© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.08s...
Predica Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea la celebrarea solemnitãþii Mariei, Maica lui Dumnezeu în Ziua Mondialã pentru Pace[2009-01-03]Vatican, 1 ianuarie 2009Veneraþi fraþi, Domni Ambasadori, Dragi fraþi ºi surori! În prima zi a anului, divina providenþã ne reuneºte pentru o celebrare care de fiecare datã ne impresioneazã prin bogãþia ºi frumuseþea coincidenþelor ei: Noul An civil se întâlneºte cu culmea octavei Crãciunului, în care se celebreazã maternitatea divinã a Mariei, ºi aceastã întâlnire îºi gãseºte o fericitã sintezã în Ziua Mondialã pentru Pace. În lumina Naºterii lui Cristos, îmi face plãcere sã transmit urãrile mele de bine pentru anul care tocmai a început. Le sunt recunoscãtor în special Cardinalului Renato Raffaele Martino ºi colaboratorilor sãi din cadrul Consiliului Pontifical pentru Justiþie ºi Pace pentru slujirea lor valoroasã. Aceleaºi urãri ºi secretarului de stat, Cardinalul Tarcisio Bertone, ºi întregului Secretariat de Stat; de asemenea, cu mare cordialitate, ºi domnilor ambasadori prezenþi astãzi în numãr mare. Urãrile mele sunt un ecou al urãrii pe care Domnul însuºi ne-a fãcut-o în liturgia Cuvântului. Un Cuvânt care, plecând de la evenimentul din Betleem, evocat în realitatea lui istoricã în Evanghelia dupã Luca (2,16-21) ºi citat în dimensiunea lui salvificã de Apostolul Paul (Galateni 4,4-7), devine binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu ºi pentru întreaga omenire. Este astfel împlinitã strãvechea tradiþie ebraicã a binecuvântãrii (Numeri 6,22-27): preoþii Israelului binecuvântau poporul "punând peste el numele" Domnului. Printr-o formulã ternarã - prezentã în prima lecturã - numele sfânt era invocat de trei ori asupra credincioºilor, pentru a le aduce har ºi pace. Acest vechi obicei ne subliniazã o realitate esenþialã: pentru a putea merge pe drumul pãcii, persoanele ºi popoarele au nevoie sã fie luminate de "faþa" lui Dumnezeu ºi sã fie binecuvântate de "numele" Sãu. Tocmai acest lucru s-a întâmplat în mod definitiv la Întrupare: venirea Fiului lui Dumnezeu în trupul ºi istoria noastrã a adus o binecuvântare irevocabilã, o luminã care nu se mai stinge ºi care oferã credincioºilor ºi oamenilor de bunãvoinþã posibilitatea sã construiascã civilizaþia iubirii ºi pãcii. Conciliul Vatican II a spus în acest sens cã "prin Întrupare, însuºi Fiul lui Dumnezeu S-a unit, într-un fel, cu orice om" (Gaudium et Spes, nr. 22). Aceastã unire a venit sã confirme planul original pentru omenirea creatã "dupã chipul ºi asemãnarea" lui Dumnezeu. De fapt, Cuvântul întrupat este unica imagine perfectã ºi consubstanþialã a Dumnezeului invizibil. Isus Cristos este omul perfect. "În El", spune Conciliul, "natura umanã a fost asumatã (ºi astfel) ea a fost înãlþatã ºi în noi la o demnitate sublimã" (ibidem). Pentru aceasta istoria lui Isus pe pãmânt, culminând cu misterul pascal, este începutul unei noi lumi, pentru cã a inaugurat cu adevãrat o nouã umanitate, capabilã, mereu ºi doar cu harul lui Cristos, sã facã o "revoluþie" paºnicã. O revoluþie nu ideologicã, ci spiritualã, nu utopicã ci realã, ºi pentru aceasta având nevoie de o rãbdare infinitã, de timpi uneori foarte lungi, evitând scurtãturile ºi parcurgând drumul cel mai dificil: drumul maturizãrii responsabilitãþii în conºtiinþã. Dragi prieteni, aceasta este calea evanghelicã spre pace, calea pe care ºi Episcopul Romei este chemat sã o repropunã cu insistenþã atunci când prezintã mesajul anual pentru Ziua Mondialã pentru Pace. Mergând pe acest drum trebuie sã ne întoarcem uneori la aspecte ºi problematici abordate deja, dar atât de importante încât cer mereu o nouã atenþie. Este cazul temei pe care am ales-o pentru Mesajul din acest an: "Combaterea sãrãciei, construirea pacea". O temã care invitã la o dublã analizã, pe care acum o pot aminti doar pe scurt. Pe de o parte este sãrãcia aleasã propusã de Isus, iar pe de altã parte este sãrãcia care trebuie combãtutã pentru a face lumea mai dreaptã ºi mai solidarã. Primul aspect îºi gãseºte