El vă va boteza cu Duhul Sfânt

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

El vă va boteza cu Duhul Sfânt

[2009-01-11]

pr. Anton Dancă

Şi sărbătoarea de azi este o «teofanie», adică o manifestare a divinităţii lui Isus, deosebit de solemnă, mai mult decât Epifania din 6 ianuarie, datorită intervenţiei directe din partea Cerului: Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată bucuria, spune Tatăl; şi Duhul Sfânt coboară asupra lui sub chip de porumbel.

Profeţia lui Isaia despre slujitorul lui Dumnezeu, (Lectura I: Is 42, 1-4. 6-7), figura lui Mesia, ne este preludiul pentru înţelegerea teologică a teofaniei. Profetul îl prezintă în numele Domnului: Iată-l pe slujitorul meu, alesul meu, în care se delectează sufletul meu. Am pus spiritul meu asupra lui.

Acest slujitor apare distinct de poporul istoric israelit şi este gata să împlinească o misiune întreită de mare importanţă: în primul rând, reînnoirea alianţei făcute cu Israelul; în al doilea rând, să conducă în patrie pe cei exilaţi şi, în al treilea rând, să pună adevărata religie în mijlocul tuturor popoarelor păgâne.

De fapt, cu acest slujitor începe o lume nouă, o nouă creaţie, o nouă orânduire a lucrurilor, datorită noii alianţe dintre Iahve şi întreaga lume: Ochii, adică păgânii îşi vor deschide ochii spre revelaţie; prizonierii, adică israeliţii vor fi eliberaţi din întuneric şi din dubiul care îi stăpânea de atâtea ori: Este Dumnezeu în mijlocul nostru sau nu este? (Ex 17,7). Toate acestea le va împlini acela care toate le face cu suflarea cuvântului său, Creatorul cerului şi al pământului.

Impresionant va fi felul în care slujitorul îşi va împlini misiunea sa. Însărcinat să ducă tuturor popoarelor «Legea», adică "Tora" sau doctrina revelată, el o va face unind în sine prerogativele regale, profetice şi sacerdotale. Ca rege va stabili dreptul şi dreptatea pe pământ, care apar mult superioare conceptelor moderne cuprinse în legislaţii sau îndrumări sociologice, deoarece comportă o activitate salvatoare la toate nivelele pe baza unui plan dumnezeiesc. Ca preot va trebui să o propovăduiască şi să o explice, fiind primul care o trăieşte în dreptate. Ca profet va trebui să fie răbdătorul purtător de cuvânt al lui Dumnezeu în mijlocul tuturor popoarelor de pe pământ.

Rege, preot şi profet într-un contrast minunat faţă de regii, preoţii şi profeţii timpului său: fără parade militare, fără strigăte şi aclamaţii pe uliţe şi în pieţe, fără protocoluri omeneşti. El îşi va împlini misiunea în mod simplu transformând pe tot omul din interior, făcând să ardă cu flacără vie fitilul care era gata să se stingă, împlinind astfel adevărata revoluţie voită de Dumnezeu cu armele păcii.

În Isus găsim împlinirea acestei profeţii la botez, pe Tabor şi chiar pe Calvar. (cf. CBL p. 597-598).

Isus se apropie de Ioan Botezătorul (Mc 1, 7-11) şi prin acest gest îi recunoaşte deschis misiunea sa profetică; ba chiar se aşază în capul rândului prozeliţilor lui şi îi cere botezul pe bază de dreptate, confirmându-şi propria misiune de slujitor al lui Iahve. Acum botezul lui Ioan devine mai mult decât un simplu rit, devine un act moral de recunoaştere a păcatelor. Isus împărtăşeşte condiţia păcătoşilor şi el însuşi se face păcat (2Cor 5, 21), adică ia asupra sa păcatele lumii în calitate de Miel destinat pentru jertfă şi în acelaşi timp mare - preot jertfitor, devenind Marele sacrament al lui Dumnezeu, proclamat oficial.

