© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
CÂTE CEVA – Benone Burtescu[2013-01-04]VIAÞA de dupã SPECTACOL“Aceasta e viaþa”, spun oamenii în sensul “acceptãrii” sau ºi mai exact în sensul “neputinþei” de a o schimba. La pragmaticul “asta e viaþa…” se rãspunde cel mai adesea cu filozoficul “nu e asta viaþa”, în sensul cã omul nu este atât de fericit sau nenorocit precum i se pare cã este. De fapt el zice “ASTA e viaþã”? întrebându-se, cu accentul nemulþumirii de ea, sau “ASTA e viaþã”! la imperativ aprobativ, adicã un fel de “aºa da”. Cel mai adesea sunt greºite ca reflecþie asupra realitãþii ºi una ºi cealaltã. Suntem dupã sãrbãtori ºi deºi fictiv, am dat din una în alta pentru a lungi viaþa – mai bine zis trãitul – în ele. Nu e de judecat acest lucru, ci de observat, ºi de a-l face cât mai benefic. Din nefericire, omul nu ºtie sã fie un pic mai ponderat atât în euforia sãrbãtorii cât ºi în depresia de dupã ea. Dacã sãrbãtoarea consolideazã spiritul uman – ceea ce ar fi de dorit – atunci e bine. Dacã ea îl secãtuieºte ºi de puþinele resurse spirituale pe care le mai avea, atunci epuizarea e tare nefericitã. Din aceastã situaþie din urmã, a apãrut ceea ce se cheamã “VIAÞA de dupã SPECTACOL”. În timpul SPECTACOLULUI este o anume trãire, o anume viaþã despre care de obicei cel puþin pe jumãtate greºit spunem “aºa da viaþã!”. Dupã SPECTACOL, nu mai spunem nimic, dar o simþim ca “vai de ea de viaþã”, referitor la viaþa pe real. Desigur, aceasta este o vorbire generalã, care nu se aplicã segmentului de oameni care sunt în “sãrbãtoare permanentã” sau celui care nu apucã sã ºtie ce e sãrbãtoarea. În ceea ce mã priveºte, SPECTACOLUL nu mi se potriveºte sau eu nu mã potrivesc lui, JUCAREA neatingându-mi vreodatã dimensiunile vieþii reale, nici în dramatism, nici în bucurie. La aceastã situaþie contribuie poate ºi procentul de artificial programat din spectacol, dar ºi experienþa cvasiunanimã a vieþii de dupã spectacol mult mai simþitã decât cea din timpul lui. Temporalitatea spectacolului în raport cu restul, de asemenea îl dezavantajeazã în aprecierea prin comparaþie. Artificialul spectacolului nemulþumeºte intelectul, iar emoþia este biciuitã pe nedrept. Odatã cu terminarea spectacolului, scurt oricât ar fi de lung, mãºtile cad ºi chipul din oglindã nu doar cã ne aratã la fel ca mai înainte, ci mai depresat prin neputinþã de a ne fi asimilat cu protagoniºtii cum ºi de nepermanetizare. Aþi observat cã nu am fost consecvent pânã aici în a mã ocupa de SPECTACOL numai, sau numai de SÃRBÃTOARE, ci le-am amestecat. E adevãrat în mare mãsurã cã pe nedrept, dar intervin acum ºi spun cã atunci când se face din SÃRBÃTOARE un SPECTACOL nu pot fi acuzat de harababurã ideaticã. Uneori aceste douã sunt atât de confundate în minte ºi apoi în emoþii ºi practicã, încât efectele sunt aceleaºi. “VIAÞA de dupã SÃRBÃTOARE” când SÃRBÃTOAREA a fost SPECTACOL este grea. Este o întoarcere din vacanþã ºi intrarea în rutina muncii pe care o cam uitasem. În sãrbãtoarea religioasã dacã a fost doar spectacol, înseamnã isprãvirea caltaboºului ºi sarmalelor. Este aruncarea la gunoi a pomului ce cu câteva zile mai devreme ºi doar pentru câteva acele zile fusese frumos împodobit. Moº Crãciun în salopetã. Nu ºtii de cine sã-þi parã mai rãu, de copii cã trebuie sã meargã la ºcoalã sau de tine cã trebuie sã mergi la muncã. Ce a mai rãmas din mâncare ºi bãuturã se consumã cu îngãduinþã, ca lumânãrile care-ºi dau rãsuflarea. Dacã SÃRBÃTOAREA n-a fost SPECTACOL, s-a întâmplat bucurie pentru un orfan, pentru o vãduvã, pentru un bolnav, speranþã pentru cineva fãrã speranþã, ºi sãmânþa de învãþãturã a naºterii Mântuitorului dã rod peste anul care începe greu dar frumos în devenirea aºteptãrii lui. Cerul se mutã în suflet ºi “VIAÞA de dupã SÃRBÃTOARE” se înnobileazã cu Împãrãþia promisã de Domnul Dumnezeu în Sfintele Scripturi. Nu este “GOLUL de dupã SPECTACOL”, nici stingerea luminilor în oraºul fost împodobit, nici plictiseala obositoare a luãrii de la capãt dupã o minþire aparent frumoasã, ci o creºtere a sadului de veºnicitate plantat în câteva momente ale sfintelor amintiri de felul cum a avut loc mântuirea noastrã. Celor iubiþi, adicã Dumneavoastrã tuturor, vã doresc 2013 crescând din zori în apogeul lui de dragoste faþã de Domnul Dumnezeul nostru Mântuitor ºi unii faþã de alþii în închipuirea colindului de veºnicie pe uliþele ei. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesãri: 5916, Ultimul acces: 2026-06-11 09:49:38
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
