Care este rolul tăierii împrejur ?[2014-01-01]După acest ritual, Pruncul a primit numele Iisus, aşa cum Arhanghelul Gabrieli-a spus Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,în ziua Bunei Vestiri (Luca 1, 31-33). Părinţii Bisericii explică faptul că Domnul a fost circumcis, pentru ca mai târziu, nimeni să nu seîndoiască de faptulcă El şi-a asumat cu adevărat trup omenescşi că întruparea Lui nu a fost doar o iluzieaşa cum învăţau unii eretici.Instituirea actului tăierii împrejur Potrivit menţiunii din cartea Facerea (capitolul 17), actul circumciziunii (în ebraică mulá) a fost instituit ca un semn văzut al legământului încheiat de Dumnezeu cu patriarhul Avraam şi cu urmaşii acestuia, act ce trebuia îndeplinit la toţi copii de parte bărbătească, începând cu vârsta de 8 zile (vv. 10-14). Ca urmare, toţi bărbaţii şi copiii din casa patriarhului şi Avraam însuşi, în vârstă de 99 de ani pe atunci, împreună cu fiul său Ismael de 13 ani, s-au supus tăierii împrejur chiar în ziua instituirii actului propriu-zis (vv. 23-27). După aceea a urmat Isaac (21, 4) şi toţi urmaşii lui. În baza legământului încheiat cu Dumnezeu, patriarhului i s-a schimbat numele, din Avram - tatăl înălţimii, în Avraam - tatăl neamurilor sau tată al mulţimii (Facerea 17, 5-6). Mai târziu, în cartea Levitic se spune că Dumnezeu a poruncit, prin Moise, să fie circumcişi toţi copiii israeliţi la opt zile de la naştere. Cu acest prilej se punea şi numele copilului. Deoarece circumciziunea era un semn al legământului cu Dumnezeu, cel ce se sustrăgea voit acestui act nu mai făcea parte din comunitatea israelită şi trebuia ucis (Facerea 17, 14). De ce în a opta zi de la naştere? Ziua a opta este o tranziţie de la starea infantilă la perfecţiunea personală, pentru că în această zi, în conformitate cu dispoziţiile religioase evreieşti, pruncul devine copil şi dobândeşte anumită o personalitate. Sfântul Andrei Criteanul separă primele 7 zile de după naşterea unui copil de cea de a opta, spunând că a opta zi este completarea celor şapte şi începutul viitorului. În conformitate cu contextul religios evreiesc, a opta zi constituie o etapă extrem de importantă pentru existenţa umană a fiecărui nou-născut, prin faptul că ea completează vârsta infantilă şi deschide vârsta maturităţii, care duce la perfecţiune. „Aceasta se face, spune Sfântul Părinte, prin intermediul numelui, care este dat în ziua a opta”. Punerea numelui, cu alte cuvinte, oferă pruncului o anumită identitate personală. Acest act recunoaşte, în mod solemn, dreptul natural al copilului de a fi o existenţă personală, adică o fiinţă umană perfect constituită, printre celelalte fiinţe umane. Perfecţiunea despre care vorbeşte Sfântul Andrei aici, face referire la identitatea personală pe care o dobândeşte copilul atunci când îşi primeşte numele. De ce este legată punerea numelui de tăierea împrejur? Tăierea împrejur din ziua a opta, arată trecerea de la o stare carnală, la una spirituală. Actul liturgic, de tăiere a unui mici părţi din organism presupune respingerea unei condiţii trupeşti, în care fiecare fiinţă umană se naşte, în timp ce înlocuirea sa cu numele implică intrarea fiinţei umane într-o altă stare, spirituală, care duce la perfecţiune. Sfântul Andrei Criteanul face referire la Avraam şi tatăl său Terah, cu scopul de a clarifica aceste două condiţii. Terah, care era idolatru, reprezintă condiţia carnală a idolatriei, care are în vedere lumea materială, trupească, desprinsă de Creatorul său. Avraam reprezintă starea spirituală, care este în legătură cu Creatorul lumii, ca punct principal şi esenţial de referinţă pentru viaţa omului şi care îl face pe om membru al poporului lui Dumnezeu. Deci, Sfântul Părinte spune: „Pentru că natura avea să fie frământată cu idolii de Terah, tatăl lui Avraam, a fost necesar ca un popor din Avraam să fie pus deoparte pentru Creator, prin intermediul unei peceţi, până la venirea Lui, pecete necesară omului pentru a fi reînnoit. Tăierea împrejur respinge un reziduu al cărnii şi oferă un sigiliu pentru a opta zi, care are în vedere lucrurile viitoare”. Aşadar, aceste două evenimente, Tăierea împrejur a Domnului şi primirea numelui, ne reamintesc nouă, creştinilor, că am intrat într-un legământ nou cu Dumnezeu şi că am fost tăiaţi împrejur „cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos” (Coloseni 2, 11). În acest sens, chiar numele „creştin” (următor al lui Hristos) este un semn al intrării a omenirii într-un legământ nou cu Dumnezeu. (Articol postat pe doxologia.ro în data de 31 decembrie 2012) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 5979, Ultimul acces: 2026-06-18 04:01:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1