© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
De ce pandemia nu poate fi pedeapsa lui Dumnezeu[2020-03-31]San PietroÎntr-o Notă de presă difuzată luni, 30 martie 2020, Academia Pontificală pentru Viaţă prezintă o cheie de lectură morală a pandemiei de Coronavirus. Documentul, în realitate mult mai amplu decât o simplă Notă de presă, oferă o lectură „sapienţială” a pandemiei, îndeamnă ţările la o mai mare colaborare în domeniul sanitar şi încheie cu o subliniere: de ce pandemia de Coronavirus nu poate fi prezentată şi înţeleasă ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Suferinţele prin care trece omenirea nu le putem interpreta în optica rudimentară a legăturii dintre crimă şi pedeapsă, între un delict de lezmaiestate şi represaliile lui Dumnezeu, se afirmă în Nota Academiei, intitulată „Pandemia şi fraternitatea universală”. Preşedintele Academiei Pontificale pentru Viaţă, Arhiepiscopul Vincenzo Paglia, a avut în aceeaşi zi o audienţă la Sfântul Părinte. „În această dimineaţă i-am dus Papei Francisc documentul nostru”, a declarat prelatul după întrevederea cu Suveranul Pontif. „Papa mi-a mărturisit dubla sa preocupare: în prezent, cum să îi ajutăm mai presus de toate pe cei mai săraci; pentru viitor, cum să ieşim mai întăriţi în solidaritate, pentru ca din această criză să decurgă un surplus de fraternitate la nivel global”. Academia Pontificală pentru Viaţă, înfiinţată pentru a menţine o alianţă între ştiinţe şi etică, îndeamnă, printre altele, la o colaborare mai strânsă între ţări în domeniul sanitar, pune accentul pe importanţa rugăciunii de mijlocire „chiar şi atunci când poporul pare să nu fie la înălţimea binecuvântării lui Dumnezeu”. De asemenea, atrage atenţia asupra unui clişeu spiritual care revine deseori în ultimele săptămâni: înţelegerea pandemiei în termeni de crimă şi pedeapsă. „Acolo unde proximitatea evanghelică întâlneşte o limită fizică sau o împotrivire înverşunată, rugăciunea de mijlocire, întemeiată pe Cristos cel răstignit, îşi păstrează puterea de neoprit şi decisivă, chiar şi când poporul nu pare să fie la înălţimea binecuvântării lui Dumnezeu”, se afirmă în nota Academiei Pontificale. Rugăciunea de mijlocire a poporului celor care cred „este locul în care poate fi înfruntat misterul tragic al morţii, teama de ea marcând astăzi parcursul fiecăruia dintre noi. În crucea lui Cristos devine cu putinţă a gândi existenţa umană ca o mare trecere: învelişul existenţei noastre este ca o crisalidă care aşteaptă eliberarea fluturelui. Întreaga creaţie, spune Sfântul Paul, trăieşte durerile unei naşteri (Romani 8,22)”. În acest cadru, o atenţie specială trebuie acordată celui mai slab, mai ales celor bătrâni şi cu dizabilităţi. Riscurile mai mari pe care le întâmpină cei mai slabi, se mai afirmă în nota Academiei, „ne îndeamnă să fim foarte atenţi la felul în care vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu în această conjunctură istorică. Suferinţele prin care trece omenirea nu pot fi interpretate în schema rudimentară care stabileşte o corespondenţă între lezmaiestate şi represaliile sacre întreprinse de Dumnezeu. Chiar şi simplul fapt că, întocmai, ar fi sancţionaţi cei mai slabi, chiar cei pe care El îi are mai mult la inimă şi cu care se identifică (cf. Matei 25,40-45), dezminte această perspectivă. Ascultarea Scripturii şi împlinirea făgăduinţei pe care o realizează Isus arată că a fi de partea vieţii, aşa cum Dumnezeu însuşi ne învaţă, se concretizează în gesturi de omenie faţă de ceilalţi. Gesturi care, după cum s-a văzut, nu lipsesc în actualul moment”. Toată omenirea este pusă la încercare. Pandemia de Coronavirus ne pune într-o situaţie de dificultate inedită, dramatică şi de dimensiuni globale: capacitatea ei de a destabiliza proiectul nostru de viaţă creşte pe zi ce trece. Răspândirea ameninţării pune sub semnul întrebării elemente care, în sistemul nostru de viaţă, erau considerate normale. „Trăim cu durere în aceste timpuri un paradox pe care nu ni l-am fi închipuit niciodată: ca să supravieţuim bolii, trebuie să ne izolăm unii de alţii, dar dacă ar trebui să învăţăm să trăim izolaţi unii de alţii, nu am putea decât să ne dăm seama cât de esenţial este pentru viaţa noastră a trăi împreună cu alţii. În orice caz, apare evident în mod traumatic faptul că nu suntem stăpânii destinului nostru, de vreme ce chiar şi ştiinţa îşi arată propriile limite”. În viziunea creştină, „orice formă de solicitudine, orice semn de bunăvoinţă este o victorie a Celui înviat. Este responsabilitatea creştinilor să dea mărturie pentru El. Întotdeauna şi pentru toţi. În acest moment, de exemplu, nu putem uita de celelalte calamităţi care se abat asupra celor mai slabi, precum refugiaţii şi migranţii sau acele popoare care continuă să fie chinuite de conflicte, război şi foame”. Documentul aminteşte, de asemenea, cuvintele Mons. Francesco Beschi, Episcopul Diecezei de Bergamo, unul din oraşele cel mai grav afectate de Covid-19, cu privire la atitudinea creştinului: „Rugăciunile noastre nu sunt reţete magice. Credinţa în Dumnezeu nu rezolvă magic problemele noastre, ne dă mai degrabă o putere lăuntrică pentru a practica acel efort pe care, toţi împreună şi fiecare în parte, suntem îndemnaţi să îl trăim, în special cei chemaţi să lupte şi să învingă răul acesta”. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 782, Ultimul acces: 2026-10-07 07:41:51
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
