, asemenea Sfântului Antonie cel Mare, care a pus bazele monahismului pentru bărbaţi.
În ultimii ani ai vieţii a fost încercată de o boală care i-a măcinat treptat trupul. Se pare că într-o perioadă de 3 ani şi jumătate, Cuvioasa Sinclitichia a îndurat suferinţa Dreptului Iov de pe parcursul a 35 de ani.
Precum veninul fiarelor celor otrăvitoare îl gonesc doftoriile cele mai iuţi, la fel şi cugetul cel spurcat, rugăciunea cu postul îl goneşte. (Sf. Cuv. Sinclitichia)
Sf. Pavel Tebeul – 15 ianuarie
Sfântul Pavel Tebeul a trăit în secolele II – III, ca pustnic, într-o peşteră din deşert, ascuns de ochii oamenilor.
Vieţuirea sa ascetică a devenit cunoscută prin intermediul Sfântului Antonie cel Mare, căruia i s-a descoperit că există un alt pustnic, cu o viaţă mai îmbunătăţită decât a lui.
Îndrumat de pronia dumnezeiască, Sfântul Antonie a ajuns la peştera Sfântului Pavel care nu mai vorbise cu un om de nouăzeci de ani.
Cei doi sfinţi au avut o convorbire duhovnicească, iar Sfântul Pavel a mărturisit că va trece la Domnul în curând şi că Sfântul Antonie va trebui să îndeplinească rânduiala înmormântării.
Pentru a se împărtăşi de har, Cuviosul Antonie a păstrat cămaşa din frunze de palmier a Sfântului Pavel, pe care acesta şi-o confecţionase şi care apare în reprezentarea sa iconografică.
Sf. Teodosie cel Mare – 11 ianuarie
Sfântul Teodosie a trăit în secolele III – IV şi a fost originar din Capadocia. Cu ocazia unui pelerinaj la Locurile Sfinte a ajuns şi în Siria, unde l-a cunoscut pe Sf. Simeon Stâlpnicul.
După o perioadă de ucenicie la un avvă, a întemeiat la est de Betleem o obşte care s-a dezvoltat în ceea ce avea să devină cea mai mare lavră din pustiul Palestinei.
În noul centru monahal, Sfântul Teodosie a implementat regulile compatriotului său, Sfântul Vasile cel Mare. Astfel, pe lângă rânduiala de rugăciune, în programul vieţii de obşte a fost inclusă şi lucrarea filantropică, concretizată prin înfiinţarea de azile, spitale şi orfelinate.
Sfântul Teodosie este considerat, ca şi Sfântul Sava cel Sfinţit, fondator al monahismului din pustiul Palestinei.
Sf. Antonie cel Mare – 17 ianuarie
Sfântul Antonie cel Mare este cel mai cunoscut dintre părinţii Patericului şi unul dintre întemeietorii monahismului. Viaţa sa este cunoscută prin intermediul biografiei întocmite de ucenicul său, Sfântul Atanasie cel Mare.
Cuviosul s-a născut în a doua jumătate a secolului al II-lea, într-o familie înstărită şi a decis să urmeze calea monahală după ce a auzit cuvintele din pericopa evanghelică în care Mântuitorul îl cheamă la Sine pe tânărul bogat (Matei 19:21).
Îndelungata sa experienţă monahală, de mai bine de 80 de ani, a fost caracterizată de lupte duhovniceşti. Vrăjmaşul l-a încercat treptat, începând de la grijile lumeşti, la mândrie, prin inducerea ideii că este un mare ascet şi până la lupte fizice. Sfântul Antonie le-a biruit pe toate prin cugetare smerită şi răbdare.
A lăsat în urma sa numeroşi ucenici, o mănăstire din Egipt, care îi poartă numele şi o colecţie de apoftegme.
Iubeşte smerenia; ea îţi va acoperi toate păcatele tale. (Sf. Antonie cel Mare)
Sf. Atanasie cel Mare – 18 ianuarie
Sfântul Atanasie cel Mare se remarcă între părinţii Patericului ca un stâlp al Ortodoxiei, care a luptat împotriva ereziilor din primele secole ale creştinismului.
Născut la finalul secolului al II-lea, Sfântul Atanasie a studiat teologia şi filosofia şi a petrecut o vreme în pustie ca ucenic al Sfântului Antonie cel Mare.
Un eveniment semnificativ din viaţa sa este participarea la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în anul 325, pe când era încă diacon. A contribuit semnificativ la formularea mărturisirii de credinţă, Crezul, pe care a apărat-o de-a lungul întregii sale vieţi.
La vârsta de 33 de ani a fost ales ca arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost exilat de cinci ori, deoarece lupta împotriva arianismului.
La iniţiativa poporului, Sfântul Atanasie a fost rechemat din exil şi a rămas la conducerea bisericii până la trecerea sa la Domnul în anul 373.
Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător de Duh Sfânt. (Sf. Atanasie cel Mare)
Sf. Macarie cel Mare – 19 ianuarie
Sfântul Macarie cel Mare sau Egipteanul a fost un monah din secolul al III-ea, recunoscut pentru asceză şi pentru răbdarea de care a dat dovadă în faţa acuzaţiilor nedrepte. La sfatul Sfântul Antonie cel Mare, a acceptat să fie hirotonit preot pentru călugării schitului pe care îl întemeiase.
Viaţa sa este strâns legată de cea a prietenului său, Sfântul Macarie Alexandrinul, alături de care a fost exilat într-o insulă din Delta Nilului, de un episcop arian.
Reîntors din exil, faima Sfântului Macarie a crescut, ucenicii s-au înmulţit datorită darurilor sale de a vindeca bolile şi de a izgoni demonii. Datorită discernământului său a fost numit de Sfântul Paladie „copilul bătrân”.
