Papa se roagă ca să învingem teama în aceste timpuri grele şi să nu cădem în idolatrie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Papa se roagă ca să învingem teama în aceste timpuri grele şi să nu cădem în idolatrie

[2020-03-26]

Liturghie în capela Casei Santa Marta
26.03.2020, Vatican (Catholica) - Joi, 26 martie 2020, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. Pontiful a spus că se roagă pentru vârstnicii aflaţi în singurătate, pentru muncitorii cu o situaţie incertă şi pentru cei care îndeplinesc un rol social şi pot fi infectaţi de coronavirus. În predică, Papa a atras atenţia asupra idolatriei, care duce la pierderea darurilor Domnului, şi a îndemnat să descoperim care sunt idolii noştri, idolii inimii, deseori ascunşi. „În aceste zile cu atâta suferinţă, este multă teamă. Teama celor vârstnici, care sunt singuri, în aziluri sau la spital ori acasă la ei şi nu ştiu ce li se poate întâmpla.”
„Teama lucrătorilor fără un loc de muncă stabil, care se gândesc cum vor da de mâncare copiilor şi văd venind foamea. Teama multor lucrători sociali care în acest moment ajută şi fac societatea să meargă înainte şi se pot îmbolnăvi. Chiar şi teama, temerile, fiecăruia dintre noi: fiecare ştie care este teama lui. Să ne rugăm Domnului ca să ne ajute să avem încredere, să suportăm şi să învingem temerile”. Aceasta este intenţia de rugăciune anunţată de Papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii. Slujba a fost transmisă în direct pe Internet la ora Romei 7.00, iar la finalul celebrării, Papa i-a îndemnat pe cei care urmăresc prin reţelele sociale, radio şi televiziune, să facă Împărtăşania spirituală.
În predica la Sfânta Liturghie, Papa a comentat lecturile biblice ale zilei (Exod 32,7-14 şi Ioan 5,31-47), punând accentul pe prima dintre acestea, luată din cartea Exodului. Este pagina despre viţelul de aur, iar Sfântul Părinte a vorbit despre idolii inimii, idoli pe care noi, de multe ori, îi ascundem cu isteţime, dar idolatria ne face să pierdem totul, începând cu darurile Domnului. Religiozitatea greşită în care ajungem de multe ori, a remarcat Pontiful, ar trebui să ne oblige la un examen de conştiinţă pentru a vedea care sunt idolii noştri ascunşi. Episodul cunoscut cu viţelul de aur marchează o adevărată „răzvrătire a poporului” împotriva lui Moise, dar şi o „adevărată apostazie: de la Dumnezeul cel viu la idolatrie. [Poporul] nu a mai avut răbdare să se întoarcă Moise, voiau noutăţi, voiau ceva, un spectacol liturgic, orice”.
Două lucruri merită o subliniere particulară, în această privinţă: „Mai întâi de toate, nostalgia aceea idolatrică din rândul poporului: în acest caz, se gândea la idolii Egiptului, dar e nostalgia de a se întoarce la idoli, de a se întoarce la ce era mai rău, de a nu şti să-l aştepte pe Dumnezeul cel viu. Această nostalgie este o boală, chiar şi a noastră. Începem prin a merge cu entuziasmul de a fi liberi, dar apoi încep plângerile: ‘Da, acesta este un moment întunecos, pustiul, mi-e sete, vreau apă, vreau carne; în Egipt mâncam ceapă, lucruri bune, iar aici nu sunt’. Idolatria este întotdeauna selectivă: te face să te gândeşti la lucrurile bune pe care ţi le dă, dar nu te face să vezi lucrurile rele. În acest caz, ei se gândeau la cum se simţeau la masă, cu aceste feluri de mâncare atât de bune, care le plăceau mult, dar uitau că aceea era masa sclaviei. Idolatria este selectivă”.
În al doilea rând, a continuat Papa Francisc, „idolatria te face să pierzi totul”. Aurul şi argintul din care şi-au făcut viţelul de aur erau „un dar al Domnului, iar din darul Domnului ei şi-au făcut un idol”. „Acelaşi mecanism se activează şi cu noi: când avem atitudini care ne duc la idolatrie, suntem ataşaţi de lucrurile care ne îndepărtează de Dumnezeu, pentru că ne facem un alt dumnezeu şi o facem cu darurile pe care Domnul ni le-a dat. Cu inteligenţa, cu voinţa, cu iubirea, cu inima… sunt daruri proprii ale Domnului pe care noi le folosim pentru a face idolatria”.
E adevărat, a recunoscut Pontiful, că unii ar putea să spună: „Eu, acasă, nu am idoli. Am Crucifixul, imaginea Maicii Domnului, care nu sunt idoli”. Nu despre aceasta este vorba, a evidenţiat Papa, ci de ceea ce se află „în inima ta. Iar întrebarea pe care astăzi trebuie să ne-o punem este: care este idolul pe care îl ai în inima ta, pe care eu îl am în inima mea?” De altfel, „cu idolatria, noi avem o atitudine foarte vicleană: ştim să ascundem idolii, cum a făcut Rahela când a fugit de tatăl ei şi i-a ascuns în şaua cămilei şi printre haine. La fel şi noi, printre pliurile inimii avem ascunşi atâţia idoli”.
„Idolatria ajunge chiar la devoţiune”, pentru că evreii voiau viţelul de aur pentru ca să i se închine. „Idolatria te duce la o religiozitate greşită… te face să schimbi celebrarea unui Sacrament într-o sărbătoare lumească. Un exemplu? Nu ştiu, mă gândesc, nu ştiu, dar să ne închipuim celebrarea unei Căsătorii. Tu nu ştii dacă este un Sacrament în care cu adevărat mirii dau totul şi se iubesc înaintea lui Dumnezeu şi promit să fie credincioşi înaintea lui Dumnezeu şi primesc harul lui Dumnezeu, sau este o expoziţie de modele, cum se îmbracă unul sau altul. Lumescul este o idolatrie. Acesta este un exemplu, pentru că idolatria nu se opreşte, merge mereu mai departe”.
Fiecare dintre noi, a încheiat Sfântul Părinte, are idolii săi, iar întrebarea de astăzi este: „Care sunt idolii mei? Unde îi ţin ascunşi? La sfârşitul vieţii, Domnul să nu ne găsească şi să spună fiecăruia dintre noi: Te-ai pervertit, te-ai îndepărtat de la calea pe care Eu ţi-am arătat-o, te-ai închinat înaintea unui idol. Să îi cerem Domnului harul de a cunoaşte idolii noştri şi, dacă nu putem să îi punem pe fugă, cel puţin să îi ţinem într-un colţ”. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 815, Ultimul acces: 2026-10-08 01:14:58

Timp total: 0.05s...

[]:1