Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: Omilie catehetică la începutul Sfântului şi Marelui Post 2020

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: Omilie catehetică la începutul Sfântului şi Marelui Post 2020

[2020-02-27]

de Aurelian Iftimiu

Patriarhia Ecumenică a făcut public mesajul Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Constantinopolului, adresat credincioşilor la începutul Sfântului şi Marelui Post 2020.
În omilia sa catehetică, Patriarhul Bartolomeu subliniază că postul nu reprezintă un lucru impus din exterior, ci „o respectare voluntară a practicii bisericeşti, ascultare faţă de Tradiţia Bisericii, care nu este o literă sterilă, ci o prezenţă vie şi dătătoare de viaţă, o expresie permanentă a unităţii, sfinţeniei, sobornicităţii şi apostolicităţii Bisericii.”
Sanctitatea Sa scrie despre două moduri de postire, unul după bunul plac şi altul în duh de comuniune, în Duhul Sfânt.
Patriarhul Ecumenic utilizează mesajul său ca invitaţie pentru tinerii ortodocşi să participe la nevoinţa duhovnicească a Postului Mare pentru a-i experimenta profunzimea antropologică şi spiritul eliberator, pentru a înţelege că asceza ortodoxă este o cale a libertăţii şi de împlinire existenţială în contextul vieţii binecuvântate din Biserică, al cărei nucleu este „vorbirea adevărului în iubire”.
Omilia catehetică a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la începutul Sfântului şi Marelui Post 2020: text integral
Bartolomeu,
Din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic,
Plenitudinii Bisericii,
Harul şi pacea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Împreună cu rugăciunea, binecuvântarea şi iertarea noastră,
Să fie cu voi cu toţi!
Înălţăm cântări de mulţumire Dumnezeului iubirii pentru că intrăm încă o dată în Sfântul şi Marele Post, arena nevoinţelor ascetice, a postului şi înfrânării, a trezviei şi atenţiei duhovniceşti, a păzirii simţurilor noastre şi a rugăciunii, a smereniei şi a cunoştinţei de sine.
Începem un nou şi binecuvântat pelerinaj către Sfintele Paşti, care „au deschis pentru noi uşile raiului”. În Biserică şi ca Biserică, văzându-L pe Domnul slavei înviat, parcurgem împreună calea îndumnezeirii prin har care duce către bunătăţile cereşti „pregătite de Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El” (1 Corinteni 2:9).
În Biserică, acolo unde se împlineşte „taina din veci” a iconomiei divine, toate lucrurile îşi au fundamentul teologic de neclătinat şi o referinţă soteriologică pură. Întruparea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului sunt stâlpii credinţei ortodoxe. Ne îndreptăm către destinaţia noastră veşnică în iubirea lui Hristos. Dumnezeul nostru, Care este „întotdeauna cu noi”, nu poate fi niciodată redus la „o putere superioară” închisă în transcendent şi în măreţia atotputerniciei sau sfinţeniei sale.
În schimb, El este Cuvântul lui Dumnezeu mai înainte de veci, Care „a luat asupra Sa chipul nostru” pentru a invita omenirea la comuniunea sfinţeniei Sale, a libertăţii adevărate. Omul, care dintru început „a fost cinstit cu libertatea”, este chemat să accepte de bună voie acest dar dumnezeiesc. În taina divino-umană a mântuirii, sinergia noastră funcţionează ca o mărturie în lume a binecuvântării pe care am trăit-o – „Ce ai, pe care să nu-l fi primit?” (1 Corinteni 4:7) – prin iubirea faţă de „fratele”.
Sfântul şi Marele Post este prin excelenţă o perioadă de trăire a acestei libertăţi oferite de Hristos. Postul şi asceza nu compun o disciplină impusă din exterior, ci o respectare voluntară a practicii bisericeşti, ascultare faţă de Tradiţia Bisericii, care nu este o literă sterilă, ci o prezenţă vie şi dătătoare de viaţă, o expresie permanentă a unităţii, sfinţeniei, sobornicităţii şi apostolicităţii Bisericii.