De la acest sfânt s-au păstrat mai multe scrieri, între care, cea mai cunoscută este lucrarea „Omilii duhovniceşti”.
Fugi cât de tare poţi de minciună şi vicleşug şi insultă. Poartă-te cu bunăvoinţă, iar cu cel mândru şi batjocoritor fii blând şi cu mărime de suflet. (Sf. Macarie cel Mare)
Sf. Macarie Alexandrinul – 19 ianuarie
Sfântul Macarie Alexandrinul a fost contemporan cu Sfântul Macarie cel Mare (secolul III) şi este cunoscut şi drept „orăşeanul” sau „cel din cetate”.
Cu toate că s-a botezat abia la 40 de ani, convertirea sa a fost radicală, devenind ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. Şi-a asumat nevoinţe aspre şi a devenit preot pentru pustnici.
În perioada de exil alături de Sfântul Macarie cel Mare, cei doi asceţi au vindecat-o pe fiica unui preot idolatru, care era demonizată.
Sfântul a devenit cunoscut şi pentru bucuria cu care îi atrăgea pe tineri la monahism.
Sf. Eftimie cel Mare – 20 ianuarie
Sfântul Eftimie cel Mare este unul dintre cei mari părinţi ai pustiei, care s-a remarcat drept apărător al dreptei credinţe, misionar, organizator al vieţii de obşte şi făcător de minuni.
Născut la finalul secolului al IV-lea, a fost crescut de un episcop şi a devenit preot încă de la vârsta de 19 ani. Dornic de vieţuirea pustnicească, s-a retras în deşertul Palestinei, unde l-a avut ca prieten pe Sfântul Teoctist (3 septembrie). Alături de acesta a pus bazele mai multor obşti monahale de-a lungul timpului.
A primit darul de a face minuni prin care îi vindeca pe cei bolnavi. A fost de asemenea un misionar înflăcărat printre beduinii din Palestina şi povăţuitor al unor cunoscuţi monahi: Sf. Sava (5 decembrie), Sf. Chiriac (29 septembrie), Sf. Gherasim (4 martie).
Sfântul Eftimie a trecut la Domnul în 473, după ce a petrecut 3 zile singur în altar şi le-a lăsat ucenicilor ultimele învăţături şi sfaturi.
Fraţilor, armele călugărului sunt acestea: îndeletnicirea cu faptele bune, rugăciunea, socotinţa, smerita cugetare şi ascultarea cea după Dumnezeu. (Sf. Eftimie cel Mare)
Sf. Paladie – 28 ianuarie
Sfântul Paladie este cunoscut pentru scrierea sa „Istoria lausiacă” sau „Lavsaicon”, despre viaţa monahilor din pustia Egiptului.
Născut în Galatia, în jurul anului 364, Sfântul Paladie a intrat în monahism în jurul vârstei de 20 de ani şi a călătorit în mai multe zone în care trăiau călugări: mănăstirile din jurul Alexandriei, pustia Nitriei, a Chiliilor, Palestina, Tebaida. În călătoriile sale i-a întâlnit pe Sf. Macarie Alexandrinul, Evagrie Ponticul, Melania cea Bătrână sau Sf. Ioan Gură de Aur care, după unele surse, a fost cel care l-a hirotonit preot.
A fost trimis în exil, deoarece era susţinătorul Sfântului Ioan, iar în final a revenit în ţinuturile natale din Asia Mică, unde a fost numit episcop şi unde a trecut la Domnul în jurul anului 431.
Sf. Efrem Sirul – 28 ianuarie
Sfântul Efrem Sirul este unul dintre cei mai mari poeţi şi imnografi ai Bisericii. Cuviosul s-a născut în 306, în Nisibe (Mesopotamia) şi a fost încă din tinereţe atras de studiul Sfintei Scripturi.
Datorită vieţuirii sale curate a primit de la Dumnezeu darul zdrobirii inimii şi al lacrimilor neîncetate. A petrecut o vreme în pustie, iar apoi la Edessa, de unde a plecat în căutarea Sfântului Vasile cel Mare. Întâlnirea dintre cei doi sfinţi a prilejuit dobândirea, în mod minunat, de către Sfântul Efrem a vorbirii în limba greacă.
Ultimii ani din viaţă i-a petrecut la Edessa, unde a alcătuit mare parte din vasta sa operă care include: comentarii la Sfânta Scriptură, tratate împotriva ereziilor şi imne. Unele surse hagiografice indică faptul că sfântul a compus în siriacă mai mult de trei milioane de versuri.
În fiecare zi să cerem de la Domnul lacrimi de pocăinţă ca, atunci când începem să plângem pentru păcatele noastre, sufletul nostru să înfloreasacă, izbăvindu-se de uscăciunea păcatului. (Sf. Efrem Sirul)
Sf. Isaac Sirul – 28 ianuarie
Sfântul Isaac Sirul s-a născut în prima jumătate a secolului al VII-lea în actualul teritoriu al Qatarului. A intrat în monahism de tânăr şi a dorit să se retragă ca pustnic.
A devenit cunoscut drept un ascet experimentat şi a fost chemat să devină episcop de Ninive. A acceptat funcţia pentru o scurtă perioadă de timp, deoarece principiile oamenilor din lume nu le urmau pe cele ale Evangheliei, pe care dorea să o propovăduiască, iar viaţa sa de rugăciune era tulburată.
S-a retras din nou în pustie unde s-a ocupat cu multă râvnă cu studiul Scripturii şi cu numeroase scrieri de o mare fineţe, care au îmbogăţit literatura patristică.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…(Sf. Isaac Sirul)

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 298, Ultimul acces: 2026-10-01 02:51:36

Timp total: 0.03s...

[]:1