„Dragostea familiei nu poate fi înlocuită cu nimic”. IPS Iosif, despre familia din străinătate

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

„Dragostea familiei nu poate fi înlocuită cu nimic”. IPS Iosif, despre familia din străinătate

[2020-04-30]

de Iulian Dumitraşcu

Invitat la emisiunea „Şcoala din Familie” difuzată la Trinitas TV, Mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale a vorbit despre Familia din străinătate. În acelaşi timp, ierarhul a oferit sfaturi preţioase pentru o familie creştină puternică.
Cristina Teleanu, realizatoarea emisiunii, a adus în discuţie suferinţele familiei de astăzi, atât din România, cât şi din diaspora.
Părintele Mitropolit a explicat că familia suferă în primul rând „din cauza individualismului”.
„Individualismul este cultivat oarecum, însă nu putem da vina pe cineva din afară care vrea să distrugă familia, ci în primul rând pe oamenii care sunt chemaţi să formeze familiile”.
„Noi creştinii ortodocşi suferim din cauza asta” în ţară, dar şi în străinătate; „oarecum vedem o slabă pregătire pentru viaţa de familie”.
Pregătirea pentru familie
Pentru a veni în ajutorul tinerilor care doresc să se căsătorească, Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif a precizat că în diaspora aceştia beneficiază de pregătire prealabilă pentru Taina Cununiei.
Dar „cateheza este prea scurtă”, consideră ierarhul. „Tinerii ar trebui să vină câteva luni la rând, săptămânal sau lunar, să vadă ce ar putea adăuga la ceea ce ei ştiu deja”.
„Dragostea pe care şi-o recunosc unul faţă de altul trebuie cultivată. Este vorba de conştiinţă personală, de lupta cu propriile noastre slăbiciuni care odată aduse în familie pot să destabilizeze”.
„O familie creştină pleacă în formarea ei de la un efort personal, duhovnicesc. Cum pot să fac să nu-mi aduc propriile slăbiciuni în familie, în comuniunea dintre soţi? Sigur că aceasta este o problemă personală, dar şi de cuplu”.
Pe parcursul emisiunii, Mitropolitul a adus în discuţie pregătirea pentru a naşte şi creşte copii.
„Noi instinctiv spunem că ştim să creştem copii, dar nu ştim întotdeauna să creştem copii. Avem instinctul de creştere, dar repetăm anumite greşeli pe care le-au făcut propriii părinţi. Nu din rea voinţă, ci din neştiinţă”.
– Mitropolitul Iosif
Cu privire la viitorul familiei creştine româneşti în diaspora, Părintele Mitropolit spune că „trebuie să ne pregătim viitoarele familii pentru a ne transmite credinţa în cadrul familial, nu în cadrul social. Această credinţă trebuie păstrată, apoi dată mai departe”.
În acest sens, ierarhii şi clericii români din Mitropolie pun accent pe „apartenenţa la comunitate”.
„Românii în străinătate nasc mai mulţi copii decât în ţară. Sentimentul apartenenţei la comunitate este mult mai mare în străinătate decât în ţară. Noi punem accentul la apartenenţa în comunitate: catehezele dinaintea botezului, cununiei sunt oarecum axate pe apartenenţa la comunitate. Tu trebuie să aparţii unei familii!”.
Copiii fără părinţi aproape
Românii vin de multe ori la muncă în străinătate, cel puţin la început, fără familiile lor. Potrivit IPS Iosif, ei sunt sfătuiţi prin diferite mijloace pastorale să nu rămână departe unii de alţii.
„Îi rugăm să-şi aducă copiii acolo unde trăiesc”, deoarece sute de mii de copii sunt „abandonaţi oarecum”, iar consecinţele sunt „catastrofale”.
„Sute de mii de copii au rămas în această perioadă a emigraţiei economice din România înspre Occident cu traume legate de lipsa părinţilor”.
Pe lânga problema copiilor care cresc fără unul sau ambii părinţi, mai e şi problema divorţurilor.
„Îi încurajăm pe oameni să-şi facă un examen de conştiinţă, să vadă care sunt efectiv dorinţele lor şi realizările lor, dar în acelaşi timp încercăm să preîntâmpinăm divorţurile care sunt foarte numeroase printre românii din străinătate”, spune cu tristeţe ierarhul.
În ceea ce priveşte căsătoriile mixte, acestea sunt „inevitabile”. „În mediul oarecum intelectual căsătoriile mixte sunt foarte numeroase şi rezistă”, a subliniat Părintele Mitropolit.
Dragostea familiei
În cea de-a doua parte a emisiunii, Mitropolitul a vorbit despre datoria creştinilor de a trage semnale de alarmă în direcţia responsabilităţii părinţilor faţă de copii.
„Dincolo de ceea ce avem din fire ca responsabilitate, avem o responsabilitate şi pentru credinţa noastră, pentru că noi ştim că Dumnezeu îi cere pe copiii noştri de la noi. Ce ai dat propriului copil?”.
