Recenzie: Mărturii despre frumuseţile ascunse în sufletele şi zidurile unei comunităţi monahale

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Recenzie: Mărturii despre frumuseţile ascunse în sufletele şi zidurile unei comunităţi monahale

[2018-06-18]

de Sorin Ioniţe

Lucrarea Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului a Episcopului vicar Timotei Prahoveanul prezintă „mărturii despre frumuseţile ascunse în sufletele şi zidurile unei comunităţi monahale” spune Arhim. Paisie Teodorescu în recenzia publicată în Ziarul Lumina:
La Neamţ, poate mai mult decât în alte aşezăminte monahale din ţara noastră, au vieţuit mereu monahi cu vocaţie cărturărească şi conştiinţă misionară, care au contribuit mult la cunoaşterea şi promovarea mănăstirii, a rolului şi importanţei ei în istoria, cultura şi spiritualitatea românească.
În şirul acestor călugări cărturari nemţeni se înscrie acum şi numele Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cunoscut pentru activitatea sa publicistică bogată, fiind şi autorul a două volume, publicate recent de Editura Basilica a Patriarhiei Române, cu titlul Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului.
Cu o vechime de aproape un mileniu, de-o vârstă cu istoria vechilor voievozi întemeietori ai Ţării Moldovei, Mănăstirea Neamţ este păstrătoarea unui trecut şi a unui patrimoniu inestimabil al spiritualităţii, culturii şi artei bisericeşti ortodoxe din ţara noastră.
De-a lungul timpului, Mănăstirea Neamţ a fost subiectul a numeroase studii şi cercetări istorice, realizate de către savanţi şi istorici renumiţi, care au evocat-o în monografii ample sau lucrări tipărite în mai multe tomuri. În acelaşi timp, au existat totdeauna printre monahii Mănăstirii Neamţ cronicari învăţaţi şi biografi pricepuţi, care au aşternut pe hârtie, cu slove inspirate, istoria acestei străvechi Lavre a Ortodoxiei româneşti.
La Neamţ, poate mai mult decât în alte aşezăminte monahale din ţara noastră, au vieţuit mereu monahi cu vocaţie cărturărească şi conştiinţă misionară, care au contribuit mult la cunoaşterea şi promovarea Mănăstirii Neamţ, a rolului şi importanţei ei în istoria, cultura şi spiritualitatea românească.
În şirul acestor călugări cărturari nemţeni se înscrie acum şi numele Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cunoscut pentru activitatea sa publicistică bogată, care oglindeşte mai ales viaţa duhovnicească şi culturală a lumii monahale şi ale cărui începuturi au pornit din chinovia Neamţului, ocrotite de rugăciunea şi mijlocirile Maicii Domnului, a cărei icoană făcătoare de minuni, „Lidianca”, considerată cea mai veche şi mai frumoasă din ţară, se află în voievodala mănăstire a Neamţului.
Istoria chinoviei nemţene şi biografiile vieţuitorilor ei sunt preocupări mai vechi ale Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul; în 2008 publica la Editura Trinitas volumul Vieţuitori din chinovia Neamţului în veacul al XX-lea. Biografii, o interesantă şi necesară recuperare a portretelor biografice ale monahilor Mănăstirii Neamţ, aşa cum s-au păstrat ele în actele de cancelarie.
Noua carte, Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului, apărută recent la Editura Basilica a Patriarhiei Române, este o lucrare mult mai extinsă şi mai cuprinzătoare.
Ea include un număr mai mare de evocări, acoperă o perioadă cronologică mai largă şi cuprinde o serie de consemnări retrospective, conturând veritabile portrete în cuvinte, care evocă personalităţi duhovniceşti, „stareţi sau foşti vieţuitori ai Lavrei Neamţului, cu slujiri diferite în Biserică: patriarhi, episcopi, arhimandriţi, duhovnici şi monahi de rând, unii dintre ei înconjuraţi de nimbul sfinţeniei”, cum mărturiseşte autorul.
Cele 85 de portrete biografice cuprinse în paginile celor două volume (în total 764 de pagini) sunt tot atâtea prilejuri de a povesti cu har deosebit şi spirit de observaţie, întâmplări inedite sau evenimente liturgice importante, la unele dintre ele autorul fiind martor direct.
Aşa cum ne-a obişnuit, grija pentru condiţiile grafice deosebite ale celor două volume se datorează Mănăstirii Stavropoleos, iar imaginea de pe copertă reprezintă un tablou al Mănăstirii Neamţ, realizat de artistul ieşean Vasile Ilucă.
Bogate şi variate în conţinut şi în expresie, portretele luminoase se constituie sub forma unor sinteze între istorie şi confesiune, astfel încât valoarea documentară este, de cele mai multe ori, dublată de una artistică.
Cronicar şi creator de literatură bisericească duhovnicească, autor de eseuri, monografii şi studii pe teme de istorie, spiritualitate şi cultură, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul concentrează, în reflecţiile sale cu parfum de pateric, experienţe ale unor călugări îmbunătăţiţi, trăiri şi lupte ale nevoitorilor în „războiul cel nevăzut”, împliniri duhovniceşti ori realizări misionare şi culturale, pe care le împărtăşeşte şi altora.
