Patriarhul Daniel, meditaþie la cumpãna dintre ani despre raportul dintre timp ºi eternitate în gândirea Sf. Dumitru Stãniloae

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.06s...

ªtiri ºi Evenimente

Patriarhul Daniel, meditaþie la cumpãna dintre ani despre raportul dintre timp ºi eternitate în gândirea Sf. Dumitru Stãniloae

[2026-01-01]

de ªtefana Totorcea

Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a prezentat la Catedrala Patriarhalã, în noaptea dintre ani, o meditaþie despre raportul dintre timp ºi eternitate în gândirea Sfântului Dumitru Stãniloae.
Prima mare învãþãturã este cã „timpul a fost ºi rãmâne preocuparea permanentã ºi majorã a omului, iar acest sentiment al timpului care curge ireversibil cãtre Împãrãþia Cerurilor, sau Împãrãþia lui Dumnezeu, ne cheamã la reflexie, mai ales la sfârºit de an.”
Timpul, modul de existenþã al creaturii
„Timpul este modul de existenþã al creaturii, iar eternitatea este modul de existenþã al lui Dumnezeu”, a precizat Patriarhul României.
„Fericitul Augustin a spus cã Dumnezeu nu a creat lumea în timp, ci deodatã cu timpul. Deci lumea nu a fost creatã în timp, ci deodatã cu timpul, timpul fiind mãsura devenirii celor create. Deci, timpul este specific tuturor celor create de Dumnezeu.”
Preafericirea Sa a explicat cã, „pentru Dumnezeu, eternitatea nu înseamnã un timp infinit, pentru cã Dumnezeu este atemporal ºi aspaþial, adicã este mai presus de timp ºi de spaþiu. Timpul este propriu doar creat ºi istoric”.
Citeºte aici cuvântul integral al Patriarhului Daniel despre eternitate ºi timp în teologia Sf. Pr. Dumitru Stãniloae
În acest sens, Pãrintele Patriarh Daniel l-a citat pe Sfântul Preot Dumitru Stãniloae, care a scris: Eternitatea nu este nici înainte, nici dupã timp. Ea este acea dimensiune spre care timpul se poate deschide. Adevãrata finalitate a timpului nu este termenul final, ci pleroma, adicã împãrãþia cerurilor sau împãrãþia Dumnezeu. Eternitatea lui Dumnezeu transcende modul omenesc de existenþã ºi de gândire.
„Timpul apare din iniþiativa iubitoare ºi milostivã a lui Dumnezeu, care creeazã lumea ºi îl cheamã permanent pe om sã rãspundã iubirii Sale milostive. Astfel, Sfântul Dumitru Stãniloae afirmã cã timpul reprezintã intervalul între apelul iubirii lui Dumnezeu cãtre om ºi rãspunsul liber al omului cãtre Dumnezeu. Deci ne lasã un timp de gândire spre a rãspunde chemarea Lui”, a precizat Patriarhul României.
Rugãciunea, sfinþire a timpului
A doua învãþãturã importantã este cã rugãciunea, Sfânta Liturghie Euharisticã ºi sãrbãtorile Bisericii sunt lucrãri de sfinþire a timpului.
„Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am rostit la slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii din trei ani, ne aratã importanþa sfinþirii timpului vieþii noastre prin chemarea în rugãciune a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos”, a spus Preafericirea Sa.
Pãrintele Patriarh Daniel a citat din Sf. Dumitru Stãniloae, care scria cã e o tainã care se înfãptuieºte ori de câte ori se roagã omul cu concentrare. Cel ce ajunge la o rugãciune neîncetatã, trãieºte neîncetat aceastã tainã. Prin rugãciune pãtrunde omul ca un scafandru în adâncurile nesfârºite ale lui Dumnezeu.
Patriarhul României a subliniat în acest context cã, „în Bisericã, Sfintele Taine ºi toate celelalte sfinte slujbe sfinþesc viaþa omului în toate etapele acesteia”.
„În mod deosebit, Sfântul Dumitru Stãniloae ne încredinþeazã cã Sfânta Liturghie Euharisticã este esenþa lucrãrii Bisericii de dobândire a vieþii veºnice. Sfânta liturghie este Evanghelia pusã în lucrare, ea e laboratorul învierii ºi ºcoala de prinderii comuniuni între oameni, ne spune Sfântul Dumitru Stãniloae. E manifestarea bucuriei comune cã vom învia ºi vom fi toþi împreunã în veci cu pãrinþii, cu fraþii, cu copiii noºtri, comunicând prin trupurile noastre luminoase.”
Liturghia personalã perpetuã în comuniune cu semenii
A treia învãþãturã din cadrul meditaþiei pe marginea scrierilor Sf. Pr. Mãrturisitor Dumitru Stãniloae se referã la efortul omului pentru dobândirea sfinþeniei, sau a unirii lui cu Dumnezeu, care este numit de Sfântul Dumitru Stãniloae o liturghie personalã perpetuã, pe care omul credincios nu o sãvârºeºte individual. Omul nu ajunge la viaþa eternã printr-o legãturã egoistã cu Dumnezeu, ci prin împlinirea poruncii iubirii faþã de semeni ºi prin lucrarea sa curatã asupra creaþiei. Iar între om ºi creaþie primul loc îl ocupã familia lui.
În acest sens, sfântul scria cã persoana umanã are datoria de a face ºi din casa sa un lãcaº al lui Dumnezeu, prin care se înainteze spre unirea cu Hristos într-o slujire sau într-o liturghie care sã-l ducã tot mai aproape de Dumnezeu. Membrii familiei sunt chemaþi sã-ºi dea în acest scop, în primul rând, ajutorul lor reciproc.
„Deci aceasta este modalitatea prin care credinþa se manifestã în familie”, a explicat Pãrintele Patriarh Daniel.
„Anul 2026 în care pãºim este declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastoraþiei familiei creºtine ºi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiþe, muceniþe, monahii, soþii ºi mame), tocmai pentru a sublinia rolul esenþial pe care familia ºi femeia îl au în formarea ºi pãstrarea identitãþii creºtine, precum ºi în transmiterea credinþei creºtine de la o generaþie la alta.”
La slujba dintre ani oficiatã la Catedrala Patriarhalã, a fost citit, conform rânduielii, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos.
Alãturi de Patriarhul României au citit acatistul Arhim. Andrei Anghel, vicar patriarhal, Arhim. Clement Haralam, mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale, ºi slujitori ai catedralei.
Joi, la Catedrala Patriarhalã, Patriarhul Daniel va proclama oficial anul 2026 drept Anul omagial al pastoraþiei familiei creºtine ºi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiþe, muceniþe, monahii, soþii ºi mame).

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 347, Ultimul acces: 2026-06-12 22:46:46

Timp total: 0.18s...

[]:1