Anul Nou sărbătorit la Patriarhie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhivă Ştiri 2026
Arhivă Ştiri 2025
Arhivă Ştiri 2024
Arhivă Ştiri 2023
Arhivă Ştiri 2022
Arhivă Ştiri 2021
Arhivă Ştiri 2020
Arhivă Ştiri 2019
Arhivă Ştiri 2018
Arhivă Ştiri 2017
Arhivă Ştiri 2016
Arhivă Ştiri 2015
Arhivă Ştiri 2014
Arhivă Ştiri 2013
Arhivă Ştiri 2012
Arhivă Ştiri 2011
Arhivă Ştiri 2010
Arhivă Ştiri 2009
Arhivă Ştiri 2008
Arhivă Ştiri 2007
Arhivă Ştiri 2006
Arhivă Ştiri 2005
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Anul Nou sărbătorit la Patriarhie

[2014-01-01]
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 1 ianuarie Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului nostru Iisus Hristos şi pe Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei. În prima zi a anului nou civil 2014, la Catedrala Patriarhală, slujba Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi cu Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, fiind înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi şi în prezenţa a numeroşi credincioşi.
După citirea Pericopei Evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca (Cap. II, v. 20-21; 40-52), Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat semnificaţiile ce reies din aceasta elogiind şi a vorbit şi despre sărbătorile de astăzi.
Tăierea împrejur după trup prefigura Botezul creştin
Patriarhul României a arătat că „În această zi de 1 ianuarie serbăm trei sărbători sfinte, trei mari binecuvântări ale lui Dumnezeu pentru oameni şi în primul rând aceasta înseamnă Sărbătoarea tăierii împrejur a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în al doilea rând facem pomenirea Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei şi prăznuim de asemenea şi Anul Nou civil la 1 ianuarie. Ştim bine că Anul Nou bisericesc este sărbătorit la 1 septembrie. Prima sărbătoare are o mulţime de înţelesuri duhovniceşti pentru viaţa Bisericii şi pentru viaţa noastră. Tăierea cea după Trup a Pruncului Iisus la vârsta de opt zile era o tradiţie evreiască prin care se pomenea ieşirea din Egipt a poporului ales şi păstrarea dreptei credinţe în Dumnezeu cel Viu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov şi Făcătorul cerului şi al pământului. Această tăiere împrejur prefigura Botezul pentru că Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre Tăierea împrejur cea după Duh şi anume, tăierea împrejur ca îndepărtare de la sufletul omului a gândurilor, a cuvintelor şi a faptelor rele. Deci, această tăiere împrejur nu a fost preluată de Biserică, ci ea era o tradiţie a Vechiului Testament până la Hristos, însă Hristos nu a putut da o Lege nouă până nu a împlinit Legea cea veche şi deci El a împlinit Legea cea veche, fiind tăiat împrejur la opt zile. Prin aceasta credem că după împlinirea Legii vechi se inaugurează Legea cea nouă şi acesta este Botezul în apă şi în Duh Sfânt. Deci, tăierea împrejur după trup prefigura Botezul creştin. Am reţinut din tradiţia iudaică atribuirea sau punerea numelui la opt zile. Şi în cărţile noastre de cult se spune că a opta zi i se pune nume copilului. Punerea numelui este un eveniment şi o acţiune foarte importantă. Numele lui Iisus nu a fost ales întâmplător, nu a fost rezultatul voinţei Maicii Domnului sau a Dreptului Iosif, ci numele a fost prestabilit sau fixat şi făcut cunoscut de către Arhanghelul Gavriil înainte de zămislirea Pruncului, şi anume, Arhanghelul Gavriil îi spune Fecioarei Maria ‘Vei naşte un Prunc şi Îi vei pune numele lui Iisus’. Iisus înseamnă Dumnezeu mântuieşte, Dumnezeu este mântuitor sau Dumnezeu este mântuirea şi provine de la cuvântul ebraic Ieşua. La acest nume se adaugă numele de Mesia sau Hristos care înseamnă Unsul lui Dumnezeu. Numele este pus în a opta zi de la naştere pentru că cifra opt înseamnă viaţă veşnică. Deci, când se dă nume unui copil la opt zile el este prin numele primit îndreptat spre viaţa veşnică, spre mântuire. De aceea, este foarte important când dăm nume copiilor să dăm numele unui sfânt, sfânt care devine un ocrotitor al copilului şi al persoanei în general, pentru că acest copil mic de la început va deveni un om adult şi în acelaşi timp Sfântul ocrotitor este şi povăţuitor prin viaţa sfântă a lui şi adesea prin ceea a spus sau a scris”.
