CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2014-01-11]

La SFÂRŞIT mai MULT şi mai ALTFEL decât la ÎNCEPUT
Deseori spunem că prin PLANUL de MÂNTUIRE omul va fi adus iarăşi la starea lui de neprihănire şi fericire de până în cădere. DA şi NU. “Da” pentru că aşa va fi şi “nu” pentru că va fi mai mult decât aşa. Diferenţa cea mare este că înainte de păcătuire omul era o fiinţă liberă prin creaţiunea sa, cu posibilitatea de cădere şi A CĂZUT, pe când în Împărăţia cea veşnică, prin PLANUL de MÂNTUIRE avut loc, omul va rămâne o fiinţă liberă cu posibilitatea de cădere, dar NU VA MAI CĂDEA. Privind în urma sa costul neascultării şi iubirii prin crucificare a Domnului Isus, omul pentru care s-a plătit aşa de mare preţ, va zice NU păcatului, în mod deliberat. În aceasta constă marea diferenţă între omul de “cândva” şi omul de “după”, diferenţă care va fi asimilată chiar şi de fiinţele cereşti care n-au căzut niciodată, prin participarea pe care au avut-o şi ele la marea dramă de iubire a salvării.
S-au încheiat şi ultimele trei luni de studiu al SANCTUARULUI, modalitatea prin care mântuirea a avut loc. Nu au fost nici primele studii despre el, şi dacă Domnul Dumnezeu va crede cuviinţă, nu vor fi nici ultimele. Mă refer la cele de pe pământ, căci în ceruri ele vor continua veşnic. Ştim mai multe acum decât trei luni în urmă? Stim mai altfel? Ştim mai bine? Ştim mai corect? Întrebările sunt de felul “fiecare pentru sine” fără nici un fel de “judecare” asupra altora, dar în felul “ajutării unii pe alţii”.
Un frate iubit era tare necăjit – şi şi-a arătat acest necaz într-o predică publică -, pentru faptul că în timpul uneia dintre lecţiuni, la grupa de studiu la care participa s-a vorbit mai mult despre Sanctuar ca funcţionalitate pe părţile lui concrete, chiar în detalii, în timp ce despre Domnul Isus s-a vorbit mai puţin şi trebuia tocmai invers. Aşa trebuia, cum zicea el, dar despre acest lucru, acum, “câte ceva”.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, de la începutul ei a purtat amprenta Sanctuarului spre deosebire de alte denominaţiuni creştine. Acest lucru nu înseamnă însă trecerea Domnului Isus pe un plan mai puţin important, dimpotrivă, punându-L mai în centrul mântuirii noastre. Sanctuarul fără de Domnul Mântuitor este redus la nimic în privinţa salvării omului, iar Domnul Isus Hristos fără punerea în funcţiune a Sanctuarului ar fi fost doar Dumnezeu, nu şi Mântuitor. Presupunând, doar pentru înţelegere desigur, că la căderea sa omul ar fi fost pedepsit cu moartea şi cerinţele LEGII ar fi fost îndeplinite de dreptate, Domnul Isus ar fi continuat să fie Dumnezeu, dar nu ar fi fost şi Mântuitor.
Îndeosebi în timpul nostru început nu prea departe în trecut, când problema Sancutarului a fost înţeleasă dar s-a părut că el va pune în umbră rolul vital al Domnului Isus, a fost repus în prim plan de înţelegere ceea ce în terminologia modernă – pentru mine poate prea modernă, dar o folosim pentru că e supra folosită ca limbaj -, se numeşte “Christocentrismul”. Aceasta înseamnă că Isus este şi trebuie propovăduit ca fiind CENTRUL în Planul de Mântuire. În această privinţă mărturisesc faptul că eu sunt un “Christocentrist”. În perioada rezolvării căderii omului, Domnul S-a făcut MÂNTUITOR. În această calitate, Sanctuarul nu poate fi despărţit de El. Mântuitor, în Planul de Mântuire înseamnă MARELE PREOT. Marele Preot slujeşte prin Sanctuar şi funcţiile lui şi nu în afara acestuia. Când s-a vorbit în lecţiunile noastre despre Sanctuar, s-a vorbit despre Domnul ca Mântuitor. Toate serviciile făcute în Sanctuar de către Marele Preot Îl reprezentau pe El în rolul de Mântuitor. Fiecare amănunt al slujbelor de Sanctuar nu face altceva decât să mai aducă încă ceva la slava jertfei Sale. Sanctuarul nu înlătură, nici măcar nu umbreşte “Christocentrismul”, ci îl relevează din slavă în slavă spre toată splendoarea lui.
Unde zice Sfânta Scriptură că este Marele nostru Preot, Mântuitor de adevărat, acum? Nu în Sanctuarul Ceresc? Dacă omul a trecut cu El în Sfânta Sfintelor, ce găseşte acolo? Chivotul. În chivot ce găseşte? Legea. În Lege nu este oare şi porunca despre Sabat atât de mult uitată sau pusă ca o piedică în calea “credinţei”, care în mod neîntreg de înţeles ar defini “Christocentrismul”?
Cum am mai spus, Sanctuarul ascuns în dumnezeirea Domnului până la Căderea fiinţei libere, desfăşurat în toată măreţia lui pe timpul Planului de Mântuire, se va contopi prin jertfa de pe Golgota în ceea ce înţelegem că va fi gloria veşniciilor exprimată în Apocalipsa 21, 22: “În cetate n-am văzut nici un TEMPLU (Sanctuar), pentru că Domnul Dumnezeu, cel Atotputernic, ca şi MIELUL, sunt Templul (Sanctuarul) ei”. Cum să-L desparţi pe Mântuitorul de JERTFĂ, lucrul cel mai important pentru care Sanctuarul a fost conceput din veşnicii şi va rămâne în veşnicii? Fără nici o teamă deci în abordarea lui, Sanctuarul ni-L arată pe Domnul Isus Christos. Acesta este “Christocentrismul” adevărat. Domnul identificat cu Sanctuarul rănilor din palmele Sale, minuni ale veşniciilor fără de o altă cădere a fiinţei, deşi tot liberă.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 1535, Ultimul acces: 2026-06-17 16:11:18

Timp total: 0.03s...

[]:1