Papa către organizaţiile de caritate din Barcelona: Viaţa este ceva ce se joacă în echipă - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Ştiri Actuale
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhivă Ştiri 2026
Arhivă Ştiri 2025
Arhivă Ştiri 2024
Arhivă Ştiri 2023
Arhivă Ştiri 2022
Arhivă Ştiri 2021
Arhivă Ştiri 2020
Arhivă Ştiri 2019
Arhivă Ştiri 2018
Arhivă Ştiri 2017
Arhivă Ştiri 2016
Arhivă Ştiri 2015
Arhivă Ştiri 2014
Arhivă Ştiri 2013
Arhivă Ştiri 2012
Arhivă Ştiri 2011
Arhivă Ştiri 2010
Arhivă Ştiri 2009
Arhivă Ştiri 2008
Arhivă Ştiri 2007
Arhivă Ştiri 2006
Arhivă Ştiri 2005
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa către organizaţiile de caritate din Barcelona: Viaţa este ceva ce se joacă în echipă

[2026-06-10]
foto: Vatican Media
Întrebările unui copil despre viaţă, suferinţă, iertare şi planurile lui Dumnezeu au deschis calea către o întâlnire personală între Papa Leon al XIV-lea şi inima caritabilă a Bisericii din Barcelona, miercuri, 10 iunie 2026, după-amiază. Întâlnindu-se cu organizaţiile de caritate şi de asistenţă socială diecezane în biserica Sant Agustí, în cea de-a cincea zi a călătoriei sale apostolice în Spania, Papa a ascultat mărturiile celor implicaţi în slujirea săracilor, a vârstnicilor, a migranţilor şi a celor marginalizaţi, înainte de a răspunde la o scrisoare scrisă de un băieţel de 6 ani pe nume Renzo. Şi-a exprimat şi recunoştinţa şi afecţiunea faţă de comunitatea adunată în jurul său.

„Aici, cu adevărat, mă simt acasă”, a spus el. Recunoscând că biserica augustiniană are, în mod firesc, o semnificaţie specială pentru el, ca fiu spiritual al Sfântului Augustin, Papa a împărtăşit o amintire personală care datează de mai bine de patruzeci de ani. „Prima dată când am venit la această biserică a fost în 1984. Călătoream pe uscat de la Roma la León şi am spus: «Există o biserică a Sfântului Augustin în Barcelona, hai să o vizităm.» Era închisă.” Astăzi, însă, a continuat el, este deschisă, şi şi-a exprimat bucuria pentru ceea ce a găsit. „Cât de frumos este să găseşti o biserică cu o comunitate augustiniană şi cu atât de mulţi oameni care trăiesc aici, care îl laudă pe Dumnezeu, care găsesc o comunitate, primire şi integrare prin această biserică şi prin slujirea ei socială. Vă mulţumesc tuturor, din suflet!”
Printre întrebările adresate Papei de către Renzo s-a numărat şi una despre fotbal. Deşi a recunoscut că tenisul rămâne sportul său preferat, Pontiful a vorbit cu drag despre anii petrecuţi în Peru, unde a urmărit echipele locale de fotbal şi chiar a jucat alături de seminarişti. „Puţin sport face bine tuturor”, a spus el. „Trebuie să găsim modalităţi de a ne menţine sănătatea trupului, minţii şi sufletului.” Având în vedere că Cupa Mondială urma să înceapă a doua zi, Papa a folosit fotbalul ca o imagine a vieţii înseşi. „Viaţa nu este o cursă în care să strălucim singuri. Este ceva ce se joacă în echipă.” Observând că chiar şi cel mai talentat jucător eşuează în cele din urmă dacă refuză să-i implice pe ceilalţi, şi adresându-se voluntarilor şi lucrătorilor din domeniul caritabil prezenţi, le-a mulţumit pentru că întruchipează acel spirit de cooperare şi slujire, remarcând: „Cineva poate fi o vedetă, dar dacă nu pasează niciodată mingea, nu le permite celorlalţi să intre în joc şi probabil va pierde.”
Renzo a dorit să ştie şi dacă Papa a visat vreodată să devină Papă când era tânăr. „Nu cred că m-am gândit vreodată la aceasta”, a răspuns Sfântul Părinte cu un zâmbet, adăugând că ceea ce îşi amintea era o dorinţă timpurie de a-şi dărui viaţa lui Dumnezeu, explicând că abia treptat a descoperit calea care îl va conduce spre preoţie şi spre Ordinul Augustinian. „Fiecare copil este un vis al lui Dumnezeu. Şi tu eşti, Renzo”, a continuat el, sugerând copiilor să-şi pună o întrebare mai importantă: dacă vor să fie prieteni cu Isus. „Prietenia cu Isus ne dă bucurie, ne face liberi şi ne ajută să descoperim, pas cu pas, vocaţia şi calea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru fiecare dintre noi.”
