Papa propune dreptatea ca temă de reflecție pentru Postul Mare - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Papa propune dreptatea ca temă de reflecție pentru Postul Mare

[2010-02-06]
Vatican (Catholica) - “Dreptatea lui Dumnezeu vine prin credința în Isus Cristos” (Romani 3,21-22) este tema pe care Papa Benedict al XVI-lea a dorit să o pună în centrul reflecției sale pentru Postul Mare din acest an. În secolul al III-lea, juristul roman Ulpiano a definit dreptatea ca “a da fiecăruia ce este al său”. Dar ce este acest “al său”? Aceasta este întrebarea pe care Sfântul Părinte o pune în introducerea textului. Papa atrage atenția că pentru a se bucura de o existență în deplinătate, omul are nevoie de ceva mai intim care poate să îi fie acordat numai în mod gratuit: “omul trăiește din acea iubire pe care numai Dumnezeu i-o poate comunica”.
În orice caz, Pontiful explică faptul că bunurile materiale sunt “utile și necesare”, și face referire la faptul că Isus s-a preocupat “să vindece bolnavii” și “să sature mulțimile care îl urmau”. În Mesajul său, Papa Benedict al XVI-lea avertizează cu privire la pericolul identificării cauzei nedreptății într-un element extern, eroare adesea adoptată de multe ideologii moderne, și afirmă că acest mod de a gândi este “naiv și miop”. “Nedreptatea, rod al răului, nu are rădăcini în mod exclusiv exterioare; are originea în inima omului, unde se găsesc germenii unei misterioase conviețuiri cu răul”.
“Omul este făcut fragil de un impuls profund, care îl rănește în capacitatea de a intra în comuniune cu celălalt”, făcându-l să simt㠓înlăuntrul său o stranie forță de gravitație care îl face să se închidă în sine însuși, să se afirme deasupra și împotriva celorlalți: este egoismul, consecință a păcatului originar”. Papa se referă așadar la Geneză, explicând că Adam și Eva “au înlocuit logica încrederii în Iubire cu aceea a suspectării și a competiției; logica primirii, a așteptării cu încredere de la Celălalt, cu aceea plin de anxietate a acaparării și a acționării de la sine, experimentând ca și rezultat un sentiment de neliniște și de incertitudine”.
Papa Benedict al XVI-lea explică și termenul ebraic “sedaqah”, semnificând “acceptarea deplină a voinței Dumnezeului lui Israel”, ce duce la “echitate față de aproapele”. “Dumnezeu este atent la strigătul celui nefericit și ca răspuns cere să fie ascultat”. De aceea, pentru ca omul să fie cu adevărat drept, trebuie să ias㠓din acea iluzie a auto-suficienței, din acea stare profundă de închidere, care este originea însăși a nedreptății”. Pontiful arată că în Cristos dreptatea lui Dumnezeu ajunge la deplinătatea ei. O dreptate care “care vine din har, unde nu omul este cel care repară, cel care se vindecă pe sine însuși și pe ceilalți”, dar și o dreptate în care iubirea lui Dumnezeu se deschide “până la extrem”.
În fața acestei realități, Papa își pune încă o întrebare: “Ce dreptate este acolo unde dreptul moare pentru cel vinovat și vinovatul primește în schimb binecuvântarea care i se cuvine dreptului?”. Aici, răspunde el, se manifest㠓dreptatea divină”, “în mod profund diferită de cea omenească”, având în vedere că nedreptățile umane au fost plătite cu un preț “cu adevărat exorbitant”: “dreptatea Crucii”. În fața acesteia, “omul poate să se revolte”, dar cel care primește acest dar reușește să ias㠓din iluzia autosuficienței pentru a descoperi și a accepta propria nevoie – nevoie de ceilalți și de Dumnezeu, exigența iertării Sale și a prieteniei Sale”.
Pentru ca să se întâmple acest lucru, este indispensabil “a accepta că am nevoie ca un Altul să mă elibereze de `al meu`, pentru a-mi da în mod gratuit `al Său`”, și aceasta are loc în Sacramente, mai ales în Spovadă și Euharistie. Sfântul Părinte încheie așadar Mesajul său invitând omul să primească dreptatea “cea mai mare”: “aceea a iubirii, dreptatea celui care se simte în orice caz mai mult datornic decât creditor, pentru că a primit mai mult decât putea să se aștepte”. Această dreptate îl împinge “să contribuie la formarea unor societăți drepte, unde toți să primească ceea ce este necesar pentru a trăi după propria demnitate de oameni și unde dreptatea este însuflețită de iubire”.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1369, Ultimul acces: 2026-09-06 04:16:18