© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
390 ani de la trecerea la Domnul a Mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei. Prin ce a rămas în istorie[2019-01-19]de Iulian DumitraşcuS-au împlinit 390 ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei, recunoscut ca fiind unul din oamenii de cultură ai secolelor XVI-XVII. Aspecte biografice esenţiale din viaţa ierarhului, care este şi ctitorul primului spital public din Moldova, ne-au fost prezentate de Pr. Prof. Dr. Mihai-Simion Săsăujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei – cărturar luminat, ctitor de lăcaşuri sfinte şi iubitor al artelor frumoase Acum 390 de ani, la data de 19 ianuarie 1629, trecea la cele veşnice, unul din ierarhii străluciţi ai secolului al XVII-lea, mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei, promotor al culturii româneşti de sorginte slavonă, ctitor de mănăstiri şi aşezăminte sociale bisericeşti. Personalitatea mitropolitului Anastasie Crimca şi contextul activităţii sale bisericeşti şi culturale au fost studiate şi analizate de-a lungul timpului de cunoscuţi istorici laici şi bisericeşti, filologi şi istorici de artă: Nicolae Iorga, Ştefan Gorovei, Emil Turdeanu, Ioan Lupaş, Mircea Păcurariu, N. Grigoraş, Teodora Voinescu, G. Popescu – Vâlcea, ş.a. Părintele academician Mircea Păcurariu ne oferă un portret sintetic reuşit al ierarhului: „Mitropolitul Anastasie Crimca a desfăşurat o bogată activitate pastoral-socială şi cultural-artistică, fiind unul dintre cei mai luminaţi ierarhi din trecutul Bisericii noastre. Cele două biserici ctitorite la Dragomirna, eclesiarniţa de la catedrala mitropolitană din Suceava, cele două spitale de la Dragomirna şi Suceava, grija faţă de clerul de mir şi monahal, protestul său energic împotriva amestecului străin în treburile ţării şi ale Bisericii, manuscrisele împodobite cu miniaturi, ca şi întreaga activitate ca episcop şi mitropolit, aşază pe Anastasie Crimca în rândul marilor ierarhi din trecutul Bisericii româneşti. Prin multiplele sale realizări, el a deschis drumul vrednicilor ierarhi cărturari din perioada imediat următoare, luptători pentru apărarea tezaurului de credinţă ortodoxă şi pentru propăşirea cultural-spirituală a Bisericilor pe care le păstoreau” (Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1994, vol. II, p.14). Citeşte şi: Mănăstirea Dragomirna, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca, adăposteşte moaştele Sf. Iacob Persul Acestea au fost direcţiile principale ale slujirii pastorale ale ierarhului Anastasie Crimca, care, în funcţiile de episcop al Rădăuţilor (1600), episcop al Romanului (1606-1608) şi mitropolit al Moldovei (1608-1629), a condus viaţa bisericească a românilor moldoveni într-un context politic frământat, marcat de numeroase schimbări de domni şi lupte pentru tron, mai ales din partea familiei boierilor Movileşti, care au facilitat creşterea intereselor polone şi greceşti în Moldova, în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Din cauza faptului că s-a împotrivit numeroaselor închinări de mănăstiri româneşti Locurilor Sfinte, întreprinse de domnitorul Radu Mihnea, a fost înlăturat pentru doi ani din scaunul de mitropolit. Una dintre caracteristicile esenţiale ale activităţii sale a fost pasiunea sa pentru caligrafie şi pentru lucrarea miniaturistică. Se cunosc peste 25 de manuscrise (cărţi de cult) din timpul său, majoritatea împodobite cu miniaturi. Dintre acestea, şapte se găsesc în muzeul mănăstirii Dragomirna. Celelalte manuscrise se găsesc astăzi în bibliotecile din Viena, Moscova, Sankt Petersburg, Lvov şi Dresda. Manuscrisele din ţară şi două lucrări din Viena şi Lvov, cuprind peste 250 de miniaturi la care se adaugă numeroase frontispicii şi iniţiale înflorate lucrate de mitropolit sau de ucenicii săi şi 15 autoportrete. Cele câteva consideraţii ne îndreptăţesc să afirmăm faptul că mitropolitul Anastasie Crimca a dorit să îmbine cultul şi cultura spre folosul duhovnicesc al credincioşilor pe care i-a păstorit, fiind conştient de valoarea şi necesitatea cărţilor de cult manuscrise pentru viaţa bisericească a timpului său, înainte de dezvoltarea tiparului în Ţările Române. Mormântul său se află în pronaosul bisericii mari de la mănăstirea Dragomirna, ctitoria sa de suflet. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1443, Ultimul acces: 2026-09-30 11:34:31
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
