© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Se împlinesc 36 de ani de la trecerea la Domnul a arhim. Benedict Ghiuş, membru fondator al Rugului Aprins[2026-06-12]de Cristian DamianVineri se împlinesc 36 de ani de la trecerea la Domnul a arhimandritului Benedict Ghiuş, unul dintre membrii fondatori ai mişcării Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim. Născut în anul 1904, în localitatea Domneşti din judeţul Vrancea, a primit la botez numele Vasile. După studiile teologice urmate la Cernăuţi, şi-a continuat pregătirea academică în Franţa, obţinând doctoratul la Strasbourg. A ales calea monahală în anul 1934, la Mănăstirea „Noul Neamţ” din Basarabia. În acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon, iar doi ani mai târziu ieromonah. În 1939 a primit rangul de arhimandrit. Activitatea sa didactică a început încă din perioada interbelică. A fost duhovnic al elevilor Seminarului Teologic din Chişinău, apoi a slujit în mediul academic teologic de la Arad şi Bucureşti, contribuind la formarea multor generaţii de tineri teologi. În anul 1946 a obţinut titlul de doctor în teologie cu lucrarea Doctrina răscumpărării în imnografia Bisericii. Pregătirea sa teologică temeinică l-a recomandat drept una dintre personalităţile importante ale vieţii bisericeşti româneşti din acea perioadă. Membru fondator al Rugului Aprins Numele său este legat în mod deosebit de mişcarea duhovnicească Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim. Alături de Sfinţii Sofian de la Antim şi Petroniu de la Prodromu, a contribuit la formarea unui cerc de intelectuali şi monahi preocupaţi de aprofundarea rugăciunii inimii şi a tradiţiei isihaste ortodoxe. În 1949, Patriarhul Justinian Marina l-a numit stareţ al Mănăstirii Antim şi vicar patriarhal, însă contextul politic al vremii nu i-a permis să-şi exercite pe deplin aceste responsabilităţi. Autorităţile comuniste au privit cu suspiciune activitatea Rugului Aprins, iar membrii grupării au intrat în atenţia organelor represive. În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, arhimandritul Benedict Ghiuş a fost arestat împreună cu ceilalţi membri ai Rugului Aprins. Condamnat la 20 de ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava şi Aiud, precum şi prin colonia de muncă de la Salcia, suportând ani grei de detenţie şi suferinţă. Eliberat în urma decretului general de graţiere din 1964, a revenit în slujirea Bisericii. Timp de un deceniu a fost preot slujitor şi duhovnic la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, continuând să ofere îndrumare spirituală clericilor şi credincioşilor. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut la Mănăstirea Cernica, unde s-a dedicat scrierii şi reeditării unor importante lucrări duhovniceşti. A trecut la Domnul în data de 12 iunie 1990 şi a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii, lăsând în urmă imaginea unui teolog erudit, a unui duhovnic respectat şi a unui mărturisitor al credinţei în vremuri de persecuţie. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 16, Ultimul acces: 2026-06-17 16:12:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
