13 ANI DE CORONAVIRUS (249 - 262 AD) SI RASPUNSUL CRESTINILOR DE ATUNCI - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

13 ANI DE CORONAVIRUS (249 - 262 AD) SI RASPUNSUL CRESTINILOR DE ATUNCI

[2020-03-26]
[]
E potrivit saptamina aceasta si in contextul actual sa privim inapoi in istorie sa vadem cum au reactionat parintii nostri in credinta la plagile si epidemiile cu care s-au confruntat ei. Din asta putem invata multe si, mai ales, putem fi incurajati si indemnati sa le urmam exemplul.

Ciuma anilor 249-262 AD a ţinut 13 ani si a ucis milioane de oameni. A pus în pericol chiar şi supravieţuirea Imperiului Roman. Doar în Alexandria (Egipt) a redus, în această perioadă de timp, populaţia metropolei de la 500.000 de oameni la 190.000. [Recomandam: Solving the Mystery of an Ancient Roman Plague: Church records from the third century could help identify the disease that nearly killed the empire: https://www.theatlantic.com/…/solving-the-mystery-o…/543528/]

Plaga lui Ciprian

Coronavirusul acelor ani a fost cunoscut în istorie ca Plaga lui Ciprian, după numele Episcopului din Cartagina, eminentul scriitor păgân care s-a convertit la creştinism adoptând numele de Ciprian. El a fost martor ocular al epidemiei care a bântuit Imperiul Roman în acei ani şi a scris mult despre ea. I-a detaliat simptomele, manifestările, impactul devastator pe care l-a avut asupra oamenilor, atât păgâni, cât şi creştini, impactul asupra politicului, dar şi asupra viziunii şi teologiei creştine din vremea lui.

În Egipt, ciuma anilor 249 - 262 a fost cunoscută îndeaproape de Episcopul Dionisie al Alexandriei care şi el a scris multe amănunte despre epidemie şi impactul ei în estul Mării Mediterane. Scriitorii acelor vremuri spun că epidemia a izbucnit undeva în Etiopia şi că s-a extins de-a lungul Nilului spre nord, până la Alexandria de unde a migrat spre vest, de-a lungul Africii de Nord, iar apoi a ajuns la Roma şi în Europa. Scrierile acelor vremuri indică focarele plăgii, cel mai nordic focar fiind în Dacia, un lucru confirmat şi de descoperirile arheologice.

Identitatea ori diagnoza exactă a epidemiei nu au fost stabilite niciodată de specialişti. Există doar speculaţii moderne, bazate pe informaţiile şi manifestările epidemiei notate în scrierile de atunci. La vremea aceea nu era cunoscută noţiunea de "virus" ori "microbi", iar microscopul încă nu fusese descoperit. Oamenii foloseau, pentru identificarea epidemiilor, în general, termenul biblic de "plagă" ori "ciumă." De aici numele ei de "plaga lui Ciprian".

Oamenii afectaţi de "plaga lui Ciprian" sufereau de oboseală acută, aveau sânge în scaun, febră, leziuni în esofag, vomitau, aveau hemoragii, extremităţile corpului erau infectate, îşi pierdeau auzul, apoi vederea, deveneau dezorientaţi şi uneori le ieşea sânge prin ochi. Scrierile de atunci denotă că epidemia s-a extins atât de mult încât a afectat "every home / fiecare casă", asemenea plăgilor Egiptului.

Reactia si comportamentul crestinilor

Şi creştinii au fost afectaţi masiv de Plaga lui Ciprian, iar mulţi au murit. Dar scrierile care au supravieţuit din acei ani denotă reacţii radicale la adresa epidemiei între păgâni şi creştini. Păgânii erau disperaţi. Când cineva din casele lor era afectat de epidemie, restul familiei fugea, iar persoana muribundă era părăsită. Creştinii, însă, îngrijeau persoanele părăsite, suferinde ori muribunde. Le hrăneau, le mărturiseau despre Hristos, le vorbeau despre viaţa veşnică. Când mureau, le făceau o înmormântare decentă, prin asta făcând o mărturie publică şi curajoasă pentru Hristos. Nu puţini dintre cei muribunzi au devenit creştini. Nu puţini s-au vindecat. Iar la rândul lor, şi ei au mărturisit pe Hristos altora.

Costul pentru creştini în vieţi, însă, a fost mare. Mulţi creştini s-au infectat din contactul cu păgânii deja infectaţi, au murit, dar scrierile Veacului III spun că alţi creştini le luau locul şi continuau munca lor. Citam dintr-un paragraf relevant a lui Dionisie din Alexandria: "Heedless of the danger, they took charge of the sick, attending to their every need and ministering to them in Christ, and with them departed this life severely happy … With willing hands they raised the bodies of the saints to their bosoms; they closed their eyes and mouths, carried them on their shoulders, and laid them out … / fără să le fie teamă de pericol, [creştinii] s-au ocupat de cei suferinzi, îngrijindu-se de nevoile lor şi mărturisindu-le despre Hristos, şi astfel plecau din lumea aceasta fericiţi … cu mâini binevoitoare ridicau trupurile sfinţilor la sânul lor; le închideau ochii şi gura, îi purtau pe umerii lor, şi-i aşezau afară …"

A crescut numarul crestinilor

În loc de abandon, creştinii practicau ceea ce au învăţat de la Hristos şi Sfântul Apostol Pavel: dragostea pentru aproapele prin faptă, nu doar prin vorbă, dar şi mărturia despre Hristos şi viaţa veşnică. Moartea a mii, poate zeci de mii de creştini, în perioada epidemiei anilor 249 - 262 AD, a dus la o creştere enormă a numărului creştinilor în Imperiul Roman. Nu prin teologie ori vorbă, ci prin fapte.

Am pregătit materialul de azi folosit informaţii din cartea lui Kyle Harper, The Fate of Rome, Climate, Disease & the End of an Empire / Soarta Romei, clima, infecţii şi sfârşitul unui imperiu. Harper e istoric la Universitatea din Oklahoma. Discută Plaga lui Ciprian în paginile 136-145 ale cărţii lui.

Una din concluziile lui este că "the church experienced a growth spurt during the generation of the plague … / creştinismul a cunoscut o creştere izbitoare pe timpul plăgii …" (Pagina 137) În opinia lui, la 249 AD în tot Imperiul Roman erau doar câteva sute de mii de creştini. Plaga lui Ciprian a făcut ca creştinii să fie cunoscuţi şi mai bine în întregul Imperiu Roman, nu pentru fapte rele, ci pentru fapte bune. Iar faptele lor bune au dus la convertirea multora la creştinism.

Haideti sa ne mindrim că suntem creştini. Această experienţă a anilor 249 - 262 ar trebui sa ne faca să ne simtim şi mai mândri că suntem creştin şi să ne apreciemz înaintaşii în credinţă. Nădăjduim ca exemplul lor să ne inspire pe toţi în aceste vremuri apocaliptice când, izolaţi în case, ne simţim mai aproape de Dumnezeu, dar şi aşteptăm cu nerăbdare, şi poate îngrijorare, ultimele veşti privind plaga COVID-19 din 2020 AD.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro


Contor Accesări: 994, Ultimul acces: 2026-10-07 13:10:20