© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
2016 - Anul omagial al educaþiei religioase a tineretului creºtin ortodox ºi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul ºi al tipografilor bisericeºti[2016-01-01]Cuvântul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit vineri, 1 ianuarie 2016, în Catedrala patriarhalã, cu prilejul proclamãrii anului 2016 drept Anul omagial al educaþiei religioase a tineretului creºtin ortodox ºi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul ºi al tipografilor bisericeºti în Patriarhia Românã:La propunerea noastrã, în ºedinþa de lucru din 28-29 octombrie 2014, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaþiei religioase a tineretului creºtin ortodox ºi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul ºi al tipografilor bisericeºti în Patriarhia Românã. I. De ce este importantã educaþia religioasã a tineretului? Religia este luminã pentru înþelegerea universului ºi a vieþii, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a promova valorile familiei, ospitalitãþii, dreptãþii, pãcii, solidaritãþii, înþelegerii ºi comuniunii între oameni. Credinþa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spiritualã pe care Familia, Biserica, ªcoala ºi Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru cã ea îi ajutã pe tineri sã facã deosebire între valori eterne ºi valori efemere, ºi le formeazã personalitatea, învãþându-i sã cultive bunãtatea ºi omenia, iubirea de Dumnezeu ºi de semeni, recunoºtinþa faþã de generaþiile trecute ºi responsabilitatea faþã de prezent ºi de viitor. Valorile oferite de educaþia religioasã sunt reper spiritual esenþial ºi liant existenþial între toate cunoºtinþele dobândite prin studiul celorlalte discipline ºcolare. Predarea Religiei în ªcoalã are valenþe educaþionale profunde, prin rolul ei formativ în viaþa copiilor ºi a tinerilor, demonstrat ºi de studiile educaþionale ºi sociologice în domeniu. Ora de Religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate ºi de orientare, întrucât propune modele viabile de bunãtate, sfinþenie ºi convieþuire umanã. Întrucât libertatea reprezintã un mare Dar oferit de Dumnezeu omului, educaþia religioasã trebuie asumatã în mod liber, conform dorinþei pãrinþilor ºi a copiilor. Libertatea însã nu este indiferenþã spiritualã, ci capacitate a omului de a alege valori spirituale, care îmbogãþesc viaþa persoanei ºi a comunitãþii umane [1]. Promovarea educaþiei religioase, care include deopotrivã evidenþierea unor repere spirituale ca luminã pentru viaþã ºi a unei elementare culturi religioase, constituie ºi un act de mãrturisire a identitãþii profunde a sufletului familiei româneºti ºi a tradiþiei învãþãmântului românesc, care a început în ºcolile înfiinþate de Bisericã în apropierea lãcaºurilor de cult. Pãrinþii copiilor înþeleg necesitatea intensificãrii cooperãrii dintre Familie, Bisericã ºi ªcoalã, astfel încât educaþia religioasã primitã acasã sã fie consolidatã în mod complementar prin educaþia copiilor ºi a tinerilor în ªcoalã ºi în viaþa Bisericii. În aceastã perspectivã, poate fi valorificat ºi materializat cadrul oferit de parteneriatul dintre parohie ºi ºcoalã, pentru ajutorarea elevilor din familiile sãrace ºi pentru desfãºurarea de activitãþi educaþionale artistice, social-culturale ºi social-filantropice, mai ales în timpul vacanþelor ºi al unor evenimente solemne cu semnificaþie naþionalã sau patrioticã. În completarea orei de Religie, Patriarhia Românã, prin proiectele „Hristos împãrtãºit copiilor” ºi „Alege ºcoala!”, doreºte sã cultive legãtura copiilor cu o comunitate vie, rugãtoare, mãrturisitoare ºi solidarã cu oamenii aflaþi în dificultate. Prin aceste proiecte ea se strãduieºte sã cultive în copii ºi tineri duhul prieteniei ºi al comuniunii, sã previnã