Abordarea literară este cursivă şi degajată. Autorul nu povesteşte sec faptele, înşirându-le ca un analist, ci le ilustrează şi le aduce în actualitate prin exemplificări şi comparaţii, prin caracterizări de-o fermecătoare măiestrie literară.
Aceste portrete nu sunt convenţionale, nu urmează un model comun, sunt captivante şi conţin adeseori cugetări înţelepte, vorbe de duh şi învăţături duhovniceşti.
Arta de a portretiza şi profunzimea analitică a autorului fac din unele evocări adevărate poeme narative.
Bogate în exprimări pline de sensibilitate, nelipsite de realism, cu observaţii personale şi multe completări istorice sau biografice, reflecţiile sunt expresia unei gândiri pătrunzătoare, echilibrate, bazate pe observarea pertinentă a omului şi a vieţii, dar şi pe o excepţională cunoaştere livrescă.
Adeseori, descrierile unor evenimente ori evocările unor personaje devin prilej de confesiune, de mărturisire a unor gânduri sau amintiri trăite de autor ca experienţe personale, care conferă relatării un plus de autenticitate, de familiaritate şi profunzime.
„Amintirile sunt cel mai preţios tezaur pe care îl purtăm cu noi în drumul vieţii”, declară Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul încă din Prologul lucrării, iar amintirile legate de mănăstiri, de altare sfinte şi oameni minunaţi sunt cele mai valoroase.
Într-adevăr, nepreţuite se dovedesc a fi amintirile despre hramurile de altădată ale Mănăstirii Neamţ, despre Patriarhul Nicodim Munteanu, fost stareţ al bătrânei chinovii, iubitor al slujbelor liturgice şi cărturar neobosit, care a rectitorit tiparniţa Mănăstirii Neamţului, răspândind învăţăturile ziditoare de suflet, sau despre „călugării nemţeni tipografi de altădată”: arhimandritul Vladimir Muscă, Gherontie Brustureanu, arhimandritul Claudiu Derevleanu şi ierodiaconul Petroniu Bulbucanu.
Un loc aparte în iconomia lucrării este dedicat „călugărilor de la Mănăstirea Neamţ ostenitori pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti, unii dintre ei aduşi de Patriarhul Nicodim, alţii de Patriarhii Justinian, Iustin, Teoctist şi Daniel”. Dintre aceştia, cele mai rafinate portrete sunt dedicate părintelui arhimandrit Benedict Ghiuş, chipul luminos al mărturisitorului, care „a ars în duhul Rugului aprins”, precum şi părintelui Mitrofan Ifrim, „intendentul statornic şi credincios, cumpătat şi modest, de la Reşedinţa Sfintei Patriarhii”.
În articolul „Trudind în mănăstirea mănăstirilor” (vol. 2, pp. 49-54), autorul creionează personalitatea stareţului actual al Mănăstirii Neamţ, arhimandritul Benedict Sauciuc, al cărui nume de inspiraţie latină înseamnă „cel binecuvântat”.
Portretul este important pentru că schiţează în acelaşi timp biografia stareţului Benedict, care „duce mai departe tradiţia acestui loc”, ca un „străjer lângă bătrâna chinovie”, şi înnoirile şi realizările ultimelor decenii ale Mănăstirii Neamţ, care prin strădania stareţului Benedict Sauciuc şi sprijinul direct al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în timpul păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a reuşit să redobândească terenuri, păduri şi bunuri ale mănăstirii, înstrăinate sau răpite de vechiul regim comunist, să edifice trei schituri noi: Băiceni, Branişte şi Cărbuna, să construiască un palat nou al stăreţiei, dotat cu paraclis, un centru social-cultural, ocrotit de Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, clădiri administrative şi aproape 20 de case monahale noi.
Mănăstirea beneficiază în prezent de o monografie nouă, întocmită de părintele arhimandrit Benedict ca teză de doctorat şi publicată cu titlul „Mănăstirea Neamţ, vatră de spiritualitate şi cultură românească” în 2 volume, precum şi de un modern centru de conferinţe.
Aşadar, realizările ultimilor ani „nu sunt doar zidurile de cărămidă şi tencuială, ci mai ales cele legate de continuitatea unei tradiţii”, a păstrării rânduielilor sfinte, a cultivării credinţei şi spiritualităţii ortodoxe, a promovării tezaurului sfânt al acestei citadele a Ortodoxiei moldave.
În acest sens, cartea surprinde în paginile ei, şirul sfinţilor nemţeni care s-au adăugat sfinţilor mijlocitori şi ocrotitori ai poporului român în faţa tronului Preasfintei Treimi. Astfel, în anul 1992, prin râvna Mitropolitului Daniel al Moldovei şi Bucovinei, ctitorul principal al Mănăstirii Neamţ, Voievodul Ştefan cel Mare, a fost canonizat, cu ziua de pomenire în 2 iulie.
