Cardinalul Christoph Schönborn: Avem nevoie de slujire, compasiune şi disponibilitate[2020-04-14]14.04.2020, Viena (Catholica) - În predica ţinută la Liturghia din Duminica Paştelui, 12 aprilie 2020, în domul Sfântul Ştefan, Cardinalul Christoph Schönborn a vorbit despre situaţia actuală de pandemie, dar şi despre „trei ipostaze din modul de viaţă al lui Isus, care se vor arăta decisive şi pentru viitorul nostru”. Redăm în continuare textul integral al predicii, după traducerea oferită de Darie Croitoriu:Dragi surori şi fraţi, acum 75 de ani, în aceeaşi zi de 12 aprilie 1945, domul Sf. Ştefan a ars. Acoperişul imens s-a prăbuşit, uriaşa orgă a fost cuprinsă de flăcări, scaunele corului au ars. Domul plângea şi oamenii plângeau la rândul lor. În timp ce oamenii plângeau pentru domul incendiat, Cardinalul Innitzer a venit la ei, îmbrăcat în haine de lucru, şi i-a consolat, spunându-le, în acelaşi timp, pe un ton realist: ei bine, nu trebuie decât să îl reconstruim. Şi s-a reuşit acest lucru. Poporul austriac, într-o strânsă unire incredibilă, a reconstruit domul. Astăzi dăinuie încă în frumuseţea şi candoarea sa neasemuite. Este cel mai vizitat monument din Austria. Cinci milioane şi jumătate de vizitatori în fiecare an. Abia acum este gol, aproape gol. Dar când văd numeroasele imagini de aici, cu oameni care şi-au trimis poze cu domul, deoarece vor să sărbătorească împreună în duh – de fapt, nu, pentru că sărbătoresc cu adevărat împreună – atunci sunt încrezător. Da, este adevărat, s-a dovedit foarte diferit: Nu aşa ne-am închipuit această duminică de Paşte. Aşteptam cu nerăbdare să putem binecuvânta şi consfinţi astăzi orga uriaşă. Nu, dvs. sunteţi acasă. Fără vizite pascale, fără mersul la biserică pentru sărbătorirea Paştelui. Aşa sărbătorim astăzi duminica Paştelui. Aşa am sărbătorit în ultimele zile. Şi, totuşi: a fost foarte intim. Mulţi dintre voi au putut sărbători împreună în aceste zile, graţie televiziunii naţionale (ORF), care a permis difuzarea acestor momente. Am învăţat un lucru: virusul corona nu face nicio distincţie între oameni sau între ţări. Cu toţii suntem afectaţi şi un lucru îl putem simţi foarte limpede, iar acest lucru este foarte important: suntem o familie umană. Criza climatică ne-a arătat deja acest lucru. Nimeni nu rămâne neafectat. Virusul Corona evidenţiază încă o dată şi mai puternic această legătură. Suntem dependenţi şi legaţi unii de ceilalţi şi va trebui să rămânem astfel şi după ce Corona va trece. Dragi surori şi fraţi, în special dragi tineri – pe care îi aveţi alături de voi! Ce speranţă avem? Mai ales de Paşte. De la ce tragem nădejde? Prima sursă v-ar putea surprinde. Eu sunt plin de speranţă, pentru că ţara noastră are instituţii bune. Ce legătură are asta cu Paştele? Da, avem un sistem de sănătate bun. Avem un stat de drept. Avem un stat cu servicii sociale. Avem o economie solidă. Şi avem, de asemenea, pot spune deja, bisericile şi comunităţile religioase. Dar ce legătură are aceasta cu Paştele? Sunt sigur că are multe de-a face. Interesele comune sunt puse deasupra celor individuale. Instituţiile îşi arată valoarea în perioadele de criză şi de dificultate. Când totul merge bine, atunci ne gândim că nu avem deloc nevoie de ele. Acum, în vremurile virusului Corona, ştim că nu este aşa. Acum ne dăm seama că viziunea egoistă asupra lumii nu ţine. Astăzi suntem recunoscători că avem instituţii funcţionale. Dar funcţionează pentru că sunt alcătuite din oameni care se pun în slujba altora şi servesc mai întâi binele comun. Şi aceasta este exact cheia tainei pascale. Care este taina pascală? Este modul de viaţă al lui Isus. Foarte pe scurt, vă prezint trei ipostaze din modul de viaţă al lui Isus, care se vor arăta decisive şi pentru viitorul nostru. Mai întâi: El, fiul lui Dumnezeu, nu s-a considerat prea bun ca să spele picioarele discipolilor Săi, adică să facă o muncă de sclav. Câţi oameni mai slujesc astăzi aşa, astfel încât celuilalt să îi fie bine? Chiar dacă o ştiu sau nu: ei trăiesc modul de viaţă al lui Isus. În al doilea rând: modul de viaţă al lui Isus înseamnă compasiune. Grija, suferinţa oamenilor nu l-au lăsat indiferent pe Isus. Mereu sunt impresionat cum, în Duminica Paştelui, primul cuvânt al Celui Înviat este un cuvânt de compasiune faţă de o femeie care plânge: „Femeie, de ce plângi?” (In 20,13). Întreaga noastră încercare de a trece peste virusul Corona are la bază această compasiune. De ce facem totul? Pentru a proteja oamenii, pentru a nu-i pune în pericol, iar pentru aceasta ne sacrificăm. Acesta este modul de viaţă al lui Isus. Şi, în final, cea de-a treia ipostază: modul de viaţă al lui Isus a însemnat că a fost pregătit să îşi pună viaţa în joc pentru ceilalţi. Chiar el a spus că nu există o iubire mai mare decât a celui care îşi dă viaţa pentru prietenii săi (vezi In 15,13). Acest mod de viaţă este cel care oferă tărie instituţiilor noastre, acea tărie care se adevereşte în mijlocul unor crize precum cea de acum. Această tărie vine de la Paşte, de la Isus, care a murit, a înviat şi, apoi, ne-a dat Duhul Său. Pentru că Duhul lui Isus este duhul slujirii, duhul compasiunii şi duhul disponibilităţii de a-şi sacrifica propria viaţă. Acest Duh al lui Isus i-a urnit pe mulţi oameni să reconstruiască domul Sfântul Ştefan, să reconstruiască ţara noastră, iar noi încă mai beneficiem de toate acestea. De acest Duh vom avea nevoie şi în viitor. Avem instituţii solide; cu siguranţă că ar putea fi mai bune. Cu toţii am putea fi mai buni. Suntem păcătoşi. Dar şi pentru perioada post-Corona avem nevoie în continuare de aceste trăsături ale lui Isus. Iar pentru asta avem nevoie de tăria Duhului său, de rezistenţă, de răbdare, dar şi de bucurie. Credinţa în Isus, încrederea în El, prietenia cu El, ne oferă, în ciuda tuturor necazurilor, bucuria pascală. Şi această bucurie o doresc pentru noi toţi, când sărbătorim azi Paştele împreună. Vom avea nevoie de ea în următoarele săptămâni. Şi aşa vă transmit, cu toată inima, salutul pascal: Cristos a înviat! Cu adevărat a înviat! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 723, Ultimul acces: 2026-10-07 03:06:38
|
Timp total: 0.04s...
[]:1