Evanghelia ne îndeamnă să folosim timpul vieţii prezente în primul rând pentru creşterea în înţelepciune
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat în cuvântul Său că Iisus copilul avea o înţelepciune mai mare decât vârsta biologică: „Evanghelia de astăzi ne spune că după ce L-au găsit părinţii în Templu El a fost dus în Nazaret acasă şi era ascultător şi supus lor şi Iisus creştea cu vârsta, cu înţelepciunea şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Aceasta înseamnă că El avea o înţelepciune mai înaintată, mai mare decât vârsta biologică, dar şi creşterea în înţelepciune şi creşterea cu vârsta erau tot lucrarea harului lui Dumnezeu. De aceea, harul este menţionat la sfârşit ca fiind temelia creşterii în înţelepciune şi cu vârsta. Deci, creştea cu înţelepciunea, cu vârsta şi cu harul înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Prin aceasta vedem că timpul biologic sau timpul obişnuit fizic nu este totdeauna egal cu timpul spiritual. Deci, deşi El era copil de 12 ani ca vârstă biologică, ca timp fizic, totuşi era foarte matur din punct de vedere spiritual, din punct de vedere al înţelepciunii. Aceasta arată că în copilul Iisus era prezent Dumnezeu Fiul. Aceasta confirmă, aşa cum s-a spus şi în Apostolul de astăzi, că în El, în Iisus, locuieşte trupeşte plinătatea dumnezeirii. Evanghelia ne îndeamnă să folosim timpul vieţii prezente în primul rând pentru creşterea în înţelepciune care trebuie să fie mai mare decât creşterea fizică sau creşterea biologică şi în toate acestea simţim binecuvântarea harului lui Dumnezeu”.
Lucrarea filantropică (a Sf. Vasile cel Mare) izvorâtă din Evanghelie şi numită mai târziu ‘Vasiliada’ a fost modelul pentru opera filantropică sau caritabilă creştină instituţionalizată
„A doua sărbătoare este pomenirea Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul este printre puţinii sfinţi care poartă numele de cel Mare şi aceasta pentru importanţa lucrării lui în favoarea Bisericii, dar şi pentru multa lui înţelepciune, pentru multa lui evlavie izvorâtă dintr-o credinţă dreaptă şi profundă. Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 şi a trecut la Domnul în data de 1 ianuarie 379. La 40 de ani, în 370, a devenit Arhiepiscop al Cezareei Capadociei. Timp de aproape nouă ani a fost păstorul Cezareei Capadociei. El a studiat foarte mult la Cezareea Capadociei, la Constantinopol şi apoi la Atena unde s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie Teologul, fiul Sfântului Grigorie de Nazianz şi a făcut prin cultura sa o luminare a celor din jur în mai multe direcţii. În primul rând, în vremea lui erau foarte răspândire două erezii: erezia lui Arie care nega dumnezeirea Fiului şi erezia lui Macedonie care nega dumnezeirea Duhului Sfânt şi el i-a combătut pe eretici şi a arătat că Dumnezeu este Tatăl, Dumnezeu este Fiul şi Dumnezeu este Duhul Sfânt şi că cele trei Persoane au aceeaşi Fiinţă. Ele sunt egale şi nedespărţite. Deşi în Sfânta Treime sunt trei Persoane este un singur Dumnezeu pentru că izvorul Dumnezeirii este în Tatăl. Fiul Se naşte veşnic din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede veşnic din Tatăl. Aşa nu se rupe unitatea dumnezeirii, deoarece există un singur Izvor al Dumnezeirii şi o singură Fiinţă, iar relaţiile dintre cele trei persoane sunt relaţii de dăruire reciprocă, de conţinere şi dăruire reciprocă numită perihoreză. Şi astfel Treimea este una şi