De asemenea, a fost proclamată canonizarea Sfântului Ioan Iacob de la Neamţ, pomenit în 5 august, iar Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi, „stareţul trăitor şi învăţător al Filocaliei”, a fost trecut în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, cu ziua de prăznuire în 15 noiembrie.
De asemenea, în anul 2008, la Mănăstirea Neamţ, Patriarhul Daniel a proclamat canonizarea altor 9 sfinţi cuvioşi români, trăitori în aşezămintele monahale nemţene.
Toate aceste informaţii, surprinse în volumul Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului, reflectă importanţa Mănăstirii Neamţ, loc binecuvântat, în care Dumnezeu vieţuieşte împreună cu oamenii.
Cartea Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului, apare anul acesta, 2018, la împlinirea a 30 de ani de la intrarea Preasfinţiei Sale în obştea monahală a Mănăstirii Neamţ (1988).
Chiar dacă anii săi de vieţuire în bătrâna chinovie a Neamţului nu au fost foarte mulţi, cea mai mare parte a ascultărilor încredinţate desfăşurându-se la Catedrala Mitropolitană din Iaşi (1990-2008), la Catedrala Patriarhală (2008- 2014), la Aşezămintele Româneşti din Ţara Sfântă (februarie 2014 – ianuarie 2015), iar din anul 2014 ca Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, totuşi, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul a purtat mereu în sufletul său acest colţ de rai şi oriunde l-au dus paşii ascultărilor a avut neîncetat, aproape de inima sa, Sfânta Mănăstire a Neamţului şi pe părinţii ei mai vechi sau mai noi, povestind adeseori amintiri minunate din istoria ei.
Evocările monahilor nemţeni sau cu metania în străvechea lavră a Neamţului aduc cititorilor informaţii istorice inedite, originale prin referinţe erudite, încercând să stabilească mereu punţi de legătură între trecut şi prezent, între istorie şi cultură, între Biserică şi societate, împărtăşind cititorilor secvenţe dintr-un trecut care fascinează şi atrage.
Informaţiile biografice, răspândite prin diferite cărţi şi publicaţii bisericeşti, adunate şi puse împreună, reuşesc să reconstituie un tablou a ceea ce poate fi socotită misiunea Mănăstirii Neamţ în ansamblul vieţii bisericeşti, contribuind la cultivarea şi promovarea credinţei, a istoriei naţionale şi a tradiţiilor autentice.
Iar peste toate, faptul că autorul a avut şansa de a trăi între zidurile acestei mănăstiri, de a se ruga şi a sluji în bisericile, paraclisele şi schiturile ei, de a-i cunoaşte vieţuitorii de demult şi de a fi familiar cu spaţiile şi întregul ansamblu al Mănăstirii Neamţ face ca rezultatul acestor scrieri să fie nu doar produsul livresc al unei investigaţii ştiinţifice, culturale, ci şi povestea tainică şi autentică a unei mănăstiri care a traversat o istorie de aproape un mileniu, împreună cu zidurile, oamenii şi evenimentele ei. (Recenzie la † Timotei Prahoveanul, Pagini vechi şi noi din istoria Lavrei Neamţului. Ed. Basilica, Bucureşti, 2018, 2 vol., 764 pp.)
Biografie
PS Părinte Timotei Parhoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (n. 1966, Rădăşeni, judeţul Suceava), a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ în anul 1988. Rasofor la 17 decembrie 1988 şi monah la 1 februarie 1989, hirotonit ierodiacon în ziua hramului Mănăstirii Neamţ, la 8 iunie 1989.
Între anii 1989 şi 1993 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (anul I) şi ale Facultăţii de Teologie din Iaşi (anul II), iar în anul universitar 1995-1996 a urmat un curs de limbă greacă modernă la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Atena.
În iulie 1990 a fost transferat slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, fiind hirotonit ieromonah la 14 octombrie 1993, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. A fost hirotesit protosinghel la 21 noiembrie 1993 şi arhimandrit la 24 martie 2002. A fost exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor şi, din 2008, al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.
Între anii 2008 şi 2014 a fost Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, iar la 1 februarie 2014 a fost numit Superior al Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă, până în ianuarie 2015. În această calitate, în urma unei cercetări minuţioase întreprinse în biblioteci şi în arhive bisericeşti, a întocmit şi susţinut teza de doctorat: „Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon”, la Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul din Bucureşti.
În septembrie 2014 a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind hirotonit la 30 octombrie 2014.
Este autorul a numeroase articole, studii, monografii şi volume privind viaţa monahală şi mănăstirile din cuprinsul Patriarhiei Române. Din anul 2016 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 6723, Ultimul acces: 2026-08-06 09:20:21

Timp total: 0.03s...

[]:1