Limbajul teologiei şi imnografiei vorbeşte despre „tristeţea înveselitoare” şi „primăvara postului”. Aceasta pentru că asceza autentică este întotdeauna plină de bucurie, primăvăratică şi strălucitoare. Ea nu cunoaşte dualism sau diviziune; ea nu subestimează viaţa sau lumea. „Asceza depresivă” care duce la o „ariditate a firii umane” nu are nimic de a face cu duhul Ortodoxiei, în care viaţa ascetică şi spiritualitatea se hrănesc din bucuria Învierii. În acest sens, postul şi asceza conţin o propunere alternativă de viaţă în faţa falsului paradis promis al eudemonismului şi pesimismului nihilist.
Un alt element esenţial al spiritualităţii ascetice ortodoxe este caracterul ei social. Dumnezeul credinţei noastre este „cel mai social Dumnezeu”, „un Dumnezeu al relaţiilor”. S-a spus pe bună dreptate că Sfânta Treime este „negarea singurătăţii”.
Individualizarea mântuirii şi evlaviei, transformarea ascezei într-o realizare individuală trec cu vederea esenţa trinitară a evenimentului eclezial. Atunci când postim pentru noi înşine şi după propriul nostru plac, atunci postirea nu exprimă duhul tradiţiei ortodoxe. Spiritualitatea este prezenţa dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt, Care este mereu „un duh de comuniune”. Viaţa duhovnicească ortodoxă adevărată se referă la dimensiunea eclezială a existenţei noastre şi nu la un fel de „împlinire de sine spirituală”.
Aderând la consacrarea acestui an de către Sfânta şi Marea Biserică a lui Hristos „reînnoirii pastorale şi grijii cuvenite pentru tinerii noştri”, chemăm tinerii noştri ortodocşi să participe la nevoinţa duhovnicească a Postului Mare pentru a-i experimenta profunzimea antropologică şi spiritul eliberator, pentru a înţelege că asceza ortodoxă este o cale a libertăţii şi de împlinire existenţială în contextul vieţii binecuvântate din Biserică, al cărei nucleu este „vorbirea adevărului în iubire”.
Tineretul nostru ortodox este chemat să descopere caracterul holistic al postului, care este lăudat în Triod ca „începutul nevoinţelor duhovniceşti”, ca „hrană pentru suflet”, ca „maică a tuturor bunătăţilor şi virtuţilor”. Postul nu este o simplă abţinere de la unele mâncăruri, ci o luptă împotriva iubirii de sine şi auto-suficienţei, o sensibilitate faţă de aproapele nostru aflat în suferinţă şi un răspuns tangibil de ajutor. Este o folosire euharistică a creaţiei, o împlinire existenţială, o comuniune de viaţă şi solidaritate. Asceza, postul, rugăciunea şi smerenia transmit mireasma şi lumina Învierii, de la care îşi primesc semnificaţia şi direcţia.
Ca o chintesenţă a vieţii bisericeşti şi în orientarea sa eshatologică, Învierea leagă inseparabil viaţa ascetică de Dumnezeiasca Euharistie, taina pregustării bucuriei de negrăit a Împărăţiei Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt.
Faptul că Dumnezeiasca Euharistie este menţinută ca centru al vieţii în Biserica Ortodoxă se asociază cu faptul că Învierea este fundamentul credinţei noastre şi orizontul strălucitor al spiritualităţii noastre ascetice precum şi al bunei noastre mărturii în lume.
Cu aceste gânduri, cu smerenie, invocăm asupra voastră a tuturor mila şi binecuvântarea Dumnezeului iubirii, pentru ca să parcurgem cursa Sfântului şi Marelui Post cu inimă evlavioasă, să ajungem mântuitoarele Pătimiri ale lui Hristos Dumnezeul nostru şi, slăvindu-I îndelungă răbdarea Sa cea de negrăit, să strălucim întru sărbătoarea Învierii Sale celei luminoase care ne duce de la moarte la viaţă veşnică.
Sfântul şi Marele Post 2020
Al vostru fierbinte rugător către Dumnezeu,
Bartolomeu al Constantinopolului

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 807, Ultimul acces: 2026-10-06 18:13:27

Timp total: 0.04s...

[]:1