Apa constituie elementul comun care stabileşte o legătură între Cristos şi toţi cei intraţi în apă spre a-şi mărturisi păcatele: Cristos Capul Bisericii şi Biserica semper renovanda prin botez şi pocăinţă, prin metanoia (schimbare radicală de mentalitate).

Sintagma spune că sfârşitul este cuprins în început, sau că: o recoltă bogată depinde în primul rând de o sămânţă sănătoasă.

În actul botezului lui Isus nu avem numai începutul botezului Bisericii: El vă va boteza cu Duhul Sfânt (Mc 1,8), cum spune Botezătorul, dar legătura lui Isus cu Biserica se întrevede prin toate sacramentele: Mirul, prin aceea că Isus, Capul Biserici, este uns cu Duhul Sfânt; Euharistia, este Mielul lui Dumnezeu arătat de Ioan ucenicilor săi (In 1, 29); pocăinţa: a face pocăinţă înseamnă a ispăşi nu numai pentru păcatele proprii, ci şi în a fi solidari cu cei care o fac, fiind un act de iubire şi de aceea poate dobândi iertarea multor păcate, iar Isus ia asupra sa păcatele lumii (id.); Maslul, Capul aduce ungerea mângâietoare pentru cei ce sunt la un pas de moarte şi acesta este Ioan însuşi care declară: Acum bucuria mea este deplină - ce minunat testament! -; Căsătoria, prin legătura Cristos-Biserică, pe care o va evidenţia tot Botezătorul: Cel care are mireasă este mire (In 3, 29); preoţia, din coborârea Duhului Sfânt asupra lui Isus s-a inspirat Biserica în ritualul hirotonirii prin impunerea mâinilor şi invocarea Duhului Sfânt, stabilind taina Preoţiei.

Nu este lipsit de importanţă să intrăm un pic şi în teologia sfântului Ioan evanghelistul care, în momentul în care gnosticii (eretici) încercau să facă o discontinuitate în Isus, susţinând că el a fost numai om până la botez şi abia atunci s-a umplut de Duhul Sfânt devenind Fiul lui Dumnezeu, dar care începând cu pătimirea, Duhul l-a părăsit şi l-a lăsat să sufere ca om, Ioan arată continuitatea în Cristos a dumnezeirii sale prin mărturia dată de cei trei duh, apă şi sânge; mărturie confirmată de Duhul Sfânt (cf. 1In 5, 8) la Rusalii. După cum la zămislirea lui Isus în sânul Fecioarei duhul, spiritul, îngerul Domnului a dat mărturie Mariei: Duhul Sfânt se va coborî asupra ta (Lc 1, 35) şi apoi lui Iosif: Ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt (Mt 1, 20), tot aşa apa, adică toţi cei care au fost martori la botezul lui Isus au văzut pe Duhul Sfânt ca porumbel asupra lui şi fiindcă au auzit glasul Tatălui dau mărturie că Isus este Fiul lui Dumnezeu; la fel sângele şi apa, ieşind împreună din coasta străpunsă de lancea sutaşului roman, dau mărturie că Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu numai pentru că un păgân a spus: Într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu era acesta (Mt 27,54), ci pentru că Isus Cristos mort pe cruce continuă să dea viaţă: apa este botezul care dă harul şi în acelaşi timp este semnul Duhului Sfânt; sângele este semnul jertfei, semnul euharistiei, cuvântul dătător de viaţă care iese din gura Inimii Preasfinte a lui Isus. Apa şi sângele indică, în învăţătura sfântului evanghelist Ioan, două realităţi profunde cu care erau familiarizaţi cei dintâi creştini şi cu care trebuie să ne familiarizăm şi noi. Apa simbolizează botezul, ritul prin care devenim creştini, apa este Duhul Sfânt care produce în creştin o nouă naştere. Sângele ne duce cu gândul la moartea ca jertfă a lui Cristos, dar nu ca un simplu eveniment trecut, ci după cum era actualizată şi apropriată de creştini în euharistie. (cf. CBL p. 1911-1913).

