143 de ani de la mutarea la cele veşnice a lui Ciprian Porumbescu – muzician, teolog, patriot[2026-06-06]de Ştefana TotorceaCiprian Porumbescu s-a născut la Şipotele Sucevei, fiind fiul Părintelui Iraclie Porumbescu, un preot de ţară de la care a învăţat dragostea pentru identitatea românească. Tânărul era pasionat de muzică, pasiune stârnită sau încurajată şi de întâlnirea din copilărie cu muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg şi discipol al lui Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare, găzduit fiind chiar în casa familiei Porumbescu. La doar 18 ani, Ciprian Porumbescu a participat, împreună cu tatăl său, la prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Mănăstirea Putna, organizată de un comitet al studenţilor români de la Viena inspiraţi de îndemnurile lui Mihai Eminescu. Scenă din filmul „Ciprian Porumbescu” în care protagonistul dirijează orchestra care cântă la Mănăstirea Putna. Sursa foto: Institutul Cultural Român În faţa mănăstirii, tinerii au încins o horă în care s-au prins toţi cei prezenţi. Se spune că Ciprian Porumbescu i-a luat locul dirijorului Grigore Vindireu, iar la final, după ce a cântat, s-a aruncat la pieptul Părintelui Iraclie strigând: „Tată, am cântat Daciei întregi!” Studiile teologice şi arestarea În perioada 1873-1877, tânărul a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi, în nordul Bucovinei ocupate de Imperiul Austro-Ungar. În această perioadă, a fost printre membrii fondatori ai Societăţii Arboroasa a studenţilor români din Cernăuţi. Ciprian Porumbescu a compus imnul organizaţiei. Între faptele societăţii, cea mai notorie a fost telegrama de condoleanţe trimisă de studenţi Primăriei Iaşilor în data de 1 octombrie 1877, când se împlinea un secol de la moartea Domnului Grigorie al III-lea Ghica, ucis de otomani fiindcă s-a opus transferului Bucovinei către austrieci. Fotografie din perioada studiilor de la Cernăuţi. Sursa foto: Adevarul.ro Gestul a atras atenţia autorităţilor austro-ungare, mai ales că a fost urmat de o telegramă de felicitare trimisă la Bucureşti după căderea Plevnei, care a deschis calea către independenţa României faţă de Imperiul Otoman. Autorităţile imperiale austriece au considerat telegramele drept acte de trădare şi au desfiinţat societatea. Comitetul de conducere, format din Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Orest Popescu şi Eugen Sireteanu, a fost arestat pentru 11 săptămâni. Aceasta a agravat situaţia şi aşa precară a sănătăţii lui Ciprian Porumbescu. Mihai Eminescu s-a luptat cel mai mult pentru eliberarea studenţilor arestaţi. Ciprian Porumbescu a fost eliberat şi achitat. Student la Viena Între 1879 şi 1881, a studiat cu bursă la Conservatorul din Viena, unde l-a avut printre profesori pe compozitorul austriac Anton Bruckner. Fraţii Porumbescu în timpul studiilor la Viena. Sursa foto: Putna.ro În anul 1880, scoate o colecţie de douăzeci de piese corale şi cântece, intitulată „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români”, pe care se află creaţii precum „Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului” sau „Imnul unirii – Pe-al nostru steag”. Era prima lucrare de acest gen din literatura română. Profesor şi compozitor la Braşov Între 1881 şi 1883, a predat muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov şi a dirijat corul de la Biserica „Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului. În 1882, la Gimnaziul Românesc din Braşov (actualul Colegiu Naţional „Andrei Şaguna”) a avut loc premiera operetei în două acte „Crai nou” – prima operetă românească, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri. Spectacolul s-a bucurat de un succes răsunător. La finalul aceluiaşi an, la Braşov a avut loc un concert de strângere de fonduri pentru tratamentul tânărului compozitor, care a plecat să se trateze în Italia. În februarie 1883, s-a întors la Stupca, unde, în 6 iunie 1883, a trecut la Domnul sub privirile îndurerate ale tatălui şi în braţele surorii, căreia i-a şoptit: „Să nu lăsaţi muzica mea să moară!” Realizări şi evocări Printre cele mai populare lucrări ale sale, sunt „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, „Pe-al nostru steag e scris Unire” – în prezent Imnul Naţional al Albaniei („Hymni i Flamurit”), fostul Imn Naţional al României, „Trei culori”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostaşilor români” şi altele. Compoziţia sa „Tatăl Nostru” este una dintre cele mai apreciate cântări din repertoriul muzicii bisericeşti din România. În anii 1972 şi 1973, regizorul Gheorghe Vitanidis a realizat filmul artistic „Ciprian Porumbescu”, în două serii, cu Vlad Rădescu în rolul compozitorului. Anul 2023 a fost instituit ca Anul Ciprian Porumbescu, marcând împlinirea a 170 de ani de la naşterea compozitorului şi 140 de ani de la mutarea sa la cele veşnice. Casa lui memorială se află la Stupca (azi comuna Ciprian Porumbescu), în faţa cimitirului în care îşi doarme somnul de veci. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 14, Ultimul acces: 2026-06-18 14:18:42
|
Timp total: 0.03s...
[]:1