© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Creaţia şi rugăciunea[2020-05-21]Cei care se roagă ştiu că speranţa este mai puternică decât descurajarea, a spus Papa Francisc miercuri, la cateheza de la audienţa generală. Cei care se roagă „cred că iubirea este mai puternică decât moartea şi că în mod sigur într-o zi va triumfa, chiar dacă în timpuri şi moduri pe care noi nu le cunoaştem. Ei au reflectate pe faţă raze de lumină: pentru că, şi în zilele mai întunecate, soarele nu încetează să îi lumineze. Rugăciunea te luminează: îţi luminează sufletul, îţi luminează inima şi îţi luminează faţa. Şi în timpurile mai întunecate, şi în timpurile de durere mai mare.”Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze dedicate rugăciunii, cea din această săptămână fiind dedicată creaţiei, în ton cu aniversarea enciclicei Laudato Si’. Ca text biblic Pontiful a pornit de la primul capitol al Bibliei. A amintit că în perioada redactării acestui text „poporul lui Israel nu trecea prin zile fericite”, ţara fiindu-le ocupată, iar ei deportaţi în Mesopotamia. „Şi totuşi, tocmai pornind de la marea relatare a creaţiei, cineva începe să regăsească motive de mulţumire, să îl laude pe Dumnezeu pentru existenţă. Rugăciunea este prima forţă a speranţei. […] Eu aş spune că rugăciunea deschide uşa spre speranţă. Speranţa există, dar cu rugăciunea mea deschid uşa.” Subliniind frumuseţea creaţiei şi micimea omului, Papa a constatat: „În tot universul, fiinţa umană este singura creatură conştientă de atâta revărsare de frumuseţe. O mică fiinţă care se naşte, moare, astăzi este şi mâine nu este, este singura conştientă de această frumuseţe. Noi suntem conştienţi de această frumuseţe! Rugăciunea omului este strâns legată cu sentimentul uimirii. Măreţia omului este infinitezimală dacă este raportată la dimensiunile universului. […] Psalmul afirmă că suntem făcuţi cu puţin mai mici decât îngerii, suntem încununaţi cu glorie şi cu cinste (cf. Ps 8,6). Relaţia cu Dumnezeu este măreţia omului: întronarea sa. Prin natură suntem aproape nimic, mici însă prin vocaţie, prin chemare suntem fiii marelui rege!” Cateheza s-a terminat cu o invitaţie la reflecţie asupra bucuriei: „V-aţi gândit la aceasta? Că tu eşti un purtător de bucurie? Sau tu preferi să aduci veşti urâte, lucruri care întristează? Toţi suntem capabili să ducem bucurie. Această viaţă este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu: şi este prea scurtă pentru a o consuma în tristeţe, în amărăciune. Să îl lăudăm pe Dumnezeu, bucuroşi pur şi simplu că existăm. Să privim universul, să privim frumuseţile şi să privim şi crucile noastre şi să spunem: ‘Păi, Tu exişti, Tu ne-ai făcut aşa, pentru Tine”. Este necesar să simţim acea nelinişte a inimii care ne face să îi mulţumim lui Dumnezeu şi să îl lăudăm. Suntem fiii marelui Rege, ai Creatorului, capabili să citim semnătura sa în toată creaţia; acea creaţie pe care noi astăzi nu o păzim, dar în acea creaţie este semnătura lui Dumnezeu care a făcut-o din iubire. Domnul să ne facă să înţelegem tot mai profund acest lucru.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 946, Ultimul acces: 2026-10-05 06:51:55
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