Acest adevăr este pecetluit şi de Conciliul Vatican II, care spune: De fapt din coasta lui Cristos "dormind pe Cruce", s-a născut "sacramentul admirabil al Bisericii" (SC 5); la apa Iordanului Isus şi-a exercitat funcţia sacerdotală în vederea împlinirii misterului pascal, fiindcă, aşa cum spune autorul Scrisorii către evrei: El nu vine în ajutorul îngerilor, ci seminţiei lui Avram. De aceea trebuia să se facă întru totul asemănător cu fraţii săi, ca să devină un mare - preot îndurător şi credincios lui Dumnezeu, spre a ispăşi păcatele poporului (Evr 2, 16-17). Prin Înviere va fi veşnic viu pentru a mijloci în favoarea noastră (id.7,25); Deoarece printr-o singură jertfă i-a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce vor fi sfinţiţi (id.10,14). Însă înainte de a împlini jertfa trupului pe cruce, Isus începe misterul pascal prin jertfa sufletului la botez: acceptă să fie numărat printre păcătoşi, spre a ispăşi păcatele poporului; la botez acceptă jertfa voinţei pentru a face numai voinţa Tatălui care l-a proclamat de Fiu pentru totdeauna, nu numai până în grădina Măslinilor; tot la Iordan acceptă în mod oficial solidaritatea cu toţi fraţii şi prin urmare tot aici Isus acceptă moartea datorată celor păcătoşi. Între Iordan şi Calvar unitatea este perfectă.

În cea de-a doua lectură (Fap 10, 34-38), sfântul Petru justifică această solidaritate a lui Cristos cu toţi oamenii, încă de la botezul predicat de Ioan, fără discriminare socială, rasială, culturală etc, prin voinţa lui Dumnezeu de a-i chema pe toţi oamenii la mântuire, chiar şi pe păgâni, cum este cazul centurionului roman Corneliu, având precedenţă doar cei care se tem de Domnul, dar nimeni nu este exclus. Primii chemaţi au fost evreii, dar Isus a venit să aducă pace între Dumnezeu şi om, el fiind Domnul tuturor şi tuturor celor care cred în el li se iartă păcatele.

Botezul primit în numele lui Isus trebuie să ne facă solidari cu toţi fraţii săi, dar mai presus de toate, trebuie să avem această conştiinţă că prin botezul lui Isus din Iordan noi intrăm în familia lui Dumnezeu, intrăm în intimitate cu cele trei Persoane, ceea ce de fapt constituie o nouă naştere, fiind o trecere de la solidaritatea cu păcatul la solidaritatea cu iubirea; din întuneric şi din singurătate botezul lui Isus ne trece la o lume nouă de frăţietate.

La ultima vizită în Franţa (1996), Papa Ioan Paul al II-lea i-a întrebat: Francezilor, ce aţi făcut cu botezul vostru?

Nu ştiu ce au răspuns ei, dar dacă va veni odată şi la noi şi ne va întreba, să-i dăm următorul răspuns: L-am desăvârşit prin Euharistie. Isus însuşi ne-a învăţat acest lucru. Apa botezului său din Iordan s-a arătat pe Calvar ieşindu-i din coastă împreună cu sângele. Noi ne trăim botezul prin primirea sfintei Împărtăşanii şi nu vrem să separăm apa de vin şi nici botezul de jetfă. În potirul cu vin de la ofertor noi punem câteva picături de apă, semnul botezului nostru, ca să se desăvârşească prin Jerfta Crucii sale, spre a deveni una cu Cristos, ca însăşi viaţa noastră să fie o teofanie.

Pentru aceasta, rugăciunea de la începutul sfintei Liturghii de azi, trebuie să fie rugăciunea noastră de la începutul fiecărei zile: Părinte atotputernic şi veşnic, care după botezul din râul Iordan l-ai proclamat pe Cristos ca Fiul tău preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui (conscarântu-l oficial în faţa istoriei ca: preot, rege şi profet), dă fiilor tăi harul ca, renăscuţi din apă şi Duh, să trăiască mereu în iubirea ta! Amin.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 1953, Ultimul acces: 2026-06-18 13:48:32

Timp total: 0.03s...

[]:1