abandonul ºcolar în familiile sãrace ºi în cele în care pãrinþii sunt plecaþi la muncã în strãinãtate. Prin birourile de catehezã parohialã, prin taberele de copii pe care le organizeazã în cadrul acestor proiecte, Biserica doreºte sã suplineascã lipsa de afecþiune pãrinteascã, lipsa atmosferei de familie, descoperã copii talentaþi ºi-i încurajeazã sã-ºi cultive talantul în folosul Bisericii ºi al societãþii. Pentru Bisericã ºi societate, familia are un rol esenþial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Familia creºtinã, compusã din bãrbat, femeie ºi copii, reprezintã spaþiul intim cel mai de preþ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii pãrinteºti, a iubirii filiale ºi a iubirii frãþeºti. Lipsa de iubire ºi comuniune în familie duce la înstrãinarea între membrii acesteia, la violenþã conjugalã, la violenþã domesticã, la divorþ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul ºcolar, la alcoolism ºi la alte rele. De aceea, în educaþia copiilor ºi a tinerilor, este mare nevoie de cooperare între Familie, ªcoalã ºi Bisericã. II. Cine a fost Sfântul Antim Ivireanul ºi de ce este importantã comemorarea sa? Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul s-a nãscut în Georgia (cca. 1650) ºi a fost stareþ al Mãnãstirii Snagov (1694-1704), episcop al Râmnicului (1705-1708) ºi Mitropolit al Þãrii Româneºti (1708-1716). Deºi de neam georgian, el a fost deosebit de ataºat de Biserica Ortodoxã din Þara Româneascã. Lucrarea sa pastoralã cea mai intensã a constat în editarea cãrþilor liturgice, a lucrãrilor de învãþãturã adresate poporului dreptcredincios ºi conducãtorilor acestuia, dar ºi a cãrþilor de îndrumare pentru preoþi. Cãrþile tipãrite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în total 63 de volume, dintre care 21 în limba românã, iar celelalte în greacã, slavonã, arabã ºi georgianã, confirmã virtuþile ºi calitãþile sale de tipograf, prin nivelul desãvârºit al caligrafiei, al gravurii, al miniaturilor, dar mai ales prin profunzimea ºi acurateþea teologicã. A activat ca sfãtuitor de încredere al Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714) ºi coordonator în tipografii nou întemeiate, precum Tipografia domneascã din Bucureºti (1691-1694) sau tipografiile de la Mãnãstirea Snagov (1694-1701), Bucureºti (1701-1705), Râmnic (1705-1708) ºi Târgoviºte (1708-1715, mutatã la Bucureºti în anul 1715). Cãrþile de cult tipãrite de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, în special Molitfelnicul de la Râmnic (1706) ºi primul Liturghier complet în limba românã, tipãrit la Târgoviºte în anul 1713, au marcat deplina biruinþã a limbii române în cultul Bisericii, înfãþiºându-l pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul drept un veritabil creator de limbã liturgicã ºi de literaturã oratoricã. Sfântul Antim Ivireanul ºi-a dedicat eforturile atât pentru educaþia clerului, prin lucrãri precum Învãþãturã bisericeascã la cele mai trebuincioase ºi mai de folos pentru învãþãtura preoþilor (Târgoviºte, 1710), cât ºi pentru catehizarea credincioºilor, mai ales prin tezaurul sãu omiletic reprezentat de faimoasele sale Didahii, cuvinte de învãþãturã care au luminat pe credincioºii timpului sãu ºi, în egalã mãsurã, pe cei de astãzi, prin interpretãri scripturistice pastorale ºi prin îndemnul stãruitor de a citi permanent, de a înþelege ºi a aprofunda cuvântul Sfintei Evanghelii. Sfântul Antim Ivireanul a tipãrit ºi lucrãri adresate clasei intelectuale ºi politice a vremii sale, precum Învãþãturile lui Vasile Macedoneanul cãtre fiul sãu Leon (Bucureºti, 1691) sau propria sa carte intitulatã Sfãtuiri creºtine politice cãtre Preacredinciosul Domn ªtefan Cantacuzino (Bucureºti, 1715). Dimensiunea panortodoxã a activitãþii culturale a Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul se descoperã ºi în rolul pe care l-a avut prin acordarea unui ajutor deosebit altor popoare creºtin-ortodoxe, aflate sub stãpânire otomanã, pentru dezvoltarea culturalã ºi spiritualã a acestora, prin cãrþi tipãrite în limbile greacã ºi slavonã, prin punerea bazelor primei tipografii cu caractere georgiene întemeiate la Tbilisi (cca. 1709) ºi prin dãruirea unei tipografii cu caractere arabe Patriarhiei de Antiohia (cca. 1706), dupã ce a tipãrit la Mãnãstirea Snagov prima carte în limba arabã din lume, Liturghierul greco-arab (1701). Se cuvine a aminti ºi vrednicia deosebitã a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul în ceea ce priveºte gospodãrirea, administrarea ºi restaurarea locaºurilor de cult din Þara Româneascã, printre care se regãsesc Mãnãstirea Snagov – reparatãîn timpul pãstoririi sale ca egumen (1696-1704) –, dar ºi Mãnãstirile Strehaia, Surpatele, Cozia ºi Govora, de care s-a îngrijit în timpul pãstoririi sale ca episcop al Râmnicului (1705-1708), încheindu-ºi activitatea cu ctitorirea monumentalei Mãnãstiri a Tuturor Sfinþilor din Bucureºti (1713-1715), zidire de suflet care a rãmas cunoscutã sub numele de Mãnãstirea Antim, pentru care a realizat el însuºi planul arhitectural al locaºului de cult. Pentru toate aceste lucrãri de povãþuire, de zidire sufleteascãºi materialã în cuprinsul Þãrii Româneºti ºi în alte þãri, precum ºi ca o recunoaºtere a vieþii sale jertfelnice curmate prin moarte martiricã pe malul râului Tungia (Bulgaria), petrecutãîn luna septembrie a anului 1716, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât, în ºedinþa sa din data de 19-20 iunie 1992, canonizarea acestui mare ierarh. Proclamarea solemnã s-a fãcut la data de 27 septembrie 1992, ziua prãznuirii sale. În contextul în care efectele pozitive ale apariþiei tiparului ºi ale circulaþiei mult mai facile a cãrþii erau valorificate în Occidentul creºtin prin tipãrituri laice, în Rãsãritul ortodox, activitatea de editare s-a axat mai ales pe cãrþi religioase, liturgice ºi biblice, marcând definitiv profilul spiritual ºi cultural al întregului spaþiu ortodox. Astfel, tiparul a slujit Bisericii ºi Biserica a slujit întregului popor prin ridicarea nivelului de culturã ºi de spiritualitate. Se cuvine sã amintim aici opera deculturã ºi teologie a tipografilor bisericeºti din spaþiul românesc (Þara Româneascã, Moldova ºi Transilvania) care s-au ostenit, în condiþii foarte dificile, sã editeze cuvântul Sfintei Scripturi, cãrþi de cult ºi de învãþãturã în limba românã. Lucrãrii de povãþuire ºi zidire sufleteascã a tinerilor prin participarea acestora la Sfintele Taine, prin catehizare continuãºi prin implicarea lor activãîn lucrarea misionarã a Bisericii, i se adaugã, aºadar, ºi preþuirea marilor tipografi bisericeºti care s-au îngrijit de-a lungul secolelor de tipãrirea de lucrãri de certã valoare duhovniceascã ºi de creºterea nivelului de educaþie a poporului român. Urmând vrednicelor înaintaºi care au contribuit la formarea spiritualã a copiilor, tinerilor ºi adulþilor, sã fim, la rândul nostru, exemple vii de educatori ºi mãrturisitori ai Evangheliei iubirii milostive a lui Iisus Hristos ºi ai tradiþiei culturale ortodoxe româneºti, pentru ca astãzi cât mai mulþi tineri ortodocºi români sã sporeascãîn credinþã ºi sfinþenie, în bucurie ºi fapte bune, spre slava lui Dumnezeu ºi folosul Bisericii Sale dreptmãritoare. † Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [1] A se vedea LUMINà PENTRU VIAÞÃ. Importanþa orei de Religie pentru educaþia copiilor ºi tinerilor, Apelul Consiliului Consultativ al Cultelor din România – 28.02.2015. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesãri: 5846, Ultimul acces: 2026-06-14 10:31:06
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
