Papa Leon a încurajat migranţii să participe pe deplin la viaţa noilor lor comunităţi

Acasă > Ştiri > Ştiri Actuale

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon a încurajat migranţii să participe pe deplin la viaţa noilor lor comunităţi

[2026-06-12]

foto: Vatican Media
Papa Leon al XIV-lea a făcut din nou apel la un angajament reînnoit în favoarea integrării migranţilor, subliniind că primirea acestora trebuie să depăşească asistenţa de urgenţă şi să devină un proces care să le redea demnitatea, sentimentul de apartenenţă şi oportunităţile. Adresându-se grupurilor bisericeşti, organizaţiilor caritabile şi organizaţiilor civile din San Cristóbal de La Laguna, vineri, 12 iunie 2026, în ultima zi a călătoriei sale apostolice în Spania, Papa a reflectat asupra rolului pe care Insulele Canare continuă să îl joace ca una dintre principalele rute migratorii ale Europei. Întâlnirea a avut loc în Plaza del Cristo de La Laguna, în Tenerife, unde Papa a lăudat munca organizaţiilor care îi însoţesc pe migranţi după sosirea lor pe insule şi a provocat societăţile să depăşească frica şi indiferenţa.

La începutul discursului său, Pontiful s-a referit la o descriere pe care o auzise despre La Laguna ca fiind „un oraş fără ziduri”. Imaginea, a sugerat el, indică o provocare mai profundă. A explicat că „barierele cel mai greu de dărâmat nu sunt întotdeauna din piatră”, ci „uneori se află în atitudinile noastre, în frică sau în indiferenţă”. Insulele Canare au devenit una dintre cele mai aglomerate frontiere de migraţie ale Uniunii Europene în ultimii ani. Situat la aproximativ 100 de kilometri de coasta de nord-vest a Africii, arhipelagul spaniol este adesea primul teritoriu european atins de migranţi şi refugiaţi care pleacă din ţări precum Senegal, Mauritania, Mali şi Gambia.
Ruta Atlanticului este considerată unul dintre cele mai periculoase coridoare de migraţie din lume, mii de oameni încercând traversarea în fiecare an în ambarcaţiuni supraaglomerate şi adesea inapte pentru navigare. Mulţi ajung epuizaţi după zile sau săptămâni petrecute pe mare, în timp ce nenumăraţi alţii nu reuşesc niciodată să-şi ducă la bun sfârşit călătoria. „Marea care înconjoară aceste insule ne aduce poveşti pe care nu ştim întotdeauna cum să le interpretăm: poveşti de durere, de speranţă şi de căutare”, a spus Papa. Reflecţia sa a subliniat ideea că integrarea necesită o altă modalitate de a vedea. Pornind de la exemplul limbajului Braille şi al formelor tactile de comunicare, a sugerat că oamenii trebuie să înveţe să „citească” vieţile migranţilor prin apropiere şi întâlnire, mai degrabă decât prin statistici sau categorii administrative.
„Există cei ale căror priviri văd şi totuşi nu recunosc. Ei transformă un chip într-un număr, o poveste într-un dosar şi o diferenţă într-o distanţă.” În schimb, Evanghelia ne învaţă o modalitate de a privi înrădăcinată în răbdare, însoţire şi solidaritate concretă. Papa a continuat subliniind că solidaritatea nu poate fi redusă la filantropie sau la acte ocazionale de generozitate. „Primirea deschide uşa; integrarea ajută la trecerea pragului. Asistenţa aplică un balsam pe rană, iar integrarea reconstruieşte viitorul.” El a continuat respingând abordările care fie forţează migranţii să-şi abandoneze identitatea, fie încurajează comunităţile să trăiască separat, fără o interacţiune semnificativă.
