© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
PS Florentin a propus trei zile de reculegere, online, cu tema «Sărbătoarea Vieţii»[2020-04-11]În săptămâna premergătoare Săptămânii Mari a Patimilor Domnului, PS Florentin Crihălmeanu Episcop de Cluj-Gherla invita an de an credincioşii, vreme de trei zile, la un program special de reculegere, rugăciune şi pregătire spirituală, pentru a întâmpina cu suflete deschise şi luminate marea sărbătoare a Învierii, pe Cristos Înviat. Cele trei zile de reculegere din acest an, în zilele de 7 şi 9 aprilie 2020, credincioşii le-au făcut de acasă, iar meditaţiile Episcopului eparhial însoţite de imagini tematice au fost transmise online. Tema generală a fost: «Sărbătoarea Vieţii» -, itinerariul spiritual invitând pe cei ce l-au urmat, sau îl vor urma, să redescopere şi să primească în suflete lumina Învierii Domnului.Prima meditaţie, cu tema «Cuvântul dătător de Viaţă, Liturghia Vieţii», se deschide cu o călătorie spirituală spre începuturile Creaţiei. PS Florentin a deschis Cartea Genezei, a recitit despre originea vieţii, a fiinţelor vii, „pentru a putea înţelege puterea cuvântului creator”. După ce Dumnezeu a pus început timpului, spaţiului, materiei, în care a izvorât viaţa din pământ, „când este vorba de fiinţa umană însă, Dumnezeu pare că îşi porunceşte Sie Însuşi: «Să îl facem pe om după chipul şi asemănarea noastră…!» (cf. Gn 1,26), dar – a remarcat – materia din care omul este plăsmuit e aceeaşi, adică pământul asupra căruia Dumnezeu suflă suflarea de viaţă, iar omul devine o fiinţă vie, este chemat la viaţă. Iată, deci, ce este omul: un «amestec» de pământ inert, lipsit de viaţă, cu Suflarea divină dătătoare de viaţă”. Se naşte astfel o legătură între om şi pământul din care a fost luat, „o relaţie atât de puternică încât, după primul păcat, pedeapsa pe care Dumnezeu o dă lui Adam şi Evei se răsfrânge direct şi asupra pământului: «Blestemat va fi pământul din cauza ta!» (cf. Gn 3,17), din cauza păcatului tău.” Tema celei de-a doua zile se referă la intervenţia lui Dumnezeu pentru salvarea omului supus morţii, suferinţei, bolilor: «Cuvântul întrupat moare pentru a rodi viaţă». În această zi, Preasfinţia Sa propune „recitirea” pildei bobului de grâu „prin care Isus explică mulţimilor şi apostolilor necesitatea pătimirii şi a morţii Lui. Bobul de grâu trece printr-un proces biologic în care mai întâi pare că va putrezi în pământ, dar apoi, în clipa în care coaja se umflă şi crapă, un firicel verde îşi face apariţia şi începe o nouă viaţă.” Explică Ierarhul: „Ceea ce Isus oferă ca şi pildă este o analogie, dar şi o profeţie: El este sămânţa divină aruncată în pământ care va accepta să moară pentru a dărui tuturor viaţa. Acest exemplu ne dă curaj în speranţă, în al doilea rând ne învaţă că îndurarea umilirilor cu răbdare, moartea la propria voinţă, ne pot conduce la o nouă viaţă”. Preasfinţia Sa a meditat cum prin Învierea Cuvântului întrupat moartea devine origine a unei noi vieţi, pentru ca, în final, să propună „o reflecţie asupra învierii noastre, a renaşterii la o nouă viaţă”. Meditaţia care a încheiat şirul celor trei, are subtema: «Cuvântul trăit ne transformă în izvor de viaţă». Este descrisă mai întâi imaginea eliberării din robia păcatului şi a morţii, cea a Mântuitorului Înviat: „Isus Înviat păstrează în trupul Său semnele umilirilor, ale trecerii prin pătimiri şi moarte. Privind aceste semne apostolii Îl vor recunoaşte. Rănile aducătoare de moarte, devin acum semne izvorâtoare de viaţă. Trupul Său spiritualizat este acum detaşat de legile materiei şi ale timpului. Isus poate pătrunde prin porţile închise ale casei în care se află apostolii, se poate arăta simultan mai multor persoane, în locuri diferite. El le vorbeşte apostolilor şi se hrăneşte împreună cu ei. Apoi, după patruzeci de zile, îi binecuvântează pe apostoli şi se înalţă la Cer. Apostolii vor păstra în sufletele lor această fascinantă imagine a Domnului ridicându-se uşor spre înalt”. În faţa marelui mister al Învierii Domnului, „apostolii şi credincioşii din vremea aceea şi-au pus o întrebare: «dar oare învierea noastră cum va fi?». Sf. Apostol Pavel răspunde acestei întrebări plecând de la o pildă a seminţei. El arată că aşa cum sămânţa trebuie mai întâi să moară, ca apoi să primească un «trup» după rânduiala divină, la fel este şi învierea morţilor: «se seamănă în slăbiciune şi învie în putere; se seamănă un trup fizic şi învie un trup spiritual» (cf. 1Cor 15,42-44)”. Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a încheiat itinerariul spiritual premergător Sărbătorii Învierii cu îndemnul: „Să îl lăsăm pe Cristos să învie în sufletele noastre, în viaţa noastră şi în familiile noastre! Să lăsăm bucuria noii vieţi să înflorească în sufletele noastre! În comuniune spirituală la celebrarea marii Sărbători a Vieţii mă rog Celui care a biruit suferinţa şi moartea să vă dăruiască tuturor sănătate sufletească şi trupească, bogate haruri, încredere, speranţă, răbdare şi în toate binecuvântare, Cristos a Înviat!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 809, Ultimul acces: 2026-10-07 06:43:14
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
