© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Epifania Domnului[2007-01-05]pr. Eduard Patraşcu- comentariu exegetico-spiritual la lecturi - Lectura I (Is 60,1-6) Profeţia pe care o avem în acest text - un cânt poetic măreţ - este o viziune universalistică şi unitară a popoarelor care se îndreaptă spre Ierusalim (cf. Ier 12,15-16; 16,19-21; Mi 4,1-3; Sof 3,9-10; Zah 8,20-23). Profetul vede o caravană care înaintează spre Cetatea Sfântă în două grupuri diferite: unul format din fiii şi fiicele lui Israel care se întorc din exil (v. 4) şi celălalt format din popoarele străine, atrase de lumina şi slava lui Dumnezeu care dă lumină Muntelui Sion. Isaia se adresează poporului care ascultă: "Ridică-te, îmbracă-te cu lumină ... ridică ochii şi priveşte împrejur" (v.1.4). S-a terminat de acum timpul oboselii şi al plânsului şi a început timpul bucuriei şi al speranţei. Omenirea trebuie să iasă din individualism şi din descurajare pentru ca să intre în certitudinea unei vieţi noi, viaţă care se obţine renunţând la întuneric pentru a se îndrepta spre Cetatea plină de lumină, pentru că Dumnezeu o umple de această lumină: "peste tine străluceşte Domnul; slava sa apare deasupra ta. Popoarele se vor îndrepta spre lumina ta" (v. 2-3; Ap 21,9-27). Planul lui Dumnezeu cuprinde toate naţiunile: toate popoarele sunt chemate să fie învăluite de lumina Ierusalimului ceresc şi de transparenţa prezenţei lui Dumnezeu care locuieşte în mijlocul poporului său. Dumnezeu însuşi va fi farul care călăuzeşte şi atrage popoare, neamuri şi regi către Domnul lor. Iar în Ierusalim va avea loc marea manifestare (epifanie), iar cu această ocazie vor fi descoperite lucrurile ascunse. În naşterea lui Isus evengheliştii vor vedea manifestarea lui Dumnezeu şi împlinirea profeţiei. Lectura a II-a (Ef 3,2-3.5-6) Paul recunoaşte că misiunea care i-a fost încredinţată este aceea de a duce evanghelia la toate popoarele; în acelaşi timp, explică faptul că planul lui Dumnezeu - care priveşte toată omenirea chemată să se îndrepte către lumina unicului Dumnezeu Tată - a ajuns la împlinire. Iar acest secret al misterului lui Dumnezeu este chemarea la unirea dintre popare, dintre toate popoarele: "păgânii sunt chemaţi, în Isus Cristos, să participe la aceeaşi moştenire, să formeze acelaşi trup" (v. 6). Iar Apostolul se simte investit - întrucât este colaborator al acestei misiuni a lui Isus - să lucreze pentru răspândirea evangheliei. Adevăratul semn şi mijloc al aceste viziuni universale de mântuire voite de Dumnezeu este Biserica. Ea are ca şi misiune unirea popoarelor, fie (a)ducându-i pe toţi la credinţa în Isus prin vestirea evangheliei, fie încercând să creeze legături de comuniune şi fraternitate, în ciuda aparenţelor şi a multor diferenţe. În faţa unei lumi încă împărţite, dar în acelaşi timp dornice de (com)uniune, trebuie vestit cu bucurie şi cu credinţă că Dumnezeu e iubire, comuniune: Tată, Fiu şi Duh Sfânt, unitate în diferenţă: acest Dumnezeu îi cheamă pe toţi să participe la comuniunea (iubirea) trinitară. Într-adevăr, prin comuniunea cu Isus, capul Bisericii, este posibilă adevărata comuniune cu/între toţi oamenii. Această unire şi pace universală - pe care omul a căutat-o dintotdeauna - odată cu naşterea Fiului lui Dumnezeu este la îndemâna tuturor. El este cel care a realizat misterul lui Dumnezeu, acela de a readuce la unire toate popoarele. Fiindcă la aceasta suntem chemaţi: a trăi în pace ca adevăraţi fraţi şi a fi uniţi ca adevăraţi fii ai aceluiaşi Tată. Evanghelia (Mt 2,1-12) Epifania este manifestarea publică a mântuirii aduse de Isus, regele universului. Matei clarifică naraţiunea biblică prin câteva elemente istorice şi mai ales veterotestamentare (cf. Is 60,1-6; Num 23-24; 1Re 10,1-13; Mi 5,1) şi ne vorbeşte de o manifestare extraordinară care îi conduce pe Magi, dându-le posibilitatea să-l descopere pe Regele Iudeilor ca şi rege universal. Cât îi priveşte pe magi, abia în secolul a V-lea a fost stabilit numărul lor, pe baza darurilor pe care le oferă, iar în secolul al VIII-lea le-au fost date şi numele de Melchior, Gaşpar şi Baltazar. Însă pentru Matei, magii sunt persoane ilustre - păgâni - care exaltă demnitatea lui Isus, protagonistul evangheliei: îl caută ("Unde este regele iudeilor nou-născut?": v. 2); îl recunosc ca şi Mesia ("îl adoră": v. 11) şi-i preţuiesc simplitatea şi sărăcia ("îşi deschid comorile oferindu-i aur (regalitatea), tămâie (dumnezeirea) şi smirnă (umanitatea)": v. 11bc), în timp ce Irod şi Ierusalimul se tulbură când aud vestea naşterii Mesiei (v. 3) şi caută să-l omoare. Pruncul născut la Betleem este purtătorul veştii celei bune. El ia însă chipul unui exilat, întrucât este constrâns să fugă în Egipt: este Mesia cel căutat şi refuzat, deoarece steagul său va fi crucea. Isus este semnul de contradicţie: este alungat, marginalizat de către poporul său; este căutat cu speranţă de către străini. Betleemul devine astfel noul Sion, oraşul universal al popoarelor (v. 5.6.8), iar Ierusalimul va fi îndepărtat. Noul popor al lui Dumnezeu - moştenitor al promisiunilor - este continuarea celui vechi, doar că va fi format din toate popoarele care vor căuta şi vor recunoaşte "steaua dimineţii" (2Pt 1,19) în profunzimea inimii lor. Sursa: www.ProFamilia.ro Contor Accesări: 2077, Ultimul acces: 2026-10-04 06:33:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
