© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc la Vigilia pascală: Fiţi vestitori ai vieţii în timp de moarte[2020-04-11]Papa Francisc i-a îndemnat pe creştini să fie „vestitori ai vieţii în timp de moarte”, când a celebrat Vigilia pascală în Bazilica San Pietro aproape goală, din cauza pandemiei de coronavirus. În predica sa din 11 aprilie, el a spus: „Ce frumos este să fim creştini care mângâie, care poartă poverile altora, care încurajează: vestitori ai vieţii în timp de moarte!”, îndemnându-ne ca fiecare dintre noi în regiunea „căreia îi aparţinem şi care ne aparţine, pentru că suntem toţi fraţi şi surori, să ducem imnul vieţii! Să reducem la tăcere strigătele morţii, gata cu războaiele! Să înceteze producţia şi comerţul cu armament, pentru că avem nevoie de pâine şi nu de arme. Să înceteze avorturile, care ucid vieţi nevinovate. Să se deschidă inimile celor care au, pentru a umple mâinile goale ale celor care sunt lipsiţi de cele necesare.”Participanţii la celebrare au fost câţiva preoţi şi laici, care au stat la distanţă unii de alţii. Bazilica San Pietro, cea mai mare biserică din lume, este în mod normal plină până la refuz la Vigilia pascală. Celebrarea din acest an a fost redusă, fiind omisă pregătirea lumânării pascale precum şi, evident, aprinderea lumânărilor de către credincioşi. În schimb, luminile în Bazilică s-au aprins treptat până la a fi total iluminată la imnul Gloria, când au fost trase clopotele. Nu a avut loc nici un Botez, ca în alţi ani, doar s-a făcut reînnoirea promisiunilor de la Botez. Papa a celebrat Vigilia la Altarul Catedrei lui Petru, având alături crucifixul miraculos din biserica San Marcello şi icoana bizantină a Preasfintei Fecioarei Maria, Salus Populi Romani. În predica sa, Papa a amintit că pasajul evanghelic citit în celebrarea Vigiliei, din Evanghelia Sf. Matei, începe cu găsirea mormântului gol al lui Isus, de către femei, „după ce a trecut sâmbăta”. Ziua de sâmbătă, a subliniat Pontiful, „este ziua Triduum-ului pascal pe care o trecem cel mai uşor cu vederea, cuprinşi de aşteptarea nerăbdătoare de a trece de la crucea din ziua de vineri la cântarea aleluia de duminică. În acest an, însă, suntem mai conştienţi ca oricând de Sâmbăta Sfântă, ziua marii tăceri. Ne putem regăsi în sentimentele femeilor din acea zi. Ca şi în cazul nostru, li se citea în priviri drama suferinţei, a unei tragedii neaşteptate care s-a produs prea repede. Văzuseră moartea şi aveau moartea în inimă… Pentru ele era ceasul cel mai întunecat, aşa cum e acum pentru noi.” Dar femeile nu s-au lăsat paralizate de teamă, a observat Sfântul Părinte. Ele „împlinesc un gest simplu şi extraordinar: pregătesc, în casele lor, miresme pentru trupul lui Isus. Nu renunţă la iubire: în întunericul inimii aprind flacăra milostivirii… Aceste femei, fără să ştie, pregătesc în întunericul acelei zile de sâmbătă ‘zorii primei zile a săptămânii’, ziua care avea să schimbe istoria. Isus, ca o sămânţă căzută în pământ, făcea să răsară în lume o nouă viaţă; iar femeile, cu rugăciune şi iubire, ajutau la înmugurirea speranţei. Câte persoane, în zilele triste pe care le trăim, au făcut şi fac asemenea femeilor, semănând sâmburi de speranţă! Prin gesturi mici de îngrijire, de afecţiune, de rugăciune.” Papa a spus că Învierea a dat credincioşilor un drept fundamental: „dreptul la speranţă”. „Este o speranţă nouă, vie, care vine de la Dumnezeu. Nu este un simplu optimism, nu este o palmă pe umăr sau o încurajare de moment. Este un dar al Cerului, pe care nu ni-l puteam procura singuri. ‘Totul va fi bine’, spunem cu curaj în aceste săptămâni, agăţându-ne de frumuseţea umanităţii noastre şi făcând să izvorască din inimă cuvinte de încurajare. Dar, cu trecerea zilelor şi cu sporirea fricii, chiar şi speranţa cea mai îndrăzneaţă se poate evapora. Speranţa lui Isus este diferită. Sădeşte în inimi certitudinea că Dumnezeu ştie să schimbe totul în bine, chiar şi din mormânt El face să iasă viaţă.” Pontiful ne-a mai îndemnat să nu cădem în resemnare, să nu punem o piatră peste speranţă, pentru că deşi „mormântul este locul din care cine intră nu mai iese”, „Isus a ieşit pentru noi, a înviat pentru noi, pentru a aduce viaţă acolo unde era moarte, pentru a începe o poveste de viaţă nouă acolo unde fusese pusă o piatră deasupra. El, care a dat la o parte piatra de la intrarea în mormânt, poate îndepărta bolovanii care ne blochează inima… Putem şi trebuie să sperăm, pentru că Dumnezeu este fidel. Nu ne-a lăsat singuri, ne-a vizitat: a venit în fiecare circumstanţă a vieţii noastre, în durere, în teamă, în moarte. Lumina lui a luminat întunericul mormântului: astăzi vrea să ajungă până în ungherele cele mai întunecate ale vieţii. Soră, frate, chiar dacă în inima ta ai înmormântat speranţa, nu te resemna: Dumnezeu este mai mare. Întunericul şi moartea nu au ultimul cuvânt. Curaj, cu Dumnezeu nimic nu e pierdut!” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 776, Ultimul acces: 2026-10-07 19:34:00
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
