© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
De ce se sfinţeşte apa?[2014-01-06]În binecuvântarea apei din ziua de Bobotează, cerem şi ne rugăm ca scopul iniţial al apei, ca sursă de viaţă, binecuvântare şi sfinţenie să ne fie descoperit nouă atunci când o bem.În prima carte a Sfintei Scripturi, citim că facerea lumii a început atunci când Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor: Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Facerea 1, 2). Însă această „purtare” a Duhului nu este o simplă trecere pe deasupra apelor, ci cuvântul ebraic original avea un sens mai profund, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, acela de a încălzi şi de a da viaţă, aşa cum găina cloceşte şi dă putere de viaţă ouălor. „Duhul se purta”,adică pregătea apele pentru naşterea vieţii. Aşadar, apa, spune Sfântul Vasile, este elementul în care şi din care s-a născut viaţa de pe pământ. În tot cuprinsul Scripturi, apa joacă un rol foarte important şi „mistic” în existenţa umană şi în relaţia omului cu Creatorul său. Apa are capacitatea de a aduce moartea, aşa cum citim în episodul potopului (Facerea 6), sau de a aduce viaţa, aşa cum se deduce din episodul în care Moise loveşte piatra cu toiagul, iar aceasta izvorăşte apă pentru pribegii însetaţi. Dacă apele Mării Roşii s-au despărţit, permiţând evreilor să treacă în siguranţă şi astfel, protejând viaţa, aceleaşi ape s-au prăvălit asupra faraonului egiptean şi a armatei lui, înecându-i. Apa la Botezul Domnului În Noul Testament, vedem apa devenind mijlocul prin care Sfânta Treime s-a descoperit, în timpul Botezului lui Iisus. În timpul Botezului, prin punerea mâinii Sfântului Ioan Botezătorul, înţelesul spiritual şi potenţialul apei, ca sursă a vieţii, este din nou reafirmat, ca şi în momentul creaţiei lumii. Într-un cuvânt al său la praznicul Botezului Domnului, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că în ziua în care Iisus s-a botezat a sfinţit şi firea apelor: Deci pentru aceea în ziua praznicului acestuia toţi iau apă din râu şi o duc la casele lor şi ţin câte un an sau doi sau mai mulţi şi nu se strică, de vreme ce se sfinţesc astăzi. Botezul lui Hristos - sfinţire a lumii Botezul lui Hristos a însemnat şi o sfinţire a lumii, o dată pentru totdeauna. La Iordan, Hristos a alungat răul din apă şi, prin ea, din întreaga fire. Prin această sfinţire, apele Iordanului au dobândit chipul tainic prezis de profeţii Vechiului Testament, devenind imaginea izvoarelor mântuirii (Isaia 12, 3). Odată sfinţită, apa devine simbolul Duhului, care-l recreează pe om din apa botezului, pentru împărăţia cerurilor şi semnifică întreaga creaţie, izbăvită şi sfinţită de Dumnezeu. În fiecare an, la Bobotează, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor în amintirea faptului istoric al botezului lui Hristos, dar şi pentru a sfinţi şi a binecuvânta întreaga natură, revărsând asupra ei deplinătatea harului lui Hristos, prin mijlocirea apei sfinţite. Pentru a sublinia amploarea acestei slujbe, este obiceiul ca ea să se săvârşească în afara bisericii, lângă un izvor, un râu, sau fântână, indicându-se, astfel, dimensiunea cosmică a slujbei prin care Biserica vrea să sfinţească toata firea, prin darul Sfântului Duh şi stropirea cu „apa mântuirii”. Sfinţirea apelor – restabilirea scopului iniţial al apei În binecuvântarea apei din ziua de Bobotează, cerem şi ne rugăm ca scopul iniţial al apei, ca sursă de viaţă, binecuvântare şi sfinţenie să ne fie descoperit nouă atunci când o bem. În Grădina Edenului, Adam s-a bucurat de o relaţie unică faţă de creaţie, fiind stăpânul ei. După cădere când a fost alungat din Paradis, a auzit cuvintele: Blestemat este pământul din cauza ta! Cu osteneală te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale! (Facerea 3, 17). Din acel moment, Adam a fost supus naturii şi nu a mai fost stăpânul ei. Cu toate acestea, prin Hristos, blestemul este ridicat, la fel cum şi blestemul morţii este ridicat din natura umană prin Înviere. Datorită venirii lui Hristos şi a lucrării Lui de mântuire şi răscumpărare, omul şi creaţia au fost împăcaţi. Astfel, creaţia este în măsură să îndeplinească, încă o dată, nu doar nevoile fizice ale omului, ci elementele naturii pot fi, şi sunt, surse de har şi de vindecare, pentru că noi ne închinăm Domnului Vieţii. Aşadar, sfinţirea aghiezmei celei mari, în ziua de Bobotează este o reafirmare a faptului că, prin Botezul Său, Hristos a ridicat blestemul păcatului lui Adam şi i-a dat omului din nou bunătatea creatoare a naturii. (Articol postat pe doxologia.ro, la data de 4 ianuarie 2013, semnat de Ioan Lucian Radu) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1508, Ultimul acces: 2026-06-12 12:00:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
