Poruncile lui Hristos sunt lumina Lui. Pr. Daniel Benga explică de ce începem anul cu un îndemn la pocăinţă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Poruncile lui Hristos sunt lumina Lui. Pr. Daniel Benga explică de ce începem anul cu un îndemn la pocăinţă

[2023-01-17]

de Ştefana Totorcea

Părintele Daniel Benga a vorbit duminică, la Centrul Bisericesc din München, despre „îndemnul la smerenie, o lumină pe care Dumnezeu ne-o dă la început de an”: când ne micşorăm, pentru ca celălalt să crească, întreaga noastră viaţă se poate schimba, a spus părintele profesor.
Troparul Naşterii Domnului menţionează „lumina cunoştinţei”, care „este o lumină a minţii noastre, o cunoaştere, o nouă înţelegere”, care „este aşezarea noastră în poruncile lui Dumnezeu”, a spus Părintele Daniel Benga. „Şi această aşezare ne aduce lumină. Poetul Ioan Alexandru avea o vorbă foarte frumoasă: «Nu noi păzim poruncile, ci poruncile ne păzesc pe noi»”.
„În momentul în care ne aşezăm în poruncile lui Dumnezeu, de fiecare dată, noi trăim şi mergem pe drum de lumină. Poruncile lui Hristos sunt lumina lui Hristos.”
Clericul a afirmat în cuvântul său de învăţătură că s-a întrebat de ce au pus Părinţii Bisericii această chemare a Mântuitorului, care începe cu mărturisirea că El a adus lumină în lume şi continuă cu îndemnul: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”.
Acest îndemn „înseamnă Schimbaţi-vă viaţa şi intraţi în Împărăţia Luminii. Şi această lumină, dragii mei, e numai alături de Dumnezeu”, a spus părintele profesor.
El a menţionat îndemnul unui monah athonit, Arhim. Vasilios, care spune că, la Liturghie, când preotul spune: „ale Tale dintru ale Tale, Ţie-ţi aducem de toate şi pentru toate”, noi „toţi trebuie să murim”.
„Cum putem muri? Ne dăruim totul lui Dumnezeu: viaţa, părinţii, copiii, grijile, fricile, neputinţele, păcatele. Toate i le dăm Lui şi spunem: Doamne, sunt ale mele şi le aduc către Tine. Mă dăruiesc şi pe mine însumi, fără Tine nu pot să fac nimic”, a explicat Părintele Daniel Benga.
„Şi, spune acest arhimandrit din Muntele Athos, dacă înţelegem în acea clipă să murim, în clipa următoare vom învia. Dar nu vom învia la fel cum am venit la biserică, vom învia dăruiţi lui Dumnezeu. Şi acest lucru trebuie să-l facem, pentru că, să ştiţi, aceasta este pocăinţa.”
Pocăinţa o definesc Părinţii Bisericii de la cuvântul grec metanoia, ca schimbare a minţii, a continuat părintele.
„Schimbarea minţii înseamnă că toate vor rămâne tot la fel”, a adăugat el. „Ce se va schimba va fi modul în care eu văd, modul în care aud, modul în care gândesc.”
„În momentul în care văd că totul, încet-încet, se transformă într-o binecuvântare, atunci nu mai poate fi decât lumină în viaţa mea. Şi aici e foarte important să înţelegem, aşa cum am spus şi mai devreme, plecând de la această spusă, «ale Tale dintru ale Tale», însemnă că totul este dar”, a mai spus Părintele Daniel Benga. „Şi încercările noastre sunt tot daruri.”
În fiecare încercare se ascunde un dar şi acest dar este pocăinţa, este metanoia, schimbarea minţii, a mai explicat el. „Prin schimbarea minţii, lucrurile nu sunt altfel, dar începem noi să le vedem altfel.”
„Viaţa cu Dumnezeu nu este o viaţă comodă, ci este o viaţă cu rost, acest cuvânt foarte frumos al limbii române, pe care nicio limbă nu-l poate traduce. Rostul pe care-l dă credinţa în viaţa noastră nu-l poate da nimic. De aceea trebuie să înţelegem că, atunci când Dumnezeu ne cheamă să-L slujim şi să fim împreună cu El, nu ne garantează nicio comoditate”, a avertizat părintele.
„Adevărata viaţă cu Dumnezeu este o încredinţare Lui, prin care îl lăsăm pe Dumnezeu să ne vorbească din orice clipă, cu orice prilej şi în orice încercare.”
În acest context, preotul a relatat afirmaţiile unui fiu duhovnicesc care trece printr-o boală grea: „Părinte, Îi mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru boala aceasta. În timp ce mi-a dat boala, mi-a dat şi atât de mult har! Şi harul e mai mare decât suferinţa pe care mi-a dat-o boala”.
„Nu vom găsi nicăieri lumină, decât numai când încredinţăm viaţa lui Dumnezeu, poruncilor Lui, unui duhovnic, Scripturii şi Bisericii”, a subliniat Părintele Daniel Benga.
Putem împlini aceasta plecând de la cuvintele Sf. Ioan Botezătorul: „Eu trebuie să mă micşorez, pentru ca El să crească”.
„El, omul, Ioan Botezătorul, se face mic, pentru ca, înlăuntrul lui, să poată să ia chip, să ia loc Hristos. Şi să ştiţi că la fel e cu fiecare dintre noi: cu cât suntem mai mândri, cu cât ne umplem de noi, cu cât ne credem mai grozavi, cu atât Dumnezeu nu are loc în noi”, a spus Părintele Daniel Benga.
„Acest îndemn la smerenie la început de an bisericesc este o lumină pe care Dumnezeu ne-o dă şi vă rog frumos să o trăiţi, să o trăim toţi, şi eu în primul rând, şi în raport cu toţi cei dragi ai noştri”, a adăugat el.
„Nu le ştim noi pe toate. Nu trebuie să le coordonăm noi pe toate, nu trebuie să le facem noi pe toate. Trebuie să-i încredinţăm lui Dumnezeu în rugăciune. Vedeţi, numai dintr-un lucru: eu mă micşorez, pentru ca celălalt să crească, deodată, întreaga noastră viaţă se poate schimba.”
„Plecând de la calea poruncilor şi a luminii, vă îndemn pe fiecare, deşi e foarte greu, ca, fiind într-o situaţie dată, care pare povară şi întuneric şi suferinţă, s-o transformaţi în lumină. Ştiţi când putem asta? Numai când e Hristos în noi. Noi [singuri] nu putem”, a încheiat Părintele Daniel Benga.
Părintele Daniel Benga este Profesor de Liturgică, Patrologie şi Istoria Bisericii Vechi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universităţii Ludwig-Maximilian din München şi doctor în teologie al Universităţii Friedrich Alexander din Erlangen-Nürnberg.
Este autorul mai multor cărţi de teologie şi istoria Bisericii publicate în Germania şi în România, la Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 709, Ultimul acces: 2026-10-02 23:28:03

Timp total: 0.04s...

[]:1