© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
„Timpul vieþii pãmânteºti este dãruit oamenilor spre a se pregãti pentru viaþa cereascã[2016-01-01]Cuvântul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii dintre ani (2015-2016), la Catedrala Patriarhalã :„Iatã acum vreme potrivitã, iatã acum ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6, 2) Cu rugãciunea din noaptea aceasta am trecut din anul 2015 în anul 2016 aducând mulþumire lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru binefacerile primite de la El, Care este Capul Bisericii ºi Împãratul veacurilor. Anul în care am intrat este un alt dar pe care-l primim de la Dumnezeu. De aceea, acum, la cumpãna dintre ani, trebuie sã ne gândim mai mult la ceea ce înseamnã darul timpului pentru viaþa oamenilor. Timpul este mãsura devenirii fãpturilor chemate de la nefiinþã la fiinþã. Toate fãpturile care se aflã în devenire, devin în timp. Dumnezeu Cel veºnic este deasupra timpului, dar toate fãpturile create de El sunt create deodatã cu timpul, cresc, rodesc ºi se împlinesc în timp ca pregãtire pentru viaþa veºnicã. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel veºnic al lui Dumnezeu, deºi este mai presus de timp, a intrat în timp, adicã S-a fãcut Om la vremea potrivitã sau la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) ºi a inaugurat astfel timpul mântuirii, adicã timpul unirii omului cu Dumnezeu. De aceea, Apostolul Neamurilor considerã timpul trãit în credinþã ºi în comuniune cu Hristos ca fiind timpul mântuirii: „Iatã acum vremea potrivitã, iatã acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6, 2). Prin urmare, anii de la Naºterea Mântuitorului Iisus Hristos în lume, când Fiul Cel veºnic al lui Dumnezeu S-a fãcut Om, se numesc anii mântuirii. În acest sens, pe vechile inscripþii de pe biserici ºi lãcaºuri de culturã se marca totdeauna de cãtre creºtini anul mântuirii în care a fost ziditã biserica respectivã sau instituþia respectivã. Sfânta Evanghelie ne aratã cã fiecare clipã a vieþii creºtinului poate fi un timp al mântuirii. Într-o clipã noi putem câºtiga mântuirea prin pocãinþã, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocãit (cf. Luca 23, 43), sau putem pierde mântuirea dacã moartea ne gãseºte nepregãtiþi duhovniceºte, adicã despãrþiþi de Dumnezeu prin necredinþã ºi fapte rele. Unii Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii au înþeles timpul vieþii noastre ca fiind o carte pe care o scriem ºi o corectãm pânã în ziua plecãrii noastre din aceastã viaþã, când Dumnezeu judecã sau evalueazã timpul vieþii omului privind la lumina faptelor sãvârºite de el. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul spune: «Vieþuirea în lumea aceasta este asemãnãtoare celor ce înfãþiºeazã prin niºte ciorne cele ce se aflã încã în forma de schiþe. Fiecare adaugã ºi ºterge din ele ceea ce voieºte ºi doreºte, fãcând o schimbare în ciorne. Iar vieþuirea în cele viitoare este asemãnãtoare manuscriselor, scrise pe materiale curate ºi pecetluite cu pecetea împãrãteascã, în care nu se mai pot face nici adãugiri, nici ºtersãturi. Deci cât timp ne aflãm în curs de schimbare, sã luãm aminte la noi înºine. ªi cât timp suntem stãpâni pe manuscrisul vieþii noastre, pe care l-am scris cu mâinile noastre, sã ne nevoim sã facem în el adãugiri de bunã vieþuire ºi sã ºtergem din el greºelile vieþuirii de mai înainte. Cãci cât timp suntem în lume nu pune