© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Sfântul Antonie cel Mare cinstit în Biserica Ortodoxă[2011-01-17]Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi, 17 ianuarie, pe Sfântul Antonie cel Mare, unul dintre cei mai populari asceţi ai istoriei creştinismului, care este socotit şi începătorul vieţii monahale.Sfântul Antonie s-a născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în jurul anului 251, dintr-o familie de creştini bogaţi. În secolul al treilea, Egiptul era o provincie a Imperiului Roman, reşedinţa guvernatorilor romani aflându-se la Alexandria, al doilea oraş ca mărime în imperiu, după capitala Roma. Creştinismul era înfloritor în Egipt, cu toate că păgânismul, fie el elenistic sau egiptean, era majoritar. Creştinismul pătrunsese în oraşe şi mai ales în metropola Egiptului, Alexandria. În acest context neprielnic creştinismului se formează Sfântul Antonie cel Mare, care învaţă în familie credinţa creştină şi are în prim-plan întâlnirea cu Dumnezeu în sfânta biserică creştină din localitatea sa natală. Înfiinţează mănăstire La vârsta de 18 ani îşi pierde părinţii, iar la şase luni după trecerea acestora la Domnul, auzind în biserică cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Evanghelia după Matei, capitolul 19, versetul 21, 'de voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale, şi, venind, urmează Mie', tânărul Antonie împarte toată averea sa săracilor şi vecinilor săi, lăsând o mică parte pentru sora lui, pe care o încredinţează unei comunităţi de fecioare, şi se retrage într-o viaţă pustnicească. După un timp de asceză, împarte săracilor şi partea din avere lăsată surorii sale, în dorinţa de a rupe orice legătură cu lumea şi a se dedica integral urmării lui Hristos prin rugăciune şi asceză. Până la vârsta de 35 de ani îşi petrece viaţa ascetică într-o colibă la marginea satului natal şi apoi într-un mormânt părăsit. La vârsta de 35 de ani se aşază într-o cetate părăsită, situată pe malul drept al Nilului, la locul numit Ispir, unde rămâne timp de 20 de ani. În anul 306 devine părintele spiritual al mai multor monahi din vestitele oaze monahale din deşertul Egiptului de la Nitria şi Schitia. Patru ani mai târziu merge în Alexandria, unde îi întăreşte pe creştinii prigoniţi în timpul marii persecuţii a lui Maximian. În anul 312 porneşte în inima deşertului, în partea de răsărit a Egiptului, ajungând după trei zile şi trei nopţi la Muntele Kolzim, nu departe de malul Mării Roşii. Aici fondează mănăstirea care-i poartă numele până astăzi. Din anul 312 până în anul 356 nu părăseşte acest loc decât în două rânduri, o dată pentru a-şi vizita ucenicii şi a doua oară face o călătorie la Alexandria pentru a-l susţine pe Sfântul Atanasie cel Mare în lupta sa cu erezia ariană. Cu acest prilej, Sfântul Antonie arată că el nu îi susţine pe arieni, aşa cum încercaseră aceştia să inducă în eroare populaţia din Alexandria şi din Egipt, ci că el apără ortodoxia, promovată atunci de Sfântul Atanasie cel Mare. După acest moment se întoarce la viaţa sa de asceză şi rugăciune de la Muntele Kolzim. Austeritate, sacrificiu şi singurătate Sfântul Antonie cel Mare a oferit sfaturi, prin intermediul mai multor scrisori, împăratului Constantin cel Mare şi fiilor acestuia, Constans şi Constanţiu. Deşi pe atunci nu existau mijloace rapide comunicare, mesajul extraordinar al vieţii sale spirituale s-a răspândit atât de departe, încât din întregul Orient creştin au început să vină oameni spre el pentru a primi sfat şi întărire spirituală. Astfel, regăsim călugări, pelerini, preoţi, episcopi şi mulţi oameni suferinzi şi nevoiaşi. Cu toată dragostea lui faţă de singurătate şi tăcere, Sfântul Antonie nu şi-a neglijat datoria pe care o are fiecare creştin de a folosi şi spre binele altora darurile revărsate de Dumnezeu în sufletul