Mai degrabă, integrarea este „o călătorie reciprocă” în care noii veniţi învaţă limba, legile şi obiceiurile noii lor case, în timp ce aceia care îi primesc învaţă să-şi lărgească orizonturile fără a-şi pierde propria identitate. Adresându-se direct migranţilor, Papa a încurajat fiecare persoană să participe pe deplin la viaţa noilor lor comunităţi şi să-şi pună talentele şi experienţele în slujba binelui comun. A contestat, de asemenea, atitudinile care reduc migraţia la chestiuni politice sau administrative. El a explicat că „vorbim, mai presus de toate, despre oameni creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, mai degrabă decât despre categorii juridice sau probleme care trebuie gestionate”.
Apoi a reflectat asupra unor mărturii pe care le auzise cu câteva momente înainte, inclusiv cele date de doi bărbaţi migranţi, Khalid şi Mbacke. Pontiful a remarcat că multe persoane care sosesc pe insule caută nu doar siguranţă, ci şi posibilitatea de a-şi reconstrui viaţa. „Ei caută pe cineva care să le spună prin fapte, mai degrabă decât prin cuvinte: viaţa voastră nu este o pierdere; suferinţa voastră nu este invizibilă; demnitatea voastră nu a fost spulberată de apele pe care le-aţi traversat.” În acelaşi timp, ei caută oportunităţi de a munci, de a contribui şi de a participa, mai degrabă decât să rămână definiţi permanent de vulnerabilitate.
Papa Leon al XIV-lea a continuat să vorbească despre ceea ce a descris ca fiind un „naufragiu tăcut” care poate avea loc după ce migranţii ajung în siguranţă. În timp ce mulţi mor încercând să traverseze marea, alţii se confruntă cu izolarea, exploatarea şi excluderea după ce ajung la destinaţie. „Integrarea înseamnă prevenirea acelui al doilea naufragiu”, a spus Papa. A lăudat munca organizaţiei diecezane Caritas, a birourilor de migraţie, a parohiilor şi a organizaţiilor locale care însoţesc migranţii dincolo de faza de urgenţă imediată şi îi ajută să-şi stabilească o viaţă stabilă în cadrul societăţii.
Şi-a îndreptat apoi apelul către cei care profită de migraţie şi de suferinţa umană. Adresându-se traficanţilor de persoane, exploatatorilor şi reţelelor criminale implicate în mişcarea şi abuzul persoanelor vulnerabile, a spus: „Opriţi-vă! Pocăiţi-vă!” „Pentru fiecare viaţă pierdută, fiecare familie înşelată, fiecare persoană subjugată, fiecare femeie ameninţată, fiecare muncitor exploatat, va trebui să vă prezentaţi în faţa justiţiei divine”. Apoi i-a condamnat pe cei care organizează rute periculoase de migraţie, exploatează muncitori, ameninţă femei şi profită de disperare, avertizând că „lacrimile şi sângele acestor fraţi şi surori strigă către Dumnezeu”. „Banii smulşi din vulnerabilitatea celor săraci nu vor aduce nici pace, nici onoare, nici un viitor”, a adăugat el, înainte de a-i îndemna pe cei responsabili să-i elibereze pe cei pe care îi exploatează, să returneze ceea ce au luat şi să caute reconcilierea înainte de a fi prea târziu.
Papa a reamintit apoi celor prezenţi că integrarea nu poate fi privită doar ca un proiect social. Pe lângă sprijinul practic, precum locuinţa, asistenţa lingvistică, angajarea şi protecţia juridică, migranţii trebuie să întâlnească comunităţi creştine capabile să ofere prietenie, mărturie şi însoţire. „O Biserică ce primeşte este şi o Biserică ce propovăduieşte”, a spus el, subliniind că Evanghelia trebuie împărtăşită „fără a o impune” şi întotdeauna cu respect pentru libertatea de conştiinţă. În încheierea discursului său, a indicat fuga Sfintei Familii în Egipt ca un simbol durabil pentru migranţi şi refugiaţi de-a lungul istoriei. „Sfânta Familie din Nazaret rămâne pentru totdeauna un model şi un refugiu pentru fiecare familie de refugiaţi, fiecare migrant şi fiecare persoană forţată să-şi părăsească patria.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 20, Ultimul acces: 2026-06-17 16:12:44

Timp total: 0.03s...

[]:1