nedespărţită, dar întrucât sunt trei Persoane Care Se iubesc veşnic Dumnezeul creştinilor este Dumnezeu iubire. Dacă Dumnezeu era o singură Persoană era o singurătate veşnică absolută. Sfântul Vasile cel Mare are meritul de a fi făcut pentru prima dată teologic distincţia între Fiinţă şi Persoană arătând că există o singură Fiinţă în trei Persoane. De la Sfântul Vasile cel Mare moştenim o liturghie, liturghia care se săvârşeşte şi astăzi în ziua de pomenire a lui şi încă de nouă ori într-un an liturgic. Ea se deosebeşte de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur care a venit după el prin unele rugăciuni mai bogate din Liturghier care se citesc în taină. Sfântul Vasile cel Mare postea mult şi slujea des. De asemenea, el a fost un om milostiv. A avut o milă deosebită faţă de săraci, de bolnavi, de călători, de bătrâni şi aşa lângă oraşul Cezareea Capadociei a mai construit un orăşel format din spitale, din case pentru călători, case pentru bătrâni, şcoli pentru meserii încât această lucrare a lui filantropică izvorâtă din Evanghelie a fost numită mai târziu Vasiliada şi a fost modelul pentru opera filantropică sau caritabilă creştină instituţionalizată, adică sub formă de instituţii de binefacere, de ajutorare”, a mai precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit şi despre Anul Nou civil: „A treia parte a zilei de astăzi este Sărbătoarea Anului Nou civil. Această sărbătoare a fost introdusă în timpul Imperiului Roman şi ea ne arată trecerea dintre ani. Ianuarie vine de la zeul păgân Ianus care avea două feţe sau două frunţi: o frunte era îndreptată spre trecut şi alta spre viitor. De aceea, la Anul Nou se face bilanţul Anului care a trecut şi se fac proiecte, programe pentru anul în care am intrat. Noi însă creştinii nu trebuie să ne preocupăm atât de mult de bilanţuri economice. Se ştie că nu totdeauna sunt foarte pozitive, ci să facem un bilanţ al cuvintelor şi gândurilor din anul trecut şi să ne străduim ca în anul viitor să fim mai buni, să fim mai duhovniceşti, să fim mai râvnitori, să iubim mai mult pe Hristos şi Biserica Sa. Să ajutăm Biserica, să ajutăm pe cei din jurul nostru care au nevoie de noi pentru că Hristos Domnul vine spre noi prin Sfânta Euharistie, dar şi prin oamenii care cer ajutorul nostru şi aşteaptă iubirea noastră smerită şi milostivă. Făcând toate acestea simţim că timpul vieţii noastre este un timp al mântuirii”.
La final, Părintele Patriarh a urat tuturor care poartă numele Sfântului Vasile ani mulţi şi fericiţi: „Tuturor celor care poartă numele de Vasile sau Vasilica şi derivate le dorim Ani mulţi cu sănătate, bucurie şi mult ajutor de la Dumnezeu. Să trăiţi întru mulţi ani !”
Întrucât sărbătoarea bisericească de la 1 ianuarie (Tăierea împrejur cea după Trup a Domnului şi Sf. Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei), care este şi începutul anului civil, trebuie primită cu bucurie duhovnicească, la sfârşitul Sfintei Liturghii a fost oficiată slujba Tedeumului, aşa cum se procedează la nivel panortodox şi cum prevăd îndrumările tipiconale.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala Nicolae Lungu a Patriarhiei Române.
Credincioşii prezenţi au primit iconiţe cu sărbătorile de astăzi şi s-au putut închina şi la un fragment din moaştele Sfântului Vasile cel Mare aduse din Reşedinţa Patriarhală.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 5795, Ultimul acces: 2026-06-13 20:23:58