său. Experienţa vieţii ascetice a Sfântului Antonie cel Mare a devenit metoda de viaţă monahală a călugărilor din Egipt, axată pe austeritate, sacrificiu şi singurătate. Sfântul Antonie cel Mare a fost şi un mare văzător cu duhul. Lucrul acesta îl aflăm din viaţa sa, când, de pe Muntele Kolzim, aflându-se în rugăciune, a văzut sfârşitul plin de lumină al vieţii prietenului său Amun, care îşi ducea viaţa monahală la o distanţă de 13 zile de mers faţă de locul unde se afla Sfântul Antonie. Din scrierea Sfântului Atanasie cel Mare despre viaţa Sfântului Antonie aflăm că acesta s-a mutat la Domnul la vârsta de 105 ani, în anul 356, şi că, cunoscându-şi mai dinainte sfârşitul, a poruncit celor doi ucenici să nu spună nimănui locul în care a fost îngropat. Aceştia au păstrat taina tot restul vieţii. Sfântul Atanasie cel Mare ne spune că, prin cuvântul său, Sfântul Antonie reuşea într-o singură zi să creştineze, dintre păgânii Alexandriei, cât reuşea Biserica alexandrină să creştineze într-un an de zile. Prin viaţa sa excepţională, Sfântul Antonie a transformat Egiptul dintr-o ţară păgână într-o ţară creştină şi un leagăn al monahismului. Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, va vizita pe ucenicii Sfântului Antonie cel Mare din Egipt, în dorinţa sa de desăvârşire monahală, iar în urma acestei vizite va organiza monahismul, în forma pe care o avem şi astăzi. Sfântul Antonie cel Mare este de 1.700 de ani modelul credinţei statornice în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. În lumea în care trăim, modelele Patericului egiptean ne sunt actuale, între care în prim-plan se înscrie cel al Sfântului Antonie cel Mare. De multe ori ne justificăm lipsa de credinţă prin contextul istoric şi social, secularizant şi globalizant în care trăim. Dacă vom coborî în timp, în epoca Sfântului Antonie cel Mare, vom vedea că societatea greco-romană era mult mai cosmopolită decât cea de astăzi şi era mult mai greu să te afirmi ca un creştin autentic atunci decât acum, într-o lume care îşi fundamentează istoria dominantă pe societatea creştină chiar şi secularizată de astăzi, construită în mileniul al doilea în Europa. Sfântul Antonie se confrunta cu o societate ostilă creştinismului în care creştinii erau minoritari şi în plină dezvoltare eclesială. În acest context, dacă vom citi astăzi viaţa Sfântului Antonie scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare, Arhiepiscopul Alexandriei, vom vedea că avem înainte un model al păstrării credinţei şi al afirmării ei în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, indiferent de timpul în care trăim. Cei 105 ani de viaţă ai Sfântului Antonie sunt un fenomen epocal în istoria creştinismului, deoarece modelul său de trăire ascetică a fost îmbrăţişat, în cele 17 secole de când a trăit pe acest pământ, de milioane de monahi creştini de pe întreg mapamondul. În primul rând, Sfântul Antonie este omul sfinţeniei, al credinţei şi al urmării necondiţionate a cuvintelor Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ucenicii săi erau uimiţi de modul cum el a ajuns la nepătimire, gândind permanent la Dumnezeu. De aceea, pentru noi este astăzi un model şi o culme a vieţii duhovniceşti într-o societate în care reperele morale sunt tot mai puţine şi ar trebui să ne aplecăm cu mai multă stăruinţă asupra vieţilor sfinţilor pentru a ne împărtăşi din comuniunea şi dragostea lui Dumnezeu. Cinstindu-i pe sfinţi şi urmându-le exemplul, Îl cinstim şi Îl urmăm pe Dumnezeu cu speranţa că ne vom învrednici, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, să fim şi noi 'prietenii şi casnicii lui Dumnezeu', aşa cum este Sfântul Antonie cel Mare, modelul credinţei. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1592, Ultimul acces: 2026-06-14 06:28:35
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