contextul ideal în aceste zile, în perioada Crãciunului. Naºterea lui Isus în Betleem ne reveleazã faptul cã Dumnezeu a ales sãrãcia pentru Sine când a venit între noi. Scena pe care pãstorii au vãzut-o primii, ºi care a confirmat vestirea fãcutã lor de îngeri, a fost un staul unde Maria ºi Iosif au cãutat refugiu ºi o iesle în care Fecioara a aºezat Pruncul învelit în scutece (cf. Luca 2,7.12.16). Aceastã sãrãcie a ales-o Dumnezeu. A dorit sã se nascã astfel, dar am putea adãuga imediat: a dorit ºi sã trãiascã ºi sã moarã astfel. De ce? Ne explicã în cuvinte simple Sf. Alfonso Maria de Liguori, într-un cântec de Crãciun pe care toþi italienii îl cunosc: "Þie, care eºti Creatorul lumii, îþi lipsesc pâinea ºi focul, o, Domnul meu", arãtând cã iubirea l-a fãcut sãrac pe Domnul. Aici se aflã rãspunsul: iubirea pentru noi l-a fãcut pe Isus nu doar sã devinã om, ci ºi sã devinã sãrac. În acelaºi sens putem sã citãm cuvintele Sf. Paul din a doua Epistolã cãtre Corinteni: "Voi cunoaºteþi harul Domnului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat, s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi" (8,9). Mãrturie exemplarã despre aceastã sãrãcie aleasã din iubire dã Sf. Francisc de Assisi. Franciscanismul, în istoria Bisericii ºi a civilizaþiei creºtine, constituie un curent rãspândit de sãrãcie evanghelicã, care a fãcut ºi continuã sã facã atâta bine în Bisericã ºi în familia umanã. Întorcându-ne la frumoasa sintezã a Sf. Paul despre Isus, este semnificativ - ºi pentru reflecþia noastrã de astãzi - faptul cã i-a fost inspiratã Apostolului tocmai în timp ce îi îndemna creºtinii din Corint sã fie generoºi în strângerea de daruri pentru sãraci. El explica: "uºurarea altora sã nu devinã o povarã pentru voi, ci sã fie în spirit de egalitate" (8,13). Este un punct decisiv, care ne conduce spre al doilea aspect: existã o sãrãcie pe care Dumnezeu nu o doreºte ºi care trebuie sã fie "combãtutã" - dupã cum spune tema Zilei Mondiale pentru Pace de astãzi; o sãrãcie care împiedicã persoanele ºi familiile sã trãiascã în conformitate cu demnitatea lor; o sãrãcie care ofenseazã dreptatea ºi egalitatea ºi care, drept urmare, ameninþã convieþuirea paºnicã. În aceastã accepþie negativã intrã ºi formele de sãrãcie non-materialã care se gãsesc ºi în societãþile bogate ºi dezvoltate: marginalizarea, sãrãcia relaþionalã, moralã ºi spiritualã (cf. Mesajului pentru Ziua Mondialã pentru Pace 2008, nr. 2). În mesajul meu am dorit încã o datã, în continuarea liniei predecesorilor mei, sã analizez cu atenþie complexul fenomen al globalizãrii, pentru a evalua raporturile cu sãrãcia pe scarã largã. În faþa plãgilor rãspândite ale bolilor pandemice (ibidem, nr. 4), sãrãciei copiilor (ibidem, nr. 5) ºi crizei alimentelor (ibidem, nr. 7), din pãcate a trebuit sã mã întorc la denunþarea inacceptabilei curse a creºterii înarmãrii. Pe de o parte am celebrat Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, ºi pe de altã parte au crescut cheltuielile militare, violând însãºi Carta ONU, care se angajeazã la reducerea lor la minim (cf. art. 26). Mai mult, globalizarea eliminã anumite bariere, dar poate construi unele noi (Mesaj, nr. 8), de aceea este nevoie ca statele individuale ºi comunitatea internaþionalã sã fie mereu atente; trebuie sã fie mereu în gardã în ceea ce priveºte pericole de conflict, ºi mai mult, sã se implice în menþinerea unui înalt nivel de solidaritate. Actuala crizã economicã globalã trebuie vãzutã într-un anumit sens ca un banc de probã: suntem noi gata sã o citim, în complexitatea ei, ca o provocare pentru viitor ºi nu doar ca o urgenþã la care sã se dea rãspunsuri pe termen scurt? Suntem dispuºi sã facem împreunã o revizuire în profunzime a modelului de dezvoltare dominant, pentru a-l corecta de comun acord ºi cu clarviziune? Cer acest lucru, de fapt, mai mult decât dificultãþile financiare imediate, starea sãnãtãþii ecologice a planetei ºi, mai presus de toate, criza culturalã ºi moralã, ale cãrei simptoame sunt evidente de mult timp în toate pãrþile lumii. Trebuie de aceea sã stabilim un "cerc virtuos" între