„Noi nu răspundem numai în faţa societăţii, care este un răspuns evaziv întotdeauna, noi răspundem înainte de toate înaintea lui Dumnezeu”.
„Este un efort extraordinar să fii mamă şi tată astăzi. Trebuie să te dedici propriiilor copii. E o meserie să fii mamă şi tată”.
„Dragostea familiei nu poate fi înlocuită cu nimic. Nu ai cum să găseşti un echivalent la dragostea mamei, doar dragostea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât dragostea mamei faţă de propriul copil şi asta o vedem în Iisus Hristos”.
„El este Cel Care de fapt revelează iubirea infinită a lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii, care se concretizează în Crucea lui Hristos. Moare pentru noi. Dumnezeu ni-L dăruieşte până la moarte, după aceea urmează Învierea, tocmai pentru a-şi arăta dragostea nemărginită. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3:16)”.
„Dragostea aceasta o mai găsim la mamă. Mama este cea care îşi poate da viaţa pentru propriul copil. Dragostea familiei nu poate fi înlocuită cu absolut nimic în viaţa aceasta”.
Avorturile
În continuare, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale a enumerat câteva dintre cauzele avorturilor în rândul româncelor din străinătate. „Presiunea socială, presiunea familiei, presiunea propriilor frici şi presiunea greutăţii pe care maternitatea o presupune. Sunt mulţi factori, dar nu e nimic mai frumos decât maternitatea”.
Căsătoriile târzii
Unul dintre ultimele aspecte discutate în cadrul emisiunii de la Trinitas TV a vizat căsătoriile târzii.
„În spatele căsătoriilor târzii este tocmai începutul precoce al vieţii sexuale pentru tineri la care societatea oarecum te împinge. Urmează o perioadă de neputinţă de a se hotărî: cine este cel sau cea aleasă”.
De asemenea, „relaţia presupune jertfelnicie şi nu toţi sunt dispuşi spre jertfelnicie”. Mitropolitul argumentează cu un exemplu al unui copil care a trăit „într-un lux fără măsură”.
„A avut tot ceea ce şi-a dorit, întotdeauna i s-a respectat voia lui, părinţii n-au intervenit niciodată în dorinţele lui, ci le-au împlinit. Se trezeşte într-o zi faţă în faţă cu cel cu care spune că îl iubeşte şi nu poate renunţa la voia proprie”.
„Cum putem să facem ceva împreună dacă întotdeauna vreau să-l domin pe celălalt şi să mi se respecte voia şi eu niciodată nu ştiu ceea ce celălalt trăieşte sau doreşte să trăiască?”, se întreabă ierarhul.
„Dacă mergem în profunzimea relaţiilor, motivele sunt multiple. Noi putem să-i ajutăm mult pe aceşti tineri să îşi depăşească propriile slăbiciuni, însă ei trebuie să ceară sau să caute acest lucru”.
Relaţia dintre părinte şi copil
Mitropolitul a prezentat în ultima parte a emisiunii Şcoala din Familie că atât în şcoală, cât şi în societate, „copiii trebuie să-şi afirme credinţa” făcând referire în mod special la copiii români care trăiesc în diaspora. „Să nu le fie jenă să spună că sunt credincioşi. Să treacă de atitudinea în şcoală, societate a unora care violentează verbal sau fizic pe cei care îşi afirmă credinţa”.
Apoi, explică cum trebuie părinţii să-şi ajute propriii copii.
„Copiii trebuie să ştie care este rostul omului pe pământ. Dacă eşti bărbat, dacă eşti femeie să-ţi afirmi masculinitatea sau feminitatea de mic copil. Părintele să-l ajute pe copil ceea ce este, să nu-l lase într-o stare de îndoială”.
„Apoi, bineînţeles, este exemplul părinţilor. Părintele să fie mai puţin moralizator şi mai mult înfăptuitor. Adică să-i ceară să facă el ceea ce îi cere copilului să facă. Dacă îi cere să se roage, să se roage el, dacă îi cere să meargă la biserică, să meargă el, dacă îi cere să se cultive copilul, să aibă o cultură creştină, să o aibă el mai întâi”.
„Preocupările părinţilor vor deveni şi preocupările copiilor. Dacă preocupările părinţilor nu sunt sensul în care el doreşte să-şi educe copilul, copilul nu va putea fi educat”.
„Noi educăm aproximativ 50 % prin cuvânt şi 50 % prin faptă, prin împlinirea a ceea ce le cerem noi copiilor”.
„Preocupările părinţilor vor deveni preocupările tinerilor şi apoi viaţa lăuntrică a părinţilor va fi şi viaţa lăuntrică a copiilor, pentru că copilul asimilează foarte uşor autenticitatea, şi-o impropriază”, a specificat Înaltpreasfinţia Sa.
Emisiunea face parte din proiectele dedicate Anului 2020 care a fost declarat „Anul omagial al pastoraţiei părinţilor şi copiilor” în Patriarhia Română.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 916, Ultimul acces: 2026-10-08 04:58:36

Timp total: 0.04s...

[]:1