ÎPS Aurel Percă: Lumina – miracolul vieţii, al speranţei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

ÎPS Aurel Percă: Lumina – miracolul vieţii, al speranţei

[2020-03-24]

Duminică, 22 martie 2020, a IV-a din timpul liturgic al Postului Mare, ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, a celebrat Sf. Liturghie în Catedrala Sf. Iosif. Alături i-au fost pr. Ioan Ciobanu, parohul Catedralei, pr. Gabriel Popa, secretar eparhial, pr. diac. Ştefan Lenghen. Sfânta Liturghie a fost celebrată fără popor, conform hotărârilor guvernamentale în vigoare, menite să limiteze răspândirea epidemiei cu Covid-19.

În ritul latin a fost „Duminica Laetare”, după antifonul de bucurie de la începutul Liturghiei. „Nu este totdeauna uşor să accepţi această invitaţie la bucurie, mai ales în aceste zile în care răul invizibil al coronavirusului ne smulge din cotidianul vieţii noastre, ne împiedică să ne schimbăm gesturi de afecţiune, de gingăşie, de apropiere şi, mai mult încă, continuă să secere victime tot mai multe în multe ţări din Europa occidentală, mai ales Italia şi Spania”, a admis ÎPS Aurel. „Poate am fi tentaţi să definim, cu apostolul Paul, ‘zile rele’ (cf Ef 5,16) aceste zile ale noastre, şi pe cât de mult ne străduim, sfârşitul acestui coşmar pare tot mai departe.”
Arhiepiscopul de Bucureşti a comentat pe marginea lecturilor duminicii, pericopa evanghelică fiind cu vindecarea orbului din naştere, subliniind contrastul între întuneric şi lumină evidenţiat în relatarea acestei minuni. „Tema luminii – splendidă – este prezentă în Sfânta Scriptură chiar de la prima ei pagină”, a spus prelatul. S-a oprit şi la dilema legăturii între păcat şi boală. „Lumea se gândea: dacă acesta s-a născut orb, trebuie să fie o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru vreun păcat săvârşit de cineva. Dacă nu el, cine ştie, poate părinţii săi… Ar fi deci o legătură între păcat şi defectele fizice, un raport cauză-efect. O concepţie puternică în timp, care leagă ceea ce este sănătos şi frumos de bine, şi ceea ce este bolnav şi urât de ceea ce este rău.”
Şi a continuat: „Este vie această concepţie şi astăzi în rândul oamenilor; dar putem întâlni această mentalitate chiar şi în desenele animate, în telenovele şi în filme, unde dacă cineva este frumos şi sănătos şi bun, dar dacă este rău de obicei este şi urât. Monstruos. Sau cel puţin antipatic. Această convingere naivă, comună de pe vremuri, era puternic susţinută de farisei. Vor spune aceştia orbului vindecat de Isus: ‘Te-ai născut în păcate’. Aşa cum spune şi un proverb: ‘Nu există nici un orb mai rău decât cel care nu vrea să vadă’. Dar Isus a făcut imediat ‘curăţenie’ în aceste absurdităţi, spunând clar că vinovat nu era ‘nici el şi nici părinţii lui’.”
A revenit la tema luminii citând din prima lectură: „‘Fraţilor, odinioară eraţi întuneric, acum însă, lumină în Domnul. Umblaţi ca nişte fii ai luminii’ şi ne explică: ‘căci rodul luminii constă în toată bunătatea, dreptatea şi adevărul!’ Foarte simplu pentru ca să fie totul normal. Atâţia creştini nu reuşesc să trăiască astfel. Câte situaţii de orbire şi de faliment! Mulţi – deşi văd bine lucrurile materiale – casa, maşina, banii, telefonul celular – rămân totuşi în întuneric, înaintează pe bâjbâite, au o cunoaştere distorsionată în lumea credinţei. Nu se străduiesc să ducă o viaţă coerentă cu propriile valori.”
Predica s-a încheiat cu o rugăciune: „Doamne Isuse, noi suntem orbi, când nu vedem nici pământul, nici cerul şi nici chiar pe Tine. Trecem pe lângă minunile Creaţiei fără nici cea mai mică tresărire interioară, fără a ne minuna pentru tot ceea ce ai creat. Ne fixăm ochii pe faţa persoanelor fără să le intuim lacrimile, indiferenţi cum suntem în faţa oricărui sentiment de bunătate şi de caritate. Nu cunoaştem nici chiar lumea noastră interioară, incapabili cum suntem, să aruncăm o privire curajoasă în profunzimea sufletului nostru, mereu agitat pentru atâtea lucruri care nu merg. Suntem orbi când credem că ştim, că avem totul sub control, prin ştiinţă şi tehnică, ne considerăm atotputernici şi prezenţi peste tot, în timp ce orgoliul ne împiedică să ne deschidem la adevărata înţelepciune a luminii tale, care este calea maestră de a ne face smeriţi.”
„Doamne, vino să mângâi ochii noştri, cum ai făcut cu orbul din Evanghelia de astăzi! Vino şi fă să înflorească miracolul luminii înlăuntrul inimii noastre împietrite şi a istoriei noastre! Vino să ne deschizi ochii, pentru ca să putem percepe tainele înţelepciunii tale luminoase, care vine din cer şi care se va revela în plinătatea ei la sfârşitul timpurilor, când vom contempla pentru totdeauna frumuseţea transfigurată a Feţei tale, o Doamne de lumină imensă şi de infinită bucurie! Amin.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 846, Ultimul acces: 2026-10-07 00:28:26

Timp total: 0.03s...

[]:1