Cea mai provocatoare întrebare pusă de Renzo a vizat suferinţa şi motivul pentru care unor oameni li se întâmplă lucruri rele, iar altora nu. Papa Leon a recunoscut că nu există un răspuns uşor. Reflectând asupra vieţii lui Cristos, el a remarcat că Isus „a umblat făcând bine” şi totuşi a fost respins, condamnat şi răstignit. „Dar povestea nu s-a încheiat aici. El a înviat a treia zi şi a biruit răul şi moartea.” Pentru creştini, a explicat Papa, suferinţa nu este niciodată ultimul cuvânt. „Chiar dacă există suferinţă, Dumnezeu nu-şi abandonează niciodată copiii”, a spus el, încurajându-i pe cei prezenţi să aibă încredere că Cristos îi însoţeşte prin fiecare încercare şi le pregăteşte bucuria veşnică dincolo de durere şi pierdere.
O altă întrebare a lui Renzo s-a referit la bunici, despre care Sfântul Părinte a spus că „nu ar trebui lăsaţi niciodată singuri”. El i-a lăudat pe nenumăraţii bunici care au grijă de nepoţi în timp ce părinţii lucrează şi care transmit credinţa, iubirea şi valorile generaţiilor mai tinere. „Să nu permitem ca singurătatea şi abandonul să devină ceva normal în viaţa persoanelor în vârstă. Este ceva foarte trist”, a spus Pontiful, subliniind că responsabilitatea de a avea grijă depăşeşte legăturile de familie şi îi cuprinde pe toţi vârstnicii care riscă să fie uitaţi.
Răspunzând la o întrebare despre iertare, Papa a amintit învăţătura lui Isus conform căreia creştinii trebuie să ierte „de şaptezeci de ori câte şapte”, deşi „a ierta nu înseamnă a spune că ceea ce a fost greşit a fost corect”, a explicat el, „şi nici nu înseamnă a permite cuiva să continue să facă rău”. Iertarea împiedică ura să pună stăpânire pe inimă şi deschide calea spre vindecare şi pace. „Când iertăm, imităm exemplul lui Isus, care i-a iertat pe cei care l-au răstignit.” Papa şi-a îndreptat atenţia şi asupra misiunii organizaţiilor caritabile adunate la biserica Sant Agustí şi, mulţumindu-le pentru munca lor, s-a inspirat din spiritualitatea Sfântului Augustin şi le-a reamintit că viaţa creştină nu începe cu efortul uman, ci cu harul. „A fi creştin este, mai presus de toate, un dar, un har”.
Din acea har, a explicat el, decurge responsabilitatea de a-i iubi pe ceilalţi şi de a-l recunoaşte pe Cristos în cei care suferă. „Creştinul, pe lângă faptul că este bun şi blând, trebuie să fie plin de compasiune, să iubească altruist şi să caute binele celorlalţi.” Papa Leon al XIV-lea a lăudat activitatea desfăşurată în Arhiepiscopia de Barcelona şi a subliniat că misiunea caritabilă a Bisericii devine deosebit de urgentă într-o perioadă în care societatea pare adesea să fi pierdut din vedere demnitatea sacră a persoanei umane. Această demnitate, a insistat el, nu depinde de bogăţie, abilitate sau statut social, ci de faptul că fiecare fiinţă umană este creată după chipul lui Dumnezeu şi iubită de El, adăugând că „persoana umană se află în centrul acţiunii Bisericii”.
Recunoscând importanţa ajutorării materiale, Papa a reiterat că cei care trăiesc în sărăcie şi marginalizare tânjesc, de asemenea, după însoţire spirituală. „Ei au nevoie nu numai de ajutor material şi sprijin moral, ci şi de Dumnezeu, de prietenia Lui, de binecuvântarea Lui, de Cuvântul Lui, de Sacramentele Lui şi de un drum de creştere şi maturizare în credinţă”. Înainte de a-şi face timp pentru a schimba cuvinte de recunoştinţă şi saluturi cu mulţimea care se aliniase pentru a-i mulţumi pentru prezenţa sa, Papa Leon i-a încurajat pe lucrătorii din domeniul caritabil să-şi continue misiunea alături de păstorii lor, îndemnându-i să fie „martori credibili ai speranţei creştine” şi să reveleze, prin slujirea lor, dreptatea şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 8, Ultimul acces: 2026-06-17 05:34:46