MADE IN CHINA: COVID-19 SI PACTUL CU DIAVOLUL

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

MADE IN CHINA: COVID-19 SI PACTUL CU DIAVOLUL

[2020-05-07]

Nu există persoană pe planetă care să nu poarte ceva îmbrăcăminte ori să aibă un obiect pe care să nu scrie „Made in China”. Dacă nu îmbrăcăminte, atunci încălţăminte, ochelari, ceas ori alte lucruri similare. Nu există casă ori familie niciunde pe planetă în care să nu existe un lucru, aparat, obiect care să nu fi fost „made in China”. După cum nu mai există nicio persoană ori casă de pe întreaga planetă care să nu fi auzit de ultimul produs „Made in China” care a apărut pe piaţa mondială şi care s-a extins în toată lumea cu viteza sunetului: coronavirusul, COVID-19. Dar este un produs cu care China nu se poate mândri.

Covid-19, Made in China

Începem să ne obişnuim şi să ne revenim încet, încet, din ameţeala cauzată de rapiditatea cu care „the Chinese virus”, cum spunea dl Trump, continuă să se extindă în toată lumea. Şi asta ne ajută să ne cristalizăm gândurile, să tragem câteva concluzii, la rece, privind acest gigant al istoriei contemporane, China comunistă şi ultimul produs Made in China pe care l-a dat ea omenirii – cea mai mare panică globală cunoscută istoriei. Nu cea mai letală, în comparaţie cu epidemiile de acum sute ori mii de ani, dar cea mai bine cunoscută şi extinsă în toată lumea şi care a panicat întreaga omenire.

Am putea spune că noi, occidentalii şi europenii, suntem în principal vinovaţi pentru turnura radicală înspre rău pe care China a luat-o în ultimii ani şi care a culminat în exportul lui COVID-19? Tindem sa spunem ca da. Aceasta este perspectiva din care vom analiza azi pandemia coronavirusului.

E anul 2020. Acum 30 de ani, in jurul anului 1990, China comunistă a început să se deschidă către restul lumii, adoptând politica folosită de Lenin şi sovietici în ani 20 ai secolului trecut, când ruşii mureau de foame. Au adoptat the New Economic Policy / Noua Politică Economică, care a deschis Orientul Îndepărtat / Far East pentru investiţiile corporaţiilor americane şi occidentale. Aşa a apărut Occidental Petroleum, azi cunoscută ca Oxy Chemical. Au apărut şi altele. Au fost corporaţii care au ţinut în viaţă sistemul comunist sovietic, au prevenit colapsul lui, l-au finanţat, şi au exportat propagandă sovietică în Occident. Rusia Sovietică, spuneau ele, este o ţară paşnică şi comunismul nu e chiar atât de rău. Din acest târg ori pact cu diavolul au câştigat sovieticii şi corporaţiile globale de atunci.

Pactul cu diavolul

Chinezii comunişti au făcut la fel. Lipsa de educaţie, foametea, subdezvoltarea, creşterea demografică i-au forţat pe comuniştii chinezi să-şi deschidă porţile, la început timid, pentru corporaţiile mondiale să dezvolte China. Pe la mijlocul anilor 80 în cursurile de comerţ internaţional era la moda să se învăţe despre „how to do business in China / cum să faci afaceri în China”. China era ultima frontieră globală unde corporaţiile puteau face profituri enorme. Au făcut şi ele un pact cu diavolul, la fel cum au făcut cu sovieticii.

Din asta a câştigat toată planeta. Fiecare dintre noi. Fără excepţie. Platforma industrială a planetei, cu toată mizeria ei, poluarea, condiţiile insalubre, a fost transferată în China comunistă. Aerul nostru a devenit mai curat, iar al lor mai nesănătos. Produsele de consum au devenit mai ieftine. Noi, occidentalii, ne-am profilat pe servicii şi financing, făcând profituri enorme din speculaţiile financiare, din comerţul global, în timp ce produsele de consum şi industriale erau făcute în China.

Anul acesta se împlinesc 30 de ani, ori poate chiar mai mult, de când dăinuie acest pact cu diavolul. În aceşti 30 de ani ne-am obişnuit să închidem ochii la toate agresiunile Chinei, abuzul drepturile omului, persecuţia creştinilor, persecuţia musulmanilor, a tibetanilor. În timp ce America şi restul lumii erau îngrijorate de Coreea de Nord, China a devenit aliatul acestui stat paria, făcând practic imposibil să previi agresiunea comuniştilor nord-coreeni.