Dumnezeu pecetea nici pe cele bune, nici pe cele rele, pânã în clipa ieºirii, în care se sfârºeºte lucrarea în patria noastrã ºi plecãm în cãlãtorie. Precum a zis sfântul Efrem: „Trebuie sã socotim cã sufletul nostru este asemenea unei corãbii gata de plecare ce nu ºtie unde o va duce vântul ºi unei oºtiri ce nu ºtie când va suna trâmbiþa de rãzboi.” »[1] Vedem, aºadar, cã timpul este darul cel mai de preþ al vieþii noastre ºi avem douã feluri de a folosi timpul pentru mântuire: în rugãciune ºi pocãinþã pentru pãcatele sãvârºite ca rãscumpãrare a timpului pierdut ºi în rugãciune ºi fapte bune ca rodire ºi sfinþire a timpului. Când recunoaºtem cã mult timp am pierdut departe de Dumnezeu nu ne mai rãmâne decât sã ne întoarcem îndatã spre El pânã nu ajungem la mormânt, cum se spune în rugãciunile de la Vecernia Rusaliilor: „Mai înainte de a ne întoarce în mormânt, învredniceºte-ne, Doamne, sã ne întoarcem la Tine”. În toatã vremea ºi în tot ceasul trebuie sã lãudãm pe Dumnezeu, sã-I mulþumim ºi sã-I cerem ajutorul, deoarece binele se sãvârºeºte numai cu ajutorul lui Dumnezeu, dupã cum ne spune Mântuitorul Iisus Hristos, zicând: „Fãrã Mine nu puteþi face nimic” (Ioan 15, 5), adicã nimic bun. Sã ne rugãm Domnului Iisus Hristos, Preasfintei Treimi, Maicii Domnului ºi tuturor sfinþilor sã ne ajute sã vedem în fiecare zi pe care o trãim un dar primit de la Dumnezeu ºi o treaptã spre El, Care din iubire pentru oameni S-a fãcut Om, a intrat în timp ca pe noi, oamenii, sã ne înveºniceascã, dãruindu-ne viaþa veºnicã în lumina, pacea ºi bucuria Preasfintei Treimi. În timp deci se dobândesc darurile ca arvunã a vieþii ºi fericirii veºnice. Lumina pe care noi o adunãm în suflet în timp prin rugãciune, prin citirea de cãrþi duhovniceºti, prin convorbire duhovniceascã, prin cuvântul bun, prin fapta bunã, printr-o binefacere care ajutã ºi pe alþii sã mulþumeascã lui Dumnezeu, prin toate acestea noi facem roditor timpul vieþii noastre. De asemenea, trebuie sã cerem lui Dumnezeu sã ne dãruiascã îmbelºugarea roadelor pãmântului ºi vremuri cu pace, pentru a trãi o viaþã binecuvântatã. În aceste zile, mulþi oameni îºi ureazã: La mulþi ani! Sãnãtate! Bucurie! Fericire! Împlinirea tuturor dorinþelor! Dar de unde vin toate aceste daruri? Cine ne dãruieºte ani mulþi ºi fericiþi? Cine ne dãruieºte sãnãtate deplinã? Cine ne ajutã sã se împlineascã dorinþele noastre? Numai Dumnezeu Cel Milostiv poate sã împlineascã toate dorinþele noastre sfinte ºi bune. Viaþa este dar primit de la El, timpul vieþii este dar de la El, pacea este dar de la El, noi însã trebuie sã cerem aceste daruri ºi sã le cultivãm, sã le facem roditoare, pentru a spori în iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de oameni. Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã binecuvinteze cununa anului în care am intrat, sã dãruiascã poporului român din Þarã, din vecinãtatea graniþelor ei ºi din diaspora românã, credinþã puternicã, pace ºi bucurie, îmbelºugarea roadelor pãmântului ºi mult ajutor în toatã fapta bunã, spre slava Preasfintei Treimi ºi a noastrã mântuire! La mulþi ºi binecuvântaþi ani! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [1]Sf. Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, EIBMO, Bucureºti, 2015, pp. 245-246. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesãri: 5632, Ultimul acces: 2026-06-12 14:06:39
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
