7+1 întrebări pentru Episcopul Iosif Csaba Pál - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

7+1 întrebări pentru Episcopul Iosif Csaba Pál

[2020-04-21]
PS Iosif Csaba Pál
Hai să ţinem pasul cu viaţa! Să ne susţinem reciproc sufleteşte! Să ţinem legătura unii cu alţii! În aceste vremuri „încoronate”, încurajarea prin rugăciune este esenţială, iar acestea sunt mesaje importante, care sunt articulate în multe locuri, indiferent de limbă, de culoarea pielii, de opinii politice. Aceasta este pur şi simplu… în regulă (!), pentru că în sfârşit există câteva elemente în lume, în care este înţelegere.

Site-ul romkat.ro a început să caute oameni mai cunoscuţi cărora le-a adresat o serie de 7+1 întrebări, lansate pentru a-şi descrie această nouă viaţă, pe care doreau să o trăiască în condiţiile noi, schimbate. Aşa că redactorii RomKat.ro l-au rugat şi pe Episcopul Diecezei de Timişoara să răspundă la aceste 7+1 întrebări. Interviul a fost publicat în română de Gerhardus.ro.
– Ce lucru bun v-a adus acest blocaj în viaţă?
– Oprirea multor programe mi-a oferit timp şi spaţiu pentru a mă gândi la ceea ce contează cu adevărat, la ce urmează de aici înainte, mai departe.
– Care este cel mai remarcabil eveniment din viaţa Dvs de zi cu zi, în această perioadă?
– La fel ca înainte: minute liniştite cu bunul Dumnezeu şi conversaţii cu oamenii (acum mai ales prin telefon şi dispozitivele de comunicare).
– Ce vă pare rău că nu aţi făcut înainte de această pandemie?
– Poate faptul că nu i-am vizitat pe fraţii mei creştini, bolnavi.
– Care este cea mai mare recunoştinţă?
– Că Dumnezeu este cu noi. Călătoreşte cu noi, ne iubeşte la infinit. Şi mai exact: aduce la suprafaţă multă bunătate umană, pe care o văd în jurul meu în fiecare zi.
– De ce vă este frică atunci când… vă este frică?
– Îmi este frică de faptul că o să pierd ceva din vedere, că îmi va lipsi ceva… că nu îi acord suficientă atenţie lui Dumnezeu şi tocmai de aceea pot fi neatent cu semenii mei.
– Care a fost cel mai frumos moment al Paştelui din acest an?
– Conversaţiile telefonice cu preoţii. Timp de câteva zile, aceasta a fost una dintre cele mai importante activităţi ale mele. A fost o mare plăcere să experimentăm cu adevărat comuniunea, de a fi (şi) astfel împreună. Acest lucru se datorează celui Înviat.
– La ce vă aşteptaţi de la viitor, ce doriţi de la Dvs înşivă, de la mediul Dumneavoastră, de la lume, după ce se va fi oprit epidemia?
– Mă „aştept” să nu „mă aştept” la nimic de la ceilalţi. În acelaşi timp mi-aş dori foarte mult să îmi dedic timpul şi energia mea pentru ceea ce dă cu adevărat rod, pentru acelea care construiesc cu adevărat Împărăţia lui Dumnezeu. Petreceţi mai puţin timp cu organizarea şi acordaţi mai mult timp oamenilor. Mediul meu? „Să încercăm să trăim şi mai mult ca adevăraţi fraţi şi surori”. Lumea? Vreau să experimentez în continuare adevărata solidaritate: să îi văd pe toţi ca membri ai marii familii a lui Dumnezeu.
– Ce l-aţi întreba pe Isus cel Înviat, dacă l-aţi întâlni acum?
– „Dacă l-aş întâlni?” Îl întâlnim în fiecare zi. L-am şi întrebat dacă a permis această epidemie sau are vreun plan important cu această pandemie? Apoi mi-am cerut scuze că i-am pus atât de impulsiv întrebarea şi am schimbat-o: ce vrea să îmi trimită, ce vrea cu asta în viaţa mea? Înţelegerea răspunsului Său se formează încet, maturizându-se în inima mea.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 763, Ultimul acces: 2026-10-08 01:50:57