sãrãcia "aleasã" ºi sãrãcia "de combãtut". Se deschide aici o cale plinã de roade pentru prezentul ºi pentru viitorul omenirii, care ar putea fi rezumatã astfel: pentru a lupta împotriva sãrãciei nedrepte, care oprimã atâþia oameni ºi ameninþã pacea tuturor, trebuie sã redescoperim cumpãtarea ºi solidaritatea, ca valori evanghelice ºi în acelaºi timp universale. Mai concret, nu putem combate eficient sãrãcia dacã nu facem ceea ce scrie Sf. Paul Corintenilor, adicã dacã nu încercãm sã "facem egalitate", reducând prãpastia dintre cel care iroseºte ceea ce îi este de prisos ºi cel cãruia îi lipsesc cele necesare vieþii. Aceasta presupune alegeri de dreptate ºi cumpãtare, alegeri la care ne obligã de altfel exigenþa administrãrii cu înþelepciune a resurselor limitate ale pãmântului. Când spune cã Isus Cristos ne-a îmbogãþit "cu sãrãcia Sa", Sf. Paul ne oferã o indicaþie importantã nu doar din punct de vedere teologic, ci ºi sociologic. Nu în sensul cã sãrãcia ar avea valoare în sine, ci pentru cã este condiþia pentru realizarea solidaritãþii. Când Francisc de Assisi se lipseºte de bunurile sale, face o alegere de mãrturie inspiratã direct de Dumnezeu, dar în acelaºi timp aratã tuturor calea încrederii în Providenþã. Astfel, în Bisericã, votul sãrãciei este angajamentul unora, dar le aminteºte tuturor nevoia de detaºare de bunurile materiale ºi primatul bogãþiei spirituale. Iatã aºadar mesajul pe care trebuie sã îl înþelegem astãzi: sãrãcia naºterii lui Cristos în Betleem, pe lângã faptul cã este obiect de adoraþie pentru creºtini, este ºi ºcoalã de viaþã pentru fiecare persoanã. Ne învaþã cã pentru a combate sãrãcia, atât materialã cât ºi spiritualã, drumul de parcurs este cel al solidaritãþii, care l-a fãcut pe Isus sã îºi asume condiþia noastrã umanã. Dragi fraþi ºi surori, mã gândesc cã Fecioara Maria ºi-a pus de mai multe ori aceastã întrebare: de ce Isus a dorit sã se nascã dintr-o fatã simplã ºi umilã ca mine? ªi apoi, de ce a dorit sã vinã în lume într-un staul ºi sã aibã ca primi vizitatori pãstori din Betleem? Maria a primit pe deplin rãspunsul la sfârºit, dupã ce a aºezat în mormânt trupul lui Isus, mort ºi învelit în pânzã (cf. Luca 23,53). Atunci a înþeles pe deplin misterul sãrãciei lui Dumnezeu. A înþeles cã Dumnezeu s-a fãcut sãrac pentru noi, pentru a ne îmbogãþi cu sãrãcia Sa plinã de iubire, pentru a ne îndemna sã ne înfrânãm lãcomia nesãþioasã care suscitã lupte ºi diviziuni, pentru a ne invita sã ne moderãm mania posedãrii ºi pentru a fi astfel disponibili faþã de împãrtãºire ºi primire reciprocã. Mariei, Maica Fiului lui Dumnezeu care s-a fãcut fratele nostru, sã îi adresãm încrezãtori rugãciunea noastrã, ca sã ne ajute sã îi mergem pe urme, sã combatem ºi sã învingem sãrãcia, sã construim pacea adevãratã care este opus iustitiae. Ei îi încredinþãm dorinþa profundã de a trãi în pace care izvorãºte din inima majoritãþii populaþiilor israeliene ºi palestiniene, încã o datã puse în pericol de masivele violenþe care au izbucnit în Fâºia Gaza în rãspuns la alte violenþe. Violenþa, ura ºi neîncrederea sunt ºi ele forme de sãrãcie - poate cele mai teribile - "de combãtut". Ele nu trebuie sã aibã câºtig de cauzã! În acest sens, Pãstorii acelor Biserici, în aceste triste zile, ºi-au fãcut auzite vocile lor. Împreunã cu ei ºi cu iubiþii lor credincioºi, în special cei din mica dar ferventa parohie din Gaza, punem la picioarele Mariei îngrijorãrile noastre pentru prezent ºi temerile pentru viitor, dar ºi speranþa întemeiatã cã, cu contribuþia înþeleaptã ºi clarvãzãtoare a tuturor, nu va fi imposibil a asculta, a veni în întâmpinare ºi a da rãspunsuri concrete la aspiraþia rãspânditã de a trãi în pace, în siguranþã, în demnitate. Sã îi spunem Mariei: însoþeºte-ne, Maicã cereascã a Mântuitorului, de-a lungul anului care începe astãzi, ºi obþine de la Dumnezeu darul pãcii pentru Þara Sfântã ºi pentru întreaga omenire. Preasfântã Maicã a lui Dumnezeu, roagã-te pentru noi. Amin. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesãri: 6329, Ultimul acces: 2026-06-13 11:16:27
|
Timp total: 0.08s...
[]:1
