A murit pr. Nicolŕs, superiorul iezuiţilor care l-a primit la Roma pe Bergoglio

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

A murit pr. Nicolŕs, superiorul iezuiţilor care l-a primit la Roma pe Bergoglio

[2020-05-20]

pr. Adolfo Nicolas
Spiritualitate profundă, spirit de slujire, o mare iubire faţă de cultura asiatică, trăsătură simplă, discretă şi simţ al umorului: a murit la vârsta de 84 de ani în Japonia „sa”, după o boală lungă, părintele Adolfo Nicolŕs, prepozit general al iezuiţilor din 2008 până în 2016.

Pr. Adolfo Nicolŕs era „un om înţelept, umil şi liber; dăruit total şi generos, în slujire; determinat de compasiune faţă de toţi cei care suferă în lume şi, în acelaşi timp, purtat de credinţa sa în Domnul Înviat la o speranţă fără limite; un prieten excepţional aşa cum ştiu să fie cei cărora le place să râdă şi să facă să se râdă; un om al Evangheliei”, afirmă succesorul său, actualul superior al Societăţii lui Isus, pr. Arturo Sosa. „Este o binecuvântare că l-am cunoscut. În timp ce ne rugăm pentru ca să fie în bucuria eternă la Domnul pe care l-a slujit aşa de bine, cerem să fim capabili, la rândul nostru, să continuăm să slujim misiunea asemenea lui, cu bunătate, generozitate şi bucurie.” Funeraliile se vor desfăşura sâmbătă 23 mai, la ora 17.00 (ora 11.00 în România) în biserica „Sfântul Ignaţiu” din Tokyo şi, din cauza pandemiei de coronavirus care îi împiedică pe mulţi iezuiţi să ajungă în Japonia, pornind de la părintele Sosa, va fi transmisă online.
Pr. Nicolŕs, „Nico” pentru iezuiţii din Asia şi din regiunea Pacificului, s-a născut la Palencia (Spania), la 29 aprilie 1936. A intrat în Societatea lui Isus la 14 septembrie 1953 şi a fost hirotonit preot la 17 martie 1967. Ca student a fost trimis la misiunea din Japonia, unde după aceea, printre alte slujiri, a fost profesor de teologie, rector al studenţilor şi provincial, dedicându-se după aceea muncii sociale în favoarea migranţilor la Tokyo. A trăit timp de zece ani în Filipine, ca preşedinte al conferinţei provincialilor din Asia de Est şi din Oceania. După ce a prezentat demisia sa ca general al Societăţii, a desfăşurat slujirea de părinte spiritual. Pr. Nicolŕs a fost ales superior general de a 35-a congregaţie generală, la 19 ianuarie 2008. După opt ani, la 3 octombrie 2016, lovit de o boală degenerativă, a 36-a congregaţie generală a acceptat demisia sa. Cu acea ocazie, în numele tuturor iezuiţilor, pr. Federico Lombardi a adresat pr. Nicolŕs cuvinte de mulţumire pentru slujirea sa generoasă ca superior general, subliniind fie stilul său personal, care ştia să pună împreună căldură umană, bunătate şi bucurie, fie două concepte îndrăgite de el, „universalitatea” vocaţiei şi misiunii şi „profunzimea” spirituală şi intelectuală.
Funcţia sa de superior general a urmat după conducerea lungă a pr. Peter-Hans Kolvenbach, care a condus Societatea lui Isus în anii dificili care au urmat „controlării” iezuiţilor din partea Papei Ioan Paul al II-lea. În lucrarea sa „Istoria iezuiţilor de la Conciliul Vatican II la Papa Francisc” (Guerini şi asociaţi), istoricul prestigios Gianni La Bella defineşte scurta experienţă a lui Adolfo Nicolŕs la conducerea Societăţii lui Isus ca un „meteorit”. Spaniol ca şi fondatorul, Sf. Ignaţiu de Loyola, şi ca istoricul superior de după Conciliu, pr. Pedro Arrupe, împărtăşea cu acesta din urmă şi cunoaşterea şi iubirea faţă de Japonia. De exemplu, aşa cum a reieşit într-una din rarele intervenţii publice din anii săi de la Roma, atunci când, în 2014 la Universitatea Pontificală Gregoriană, a intervenit cu ocazia întemeierii lui Universitatea Sophia din Tokyo, elogiind, îndeosebi, sensibilitatea muzicală a japonezilor: „Cred că religia este, înainte de toate, mult mai asemănătoare cu acest «simţ muzical» decât de un sistem raţional de învăţături şi explicaţii”, a spus în textul publicat după aceea integral de La Civiltŕ Cattolica. „Religia comportă, înainte de toate, o sensibilitate, o deschidere la dimensiunile transcendenţei, profunzimii, gratuităţii, frumuseţii care presupun experienţele noastre umane. Însă, desigur, aceasta este o sensibilitate care este ameninţată astăzi de o mentalitate pur economică sau materialistă, care împiedică să se ajungă la dimensiuni mai profunde ale realităţii.”
Printre rarele sale intervenţii, trebuie amintită şi o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în timpul Sinodului despre Evanghelizare din 2012: „Steve Jobs spunea că este mai interesat de cererile consumatorilor decât de cele ale producătorilor. La Sinod sunt în mod deosebit producători. Sper – dar probabil că Sinodul nu este locul adaptat – ca glasul laicatului să găsească exprimare pentru a înfrunta în termeni reali problema evanghelizării.” A fost hotărâtă intervenţia sa în favoarea migranţilor şi refugiaţilor, aşa cum a explicat adresându-se unui grup al lor în decursul unei vizite la Centro Astalli, branşă italiană a Serviciului Iezuit pentru Refugiaţi: „Mulţumesc pentru că ne ajutaţi să descoperim lumea, comunicarea între civilizaţii trece prin refugiaţi şi migranţi. Mulţumesc pentru că ne arătaţi partea cea mai slabă şi cea mai puternică a omenirii. Mulţumesc pentru că ne arătaţi faţa milostivirii.”