Ne-am deschis şi universităţile pentru studenţii chinezi, iar ei, când s-au întors acasă, au făcut ceea ce chinezii ştiu să facă cel mai bine: să imite ceea ce au văzut şi învăţat în Occident. Am acceptat şi acest târg, pentru că studenţii chinezi aduceau cu ei sute de milioane de dolari în universităţile americane anual. Aşa au învăţat cele mai delicate detalii ale biologiei moleculare şi ale altor ramuri ale ştiinţei şi cercetării, modificarea genomului uman, mutaţiile virusurilor etc. La întoarcerea acasă s-au apucat de lucru. Tulpina COVID-19 e un rezultat al acestui furt intelectual care, din nefericire, a scăpat de sub control.

Am devenit (cu toţii) prizonierii Chinei

Iar acum, am devenit cu totii prionierii Chinei. Peste noapte şi subit. O ironie şi o surpriză mai mare a istoriei decât aceasta nu putea fi anticipată. Anul acesta China se va îmbogăţi masiv, iar Occidentul va sărăci. Se va produce cel mai mare transfer internaţional de capital din ultimele decenii. Ironic, transferul va fi din Occidentul capitalist către China comunistă. Întreaga lume se uită spre China să producă materialele de care avem cu toţii nevoie pentru a combate coronavirusul: măşti, ventilatoare, medicamente, kituri de testare a celor cu simptome de COVID-19.

Ştiaţi că, de exemplu, 95% din piaţa americană de medicamente e dominată de China, medicamentele fiind produse în China de marile companii farmaceutice americane? Până recent nu se accentua acest lucru. Presa nu ne-a informat când trebuia să fim informaţi şi să luăm măsuri.

În timp ce noi sărăcim, China se îmbogăţeşte. Datele specifice încă nu au fost făcute public, dar vor fi. Ceva date preliminare însă există, date care confirmă că ne îndreptăm spre o situaţie de dependenţă şi mai acută de China, nu doar economică, dar şi politică. Locurile de muncă din Europa şi America au fost exportate în China cu acordul guvernelor occidentale. Chinezii fac fabrici în Europa cu profitul făcut de pe urma comerţului cu Occidentul.
În martie, America a alocat 9% din PIB-ul ei, în jur de 2.2 trilioane de dolari, pentru a combate şi supravieţui pandemiei chinezeşti. Acum trei saptamini a alocat încă jumătate de trilion de dolari pentru a preveni colapsul economiei, în special al firmelor mici. Germania a alocat o sumă aproape identică, de aproape 2 trilioane de euro. Iar acum citeva saptamini, Uniunea Europeana a alocat un trilion de euro pentru a preveni colapsul economic al Uniunii.

Declinul economiilor occidentale

Sumele acestea şi altele similare din alte ţări ale lumii deja ne-au băgat în datorii, vor continua să adâncească datoriile deja existente, vor stresa sistemul economic, bancar şi financiar, dar vor deveni şi o povara şi o sursă de sărăcie pentru generaţia tânără. Economiştii nici măcar nu îndrăznesc să ne spună când ne vom reveni financiar din criza pandemiei chinezeşti.

FMI ne spune că ne confruntăm cu cea mai gravă criza economică de după 1929. Anul acesta economia globală se va reduce cu până la 9%. În Germania se anticipează că economia va scădea cu 6% în 2020. Un articol recent din Spiegel International afirmă că „Germany's economy has written-off the first half of the year / Economia Germaniei a fost redusă pentru prima jumătate a anului”.

În SUA, toate locurile de muncă create în 11 ani au dispărut peste noapte, în doar ultimele două luni: aproximativ 26 de milioane de locuri de muncă. Economia Scandinaviei va descreşte cu 6.3% până la 6.8% în acest an. Alte modele economice dau un pronostic şi mai grav de 10% până la 12%. Iar acum o lună publicaţia financiara Bloomberg afirma că „the euro zone is sinking into the biggest economic crisis in its history / Zona euro se scufundă în cea mai mare criză economica a ei".

Pentru asta nu suntem responsabili noi sau guvernele occidentale. În primul rând, responsabilă e China. Muncitorii chinezi muncesc, dar occidentalii sunt fără locuri de muncă. Tocmai când ne făceam impresia că ne-am revenit din criza financiară şi economică din 2008, lucrurile se îndreaptă spre şi mai rău.

Nu, China nu e inocentă în această portretizare sumbră a situaţiei globale. Unii comentatori se întreabă dacă nu cumva COVID-19 a fost o criză intenţionată a dictatorului Xi pentru a proiecta China ca putere globală în locul Statelor Unite. Nu se ştie încă, dar vom afla. Cert e că muncitorii chinezi muncesc din răsputeri. Conturile băncilor din China se îngroaşă cu dolari şi euro, în timp ce ale noastre seacă. Cert e că am devenit, cu toţii, cel puţin pentru moment, prizonierii

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 816, Ultimul acces: 2026-10-04 16:43:09

Timp total: 0.03s...

[]:1