Studiu al unor cercetători americani despre riscul infectării din potirul euharistic: Nu a existat niciun caz

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Studiu al unor cercetători americani despre riscul infectării din potirul euharistic: Nu a existat niciun caz

[2020-03-24]

de Aurelian Iftimiu

Un articol de specialitate disponibil pe platforma Science Direct scoate în evidenţă cât de puţin probabilă este infectarea cu o boală prin împărtăşirea din acelaşi Potir euharistic.
Articolul apărut în International Journal of Infectious Diseases (nr. 11 / 2013) este semnat de James Pellerin şi Michael B. Edmond, ambii cercetători la Departamentul de Medicină Internă al Universităţii din Virginia (Virginia Commonwealth University), şi analizează literatura de specialitate privind ceremoniile religioase în iudaism, creştinism, islam şi hinduism despre care s-a raportat că ar fi cauzat infecţii.
Au fost mai multe experimente şi studii care sugerează că împărtăşirea dintr-un potir comun contaminează vinul şi potirul. Însă, nu a fost documentat niciodată un caz de boală cauzat de împărtăşirea din potir şi care să fie menţionat în literatura de specialitate.
Se ridică întrebarea de ce chiar dacă se contaminează vinul şi potirul, nu se îmbolnăvesc persoanele credincioase care se împărtăşesc?
Răspunsul este pentru că vinul din potir nu este vin obişnuit, ci vin sfinţit, adică sângele lui Hristos, Izvorul Vieţii, Cel ce a vindecat mulţimi de bolnavi şi a biruit moartea prin Înviere (cf. Ioan 6:55-56; 11:25-26).
Redăm capitolul studiului care face referire la Sfânta Euharistie.
Potirul comun al Împărtăşaniei
Sfânta Împărtăşanie este o practică creştină care constă într-un grup adunat pentru a se împărtăşi din pâine şi vin primite de la un slujitor sau preot. Vinul este în mod frecvent oferit dintr-o cupă sau prin îmbibarea pâinii în vin, o practică numită întingere. După ce fiecare participant bea din potir, slujitorul îi şterge marginea înainte ca următoarea persoană să se împărtăşească din acel potir. De asemenea, în unele biserici, prescurile sunt aşezate în potirul cu vin, iar o linguriţă (în latină cochlear) este utilizată pentru a scoate prescura de împărtăşanie din potir pentru a fi aşezată în gura primitorului. Linguriţa comună nu este ştearsă între primitori.
Posibilitatea ca potirul să împrăştie infecţie a fost dezbătută în literatura medicală din secolul al 19-lea, când Forbes şi Andres au ridicat ipoteza că o gură contaminată poate produce bacterii în vin.
De atunci, patru alte studii, o recenzie şi mai multe articole de opinie, inclusiv unul de la Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (CDC) au fost publicate pe tema riscului infecţiei din potir.
Riscul infecţiei depinde de mai mulţi factori, inclusiv de încărcătura bacteriană sau virală din saliva celui care se împărtăşeşte, abilitatea organismului de a rezista proprietăţilor antimicrobiene ale potirului de aur sau argint şi conţinutului de alcool din vin, pânza folosită pentru a şterge marginea potirului, abilitatea recipientului de a distruge orice organism patogenic. Exemple de potenţiali patogeni sunt cei care se transmit prin salivă, prin leziuni cutanate orale/labiale, pe cale fecală-orală, prin picături sau prin căi aeriene.
În 1946, Burrows a demonstrat că atunci când persoane voluntare s-au împărtăşit din potirul euharistic, cu instrucţiunea de a lăsa cât mai multă salivă pe marginea potirului, bacteriile au fost recuperate în număr mic. În 1967, Gregory a arătat într-o simulare mai realistică a slujbei Împărtăşaniei, că diferite specii de bacterii au putut fi recuperate de pe potir, inclusiv stafilococi, specii Neisseria, streptococi beta-hemolitici şi non-hemolitici şi specii Micrococcus.
În 1967, Hobbs şi unii colegi ai săi au făcut experimente care au concluzionat că argintul şi vinul pot avea proprietăţi antimicrobiene. Cu toate acestea, intervalul de timp dintre împărtăşirea din potir a fiecărei persoane, care de obicei este mai mic de cinci secunde, nu este suficient pentru a cauza o scădere semnificativă a numărului de bacterii. Ei au descoperit şi că rotirea potirului era ineficientă pentru a scădea colonizarea (cu bacterii); totuşi, ştergerea marginii potirului cu pânza de in scădea numărul de bacterii cu 90%. Toate studiile au concluzionat că riscul răspândirii bolii nu poate fi exclus dar este extrem de scăzut.
În 1993, Furlow şi Dougherty au prelevat probe de pe potire de argint şi de ceramică înainte şi după opt slujbe. Au cultivat organisme potenţial patogene, precum stafilococul auriu, Haemophilus parainfluenzae şi Moraxella catarrhalis. Ei au concluzionat că trebuie utilizate cupe individuale pentru a elimina riscul infecţiei.
În cele din urmă, în 1998, Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor a raportat că niciodată nu a existat o răspândire a infecţiei legată de potirul euharistic. Ei au făcut referire la un studiu din 1997 în care 681 participanţi care s-au împărtăşit zilnic din potirul comun nu au avut un risc mai mare de infecţie decât cei care au participat mai rar la slujbele creştine sau care absentau total de la ele.
Ei au concluzionat că este cel mai probabil sigur să participăm la slujbele la care se utilizează un potir comun, cu menţiunea ca orice membru al comunităţii cu boală respiratorie activă sau cu leziuni ale buzelor sau gurii să se abţină de la împărtăşire.
În concluzie, există dovezi bazate pe experimente care sugerează că împărtăşirea dintr-un potir comun contaminează vinul şi potirul. Însă, nu a fost niciodată un caz documentat de boală cauzat de împărtăşirea din potir şi care să fie menţionat în literatura de specialitate.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 759, Ultimul acces: 2026-10-07 05:23:10

Timp total: 0.06s...

[]:1