© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Isus este modelul de nedepăşit al evanghelizării[2023-01-18]Papa Francisc i-a invitat pe creştini să se roage pentru harul de a avea „o inimă pastorală” ca a lui Isus, care suferă şi riscă din iubire pentru ceilalţi. La audienţa sa publică de miercuri, 18 ianuarie 2023, Pontiful a spus că Isus ne oferă „modelul de nedepăşit al evanghelizării”. „Cristos nu numai că are cuvinte de viaţă, ci face din viaţa Sa un cuvânt, un mesaj: adică trăieşte mereu îndreptat spre Tatăl şi spre noi. Privindu-l mereu pe Tatăl care l-a trimis şi privindu-ne pe noi la care El a fost trimis”, a spus Papa Francisc în Aula Paul al VI-lea. „Într-adevăr, dacă privim la zilele Sale, descrise în Evanghelii, vedem că pe primul loc este intimitatea cu Tatăl, rugăciunea, motiv pentru care Isus se trezeşte devreme, când încă este întuneric, şi merge în zone pustii pentru a se ruga, pentru a vorbi cu Tatăl.”„În fiecare zi, după rugăciune, Isus dedică toată ziua Sa vestirii Împărăţiei lui Dumnezeu şi o dedică persoanelor, mai ales celor mai săraci şi slabi, păcătoşilor şi bolnavilor. Adică Isus este în contact cu Tatăl în rugăciune şi apoi este în contact cu toţi oamenii pentru misiune, pentru cateheză, pentru a învăţa calea Împărăţiei lui Dumnezeu”, a adăugat Papa. A spus că una dintre cele mai bune imagini pentru a reprezenta stilul de viaţă al lui Isus este aceea a Bunului Păstor care „îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10,11). „A fi păstor nu era numai o slujbă care cerea timp şi multă angajare; era un adevărat mod de a trăi: douăzeci şi patru de ore pe zi, trăind cu turma, însoţind-o la păşune, dormind între oi, îngrijindu-se de cele mai slabe. Isus, cu alte cuvinte, nu face ceva pentru noi, ci dă totul, îşi dă viaţa pentru noi”, a mai explicat Sfântul Părinte. Isus Bunul Păstor ne oferă un model după care să evaluăm pastoraţia noastră. Papa a recomandat recitirea deasă a capitolului 15 din Evanghelia lui Luca, unde se găseşte parabola oii pierdute, pentru a ajunge să înţelegem cu adevărat zelul apostolic. „Acolo descoperim că Dumnezeu nu contemplă ţarcul oilor Sale şi nici nu le ameninţă pentru ca să nu plece. Mai degrabă, dacă una iese şi se pierde, nu o abandonează, ci o caută. Nu spune: ‚S-a dus, vina ei, treaba ei!’ Inima pastorală reacţionează în alt mod: inima pastorală suferă, inima pastorală riscă. Suferă: da, Dumnezeu suferă pentru cel care pleacă şi, în timp ce îl plânge, îl iubeşte şi mai mult. Domnul suferă atunci când ne distanţăm de inima Sa. Suferă pentru cei care nu cunosc frumuseţea iubirii Sale şi căldura îmbrăţişării Sale. Dar, ca răspuns la această suferinţă, nu se închide, ci riscă: lasă cele nouăzeci şi nouă de oi care sunt în siguranţă şi se aventurează pentru singura rătăcită, făcând astfel ceva hazardat şi chiar iraţional, dar în consonanţă cu inima Sa pastorală, care are nostalgie faţă de cel care a plecat.” „Isus ne învaţă nostalgia faţă de cei care au plecat; Isus nu are supărare sau resentiment, ci o nostalgie încăpăţânată faţă de noi. Isus are nostalgie faţă de noi şi acesta este zelul lui Dumnezeu”. Pontiful s-a întrebat: „Noi avem sentimente asemănătoare? Eventual îi vedem ca adversari sau duşmani pe cei care au părăsit turma”. „Există un cuvânt bun pentru cei care au părăsit turma şi avem onoarea şi datoria de a fi noi cei care spunem acel cuvânt… Să cerem în rugăciune harul unei inimi pastorale, deschise, care se apropie de toţi, pentru a duce mesajul Domnului, precum şi pentru a simţi pentru fiecare nostalgia de Cristos. Pentru că viaţa noastră, fără această iubire care suferă şi riscă, nu merge: dacă noi, creştinii, nu avem această iubire care suferă şi riscă, riscăm să ne paştem numai pe noi înşine… Nu trebuie să fim păstori pentru noi înşine, ci păstori ai tuturor.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 721, Ultimul acces: 2026-10-02 17:48:56
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
