Papa Francisc: Riscul unui virus mai grav

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Riscul unui virus mai grav – al egoismului indiferent

[2020-04-19]

Acum, când ochii tuturor oamenilor sunt pe virusul Covid-19, Papa Francisc a aruncat o privire înainte în timp, avertizând că pe fondul refacerii „lente şi obositoare” din pandemia actuală se prefigurează un nou pericol: „a uita pe cel care a rămas în urmă. Riscul este ca să ne lovească un virus şi mai rău, cel al egoismului indiferent. Se transmite pornind de la ideea că viaţa se îmbunătăţeşte dacă îmi merge mie mai bine, că totul va fi bine dacă va fi bine pentru mine. Se porneşte de aici şi se ajunge la selecţionarea persoanelor, la rebutarea celor săraci, la jertfirea celui care se află în urmă pe altarul progresului.”

Avertismentul a fost rostit de Sfântul Părinte la predica ţinută astăzi în biserica Santo Spirito in Sassia, pe care a vizitat-o în contextul în care Biserica Catolică de rit latin sărbătoreşte Duminica Milostivirii. Biserica este la mică distanţă de Bazilica San Pietro, Pontiful deplasându-se acolo pentru a marca a 20-a aniversare a canonizării Sfintei Faustina Kowalska şi a instituirii oficiale a Duminicii Milostivirii de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Sr. Faustina, poloneză, a murit în 1938, la 33 de ani, având o serie de viziuni ce au inspirat devoţiunea legată de milostivirea divină. La predică, Papa a spus că Dumnezeu „nu încetează să ne întindă mâna pentru a ne ridica din căderile noastre. […] Mâna care ne ridică mereu este milostivirea: Dumnezeu ştie că fără milostivire rămânem la pământ, că pentru a merge avem nevoie să fim puşi din nou pe picioare. […] El nu vrea ca să ne gândim încontinuu la căderile noastre, ci să privim la El, care în căderi vede nişte fii care trebuie ridicaţi, în mizerii vede nişte fii care trebuie iubiţi cu milostivire.”
Şi a continuat: „Astăzi, în această biserică devenită Sanctuar al milostivirii în Roma, în duminica pe care în urmă cu douăzeci de ani Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a dedicat-o Milostivirii Divine, să primim încrezători acest mesaj. Isus i-a spus sfintei Faustina: ‘Eu sunt iubirea şi milostivirea însăşi; nu există mizerie care să se poată măsura cu milostivirea mea’ (Jurnal, 14 septembrie 1937). După aceea, odată sfânta i-a spus lui Isus, cu satisfacţie, că i-a oferit toată viaţa, tot ceea ce avea. Însă răspunsul lui Isus a surprins-o: ‘Nu mi-ai oferit ceea ce este efectiv al tău’. Ce anume ţinuse pentru ea sora aceea sfântă? Isus i-a spus cu amabilitate: ‘Fiică, dă-mi mizeria ta’ (10 octombrie 1937). Şi noi putem să ne întrebăm: ‘I-am dat Domnului mizeria mea? I-am arătat căderile mele pentru ca să mă ridice?’ Sau există ceva ce încă ţin înlăuntrul meu? Un păcat, o remuşcare din trecut, o rană pe care o am înăuntru, o supărare faţă de cineva, o idee despre o anumită persoană… Domnul aşteaptă ca să îi ducem mizeriile noastre, pentru a ne face să descoperim milostivirea Sa.”
Predica a fost desigur pe marginea lecturilor zilei, care la evanghelie au prezentat întâlnirea lui Toma cu Isus înviat. Discipolii se simţeau vinovaţi că îl părăsiseră pe Domnul, a spus Pontiful. „Lor, care erau răniţi înăuntru, le arată rănile Sale. Toma le poate atinge şi descoperă iubirea, descoperă cât a suferit Isus pentru el, care îl părăsise. În acele răni atinge cu mâna apropierea duioasă a lui Dumnezeu. Toma, care a venit mai târziu, când îmbrăţişează milostivirea îi depăşeşte pe ceilalţi discipoli: nu crede numai în înviere, ci în iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Şi face mărturisirea de credinţă cea mai simplă şi cea mai frumoasă: ‘Domnul meu şi Dumnezeul meu!’. Iată învierea discipolului: se împlineşte atunci când umanitatea sa fragilă şi rănită intră în aceea a lui Isus. Acolo se risipesc îndoielile, acolo Dumnezeu devine Dumnezeul meu, acolo reîncepem să ne acceptăm pe noi înşine şi să iubim propria viaţă.”
Pontiful a îndemnat comunitatea creştină de astăzi să înveţe de la comunitatea primară, descrisă în Faptele Apostolilor, o comunitate în care fiecăruia îi păsa de celălalt. „Astăzi pare contrariul: o mică parte a omenirii a mers înainte, în timp ce majoritatea a rămas în urmă. Şi fiecare ar putea să spună: ‘Sunt probleme complexe; nu îmi revine mie să mă îngrijesc de cei nevoiaşi; alţii trebuie să se gândească la aceasta!'” Papa a îndemnat: „să nu ne gândim numai la interesele noastre, la interesele de parte. Să profităm de această încercare (a pandemiei) ca de o oportunitate pentru a pregăti ziua de mâine a tuturor, fără a rebuta pe nimeni. Pentru că fără o viziune de ansamblu nu va exista viitor pentru nimeni. […] Şi să folosim milostivire faţă de cei care sunt mai slabi: numai aşa vom reconstrui o lume nouă.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 794, Ultimul acces: 2026-10-07 05:06:09

Timp total: 0.03s...

[]:1