Evenimentul care a marcat mai mult funcţia sa de superior general a fost, desigur, alegerea, în 2013, a primului Papă iezuit din istorie, Jorge Mario Bergoglio, un eveniment care a surprins chiar şi pe un iezuit. Într-o scrisoare – a doua comunicare oficială la puţine zile după primele felicitări pentru alegere – pe care, la 26 martie 2013 a trimis-o tuturor iezuiţilor din lume, a scris: „Acesta este momentul să ne însuşim cuvintele de milostivire şi de bunătate pe care Papa Francisc le repetă în manieră aşa de convingătoare şi să nu ne lăsăm cuprinşi de distragerile din trecut, care pot să paralizeze inimile noastre şi să ne facă să interpretăm realitatea pornind de la valori care nu se inspiră din Evanghelie”. Prin urmare, „în faţa treburilor complexe şi a problemelor pe care el va trebui să le înfrunte, noi iezuiţii, fraţii săi, trebuie să reafirmăm sprijinul nostru faţă de Sfântul Părinte şi să îi oferim – fără condiţii – toate resursele noastre şi ajutorul nostru, atât în domeniu teologic cât şi ştiinţific, administrativ sau spiritual”. Raportul său cu Papa Francisc – precum şi, înaintea lui, cu Papa Benedict al XVI-lea – se dezvoltă cu mare cordialitate.
Pr. Nicolŕs „s-a dăruit pe sine însuşi în decursul întregii sale vieţi”, îl aminteşte astăzi succesorul, venezueleanul Arturo Sosa pe care chiar pr. Nicolŕs a voit ca să vină la Roma. „De fapt, viaţa sa a fost una marcată de o slujire intensă, de o disponibilitate calmă şi de o profundă capacitate de înculturare în Japonia, unde a ajuns când era încă tânăr iezuit. A întâlnit o cultură pe care a iubit-o profund şi căreia i s-a încredinţat pe sine însuşi. Timpul său ca superior general a fost caracterizat de simţul său de umor, de curajul său, de umilinţa sa, de raportul său strâns cu Papa Francisc.”
Prezentat de presă ca „progresist”, abia ales, s-a relatat într-un interviu lung la serviciul iezuiţilor pentru comunicaţii, vorbind, printre altele, despre importanţa libertăţii creştine. „Este fundamental să se trăiască dezlipirea. De câteva ori am intrat în criză din cauza senzaţiei că nu sunt acceptat sau că nu sunt înţeles în mod corect. După aceea am înţeles că acestea erau mari ocazii pentru a deveni mai liber. În acele momente, am înţeles că adevăratul meu scop în viaţă nu era să fiu pe placul altora; eu nu trebuie să fiu pe placul nimănui: deci, pot să fiu liber. Astfel, atunci când ceva merge bine, nu există probleme, este uşor. Însă atunci când ceva merge greşit, atunci există suferinţă, provocare, dificultate; însă tocmai atunci tu înţelegi că aceasta este o oportunitate pentru a deveni un pic mai liber. Acest câştig de libertate mai multă este mereu o binecuvântare”.
De asemenea: „În urmă cu câteva săptămâni am spus presei – şi acesta este într-adevăr un lucru sincer – că eu cred că sunt un om «în devenire». Deci, cine sunt? Sunt în schimbare, sper să continui să cresc şi simt că sunt mereu în fază în învăţare. În Japonia învăţ de la Japonia, în Coreea învăţ de la Coreea, în Filipine de la Filipine şi aşa mai departe. Simt că am o identitate liberă, simt că sunt un om liber. Am văzut alţii în Asia, alţi europeni de exemplu, cărora le este greu cu propria identitate. Aceasta pentru mine nu a fost niciodată o problemă. Pentru că nu mă interesează că sunt spaniol, francez, sau japonez. Eu sunt cel care sunt şi, dacă îţi sunt pe plac, vom fi prieteni; dacă nu îţi sunt pe plac… caută-ţi alţii! Identitatea mea este comunicarea mea cu oamenii, cu situaţiile. Motiv pentru care mă simt perfect în largul meu să mă întorc la Roma, aşa cum eram când am fost în Filipine sau în Japonia. Eu ştiu că niciodată nu voi fi roman: oricât ai putea să stai într-un loc, există intimităţi la care tu nu vei ajunge niciodată. Pentru aceasta, mă simt în largul meu tocmai să fiu în val, în proces. Şi sper să continui să învăţ şi să cresc.”
Astăzi pr. Nicolŕs a murit la Tokyo în Japonia. Era membru al comunităţii iezuite Loyola House din Kamishakujii. „El este profund regretat de iezuiţii din Japonia şi din Asia din Pacific, de familia sa, de compatrioţii săi spanioli şi de prietenii mulţi răspândiţi în lume”, îl amintesc iezuiţii. „Iezuit. Învăţător. Preot. Superior general. Prieten. Requiescat in pace, frate iubit.” (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 892, Ultimul acces: 2026-10-05 12:56:18

Timp total: 0.05s...

[]:1