Sf. Efrem cinstit la Radu-Vodă. PS Timotei Prahoveanul: Nimic nu se compară cu sângele vărsat de mucenici[2020-05-05]de Sorin IoniţeDe sărbătoarea Sfântului Efrem cel Nou, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a slujit la Mănăstirea bucureşteană Radu-Vodă, care deţine un fragment din moaştele cuviosului martirizat la Néa Makri (Grecia) în 1426. În cadrul predicii, Preasfinţia Sa a subliniat locul special pe care îl ocupă martirii în Biserică pentru că „au mărturisit prin sânge o negrăită iubire faţă de Dumnezeu”. „Nimic nu este mai presus decât fapta celui care-şi pune viaţa pentru prietenii săi”, a spus ierarhul amintind cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos. „Nimic nu se compară cu sângele vărsat întru mărturisirea Mântuitorului Hristos. De aceea, sfinţii martiri au un loc special în Biserică”. „Încă dintru început, pe mormintele lor se făceau liturghii, iar începând cu primele veacuri, atunci când s-a statornicit învăţătura noastră de credinţă, în fiecare Sfântă Masă, respectiv în fiecare Antimis, se află un fragment din moaştele unui martir, tocmai pentru a ne aminti că mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are ca viaţa să-şi pună pentru prietenii săi”. ©Mănăstirea Radu-Vodă În continuare, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a evocat contextul în care a avut loc martiriul „călugărului mărturisitor” cinstit în data de 5 mai: Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou. În vremea aceea, turcii cuceriseră regiunea şi luau copii şi tineri până în 20 de ani, înrolându-i în oastea ienicerilor şi silindu-i să renunţe la credinţa lor şi să îmbrăţişeze credinţa mahomedană. Sfântul Efrem (numit Constantin la naştere), orfan de tată încă de mic, a fost crescut doar de mamă împreună cu cei şapte fraţi ai săi. La vârsta de 14 ani, a mers în Mănăstirea Buna Vestire, zidită pe locul numit Muntele Neprihăniţilor, de lângă localitatea Néa Makri. În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea şi i-au decapitat pe toţi călugării, Sfântul Efrem cel Nou scăpând nevătămat, deoarece se afla într-o peşteră în care obişnuia să se retragă. Cuceritorii revenind în acele locuri, l-au surprins pe Sfântul Efrem cu un an mai târziu şi i-au cerut să spună despre viaţa mănăstirii şi eventualele averi ale acesteia şi să renunţe la credinţa sa. În urma refuzului, a suferit timp de opt luni de zile „chinuri greu de expus în cuvinte, inimaginabile”, a spus PS Timotei Prahoveanul. „A fost ţintuit cu zeci de cuie, inclusiv în cap (…) Martiriul avea să culmineze în ziua de 5 mai 1426, cu împungerea trupului său de un lemn aprins, înroşit în foc, care avea să-i distrugă stomacul şi să-i aducă moartea pe care el o aştepta ştiind că moartea pentru cei care îl iubesc pe Hristos este câştig”, a evocat Preasfinţia Sa citând tradiţia mănăstirii reînfiinţate după 500 de ani de la eveniment. Preasfinţia Sa a menţionat că după 1950, mănăstirea a fost redeschisă prin venirea monahiei Macaria, căreia Sfântul Efrem i-a descoperit în vedenie chipul pătimirii şi locul unde se află moaştele sale. În urma acestor descoperiri şi a mai multor minuni atribuite cuviosului neomartir Efrem, în 2 martie 2011, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului l-a trecut în rândul sfinţilor. În Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a fost înscris din 2014. „El ne învaţă pe toţi deopotrivă, răbdarea, tăcerea, îndelunga rugăciune”, a concluzionat părintele episcop vicar. „Înălţăm smerită rugăciune Sfântului Cuviosului Părinte Efrem cel nou, mare făcător de minuni, ca să ducă rugăciunile tuturor celor aflaţi în suferinţă, a celor care trec prin clipe grele acum, a celor care îl cinstesc din casele lor, a celor care îşi îndreaptă rugăciunile către Dumnezeu prin el pentru ca lucrurile să se aşeze, iar milostivirea lui Dumnezeu să fie pretutindeni”, a încheiat ierarhul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1255, Ultimul acces: 2026-10-06 06:04:37
|
Timp total: 0.04s...
[]:1