Patriarhul Daniel: Eternitate ºi timp în teologia Sfântului Preot Mãrturisitor Dumitru Stãniloae

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.04s...

ªtiri ºi Evenimente

Patriarhul Daniel: Eternitate ºi timp în teologia Sfântului Preot Mãrturisitor Dumitru Stãniloae

[2026-01-01]

de ªtefana Totorcea

Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a susþinut un cuvânt despre timp ºi eternitate explicate de Sf. Dumitru Stãniloae la slujba oficiatã în noaptea trecerii dintre ani (2025-2026) la Catedrala Patriarhalã istoricã din Bucureºti.
Patriarhul României aminteºte afirmaþia Sfântului Dumitru Stãniloae cã „timpul reprezintã intervalul între apelul iubirii lui Dumnezeu cãtre om ºi rãspunsul liber al omului cãtre Dumnezeu” ºi subliniazã cã „rugãciunea, Sfânta Liturghie euharisticã ºi sãrbãtorile Bisericii sunt lucrãri de sfinþire a timpului”.
Text integral:
Eternitate ºi timp în teologia Sfântului Preot Mãrturisitor Dumitru Stãniloae
Anul 2025, pe care tocmai l-am încheiat, a reprezentat un moment unic în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Biserica noastrã a omagiat Centenarul Patriarhiei Române, i-a comemorat pe duhovnicii ºi mãrturisitorii ortodocºi români din secolul al XX-lea ºi a fost sfinþitã pictura Catedralei Naþionale din Bucureºti.
De asemenea, cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, a avut loc ºi proclamarea localã a canonizãrii unora dintre sfinþii duhovnici ºi mãrturisitori ortodocºi români din timpul regimului comunist, precum ºi canonizarea a ºaisprezece sfinte femei românce.
La început de An Nou, 2026, am ales sã prezentãm o scurtã meditaþie despre raportul dintre timp ºi eternitate în gândirea marelui nostru teolog, Sfântul Preot Mãrturisitor Dumitru Stãniloae, pomenit în 4 octombrie de Biserica Ortodoxã Românã, în contextul binecuvântat, pe care l-am evocat. Sfântul Dumitru Stãniloae a prezentat în mod creator teologia Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii în contextul vieþii creºtine din lumea de astãzi.
1. Timpul a fost ºi rãmâne preocuparea permanentã ºi majorã a omului.
Iar acest sentiment al timpului care curge ireversibil cãtre Împãrãþia lui Dumnezeu ne provoacã la reflexie, mai ales la sfârºit de an.
Timpul este modul de existenþã al creaturii, iar eternitatea este modul de existenþã al lui Dumnezeu. Pentru Dumnezeu, eternitatea nu înseamnã un timp infinit, pentru cã Dumnezeu este atemporal ºi aspaþial, este mai presus de timp ºi spaþiu.
Timpul este propriu doar creaþiei ºi istoriei. Sfântul Dumitru Stãniloae precizeazã cã: „Eternitatea nu este nici înainte, nici dupã timp; ea este acea dimensiune spre care timpul se poate deschide. Adevãrata finalitate a timpului nu e termenul final, ci pleroma”[1], adicã Împãrãþia cerurilor.
Eternitatea lui Dumnezeu transcende modul omenesc de existenþã ºi de gândire. Timpul apare din iniþiativa iubitoare ºi milostivã a lui Dumnezeu, care creeazã lumea ºi-l cheamã permanent pe om sã rãspundã iubirii Sale milostive. Astfel, Sfântul Dumitru Stãniloae afirmã cã timpul reprezintã intervalul între apelul iubirii lui Dumnezeu cãtre om ºi rãspunsul liber al omului cãtre Dumnezeu[2].
Prin libertatea pe care Dumnezeu i-o dãruieºte, omul poate participa la viaþa veºnicã, prin credinþã ºi prin comuniunea lui de iubire cu Dumnezeu ºi cu semenii.
În acest sens, Sfântul Dumitru Stãniloae ne învaþã cã: „Judecata lui Dumnezeu, prin care unii vor avea parte de fericirea veºnicã, iar alþii de nefericirea veºnicã, înseamnã numai cã Dumnezeu, deschis oricãrei persoane create pentru comuniune, constatã cu regret cã unele persoane nu acceptã sau au devenit incapabile sã accepte aceastã comuniune ºi cã prin aceasta rãmân în nefericire prin însãºi libertatea lor”[3].
2. Rugãciunea, Sfânta Liturghie euharisticã ºi sãrbãtorile Bisericii sunt lucrãri de sfinþire a timpului.
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am rostit la Slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii dintre ani, ne aratã importanþa sfinþirii timpului vieþii noastre, prin chemarea, în rugãciune, a numelui mântuitor al Domnului Iisus Hristos.
Sfântul Dumitru Stãniloae mãrturisea deseori cã rugãciunea l-a ajutat sã-ºi pãstreze identitatea, speranþa ºi legãtura cu Dumnezeu, mai ales în momentele grele în care era întemniþat. „Rugãciunea e taina unirii omului cu Dumnezeu. E o tainã care se înfãptuieºte ori de câte ori se roagã omul cu concentrare. Cel ce ajunge la o rugãciune neîncetatã trãieºte neîncetat aceastã tainã. Prin rugãciune pãtrunde omul ca un scafandru în adâncurile nesfârºite ale lui Dumnezeu (…)”, spune Sfântul Dumitru Stãniloae[4].
Este semnificativ faptul cã Biserica are în cultul sãu cartea numitã „Ceaslovul”, potrivit cãreia, rugãciunea ritmeazã ca un orologiu viaþa ºi creºterea spiritualã a creºtinului. Biserica are menirea de a sfinþi timpul, deoarece este puntea care menþine comuniunea între timp ºi eternitate, pentru cã, în fiinþa ei, Biserica este divino-umanã.
Prin urmare, Sfântul Dumitru Stãniloae aratã cã „Biserica este Hristos extins cu trupul Lui îndumnezeit în umanitate, sau umanitatea aceasta unitã cu Hristos ºi având imprimat în ea pe Hristos cu trupul Lui îndumnezeit. Dacã Fiul lui Dumnezeu n-ar fi luat trup ºi nu l-ar fi îndumnezeit prin Înviere ºi Înãlþare, ar fi lipsit inelul de legãturã între Dumnezeu ºi creaþie, precum ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu care sã se reverse în noi ºi sã ne atragã la unirea cu El în iubire”[5].
În Bisericã, Sfintele Taine ºi toate celelalte sfinte slujbe sfinþesc viaþa omului în toate etapele acesteia. Însã, în mod deosebit, Sfântul Dumitru Stãniloae ne încredinþeazã cã Sfânta Liturghie este esenþa lucrãrii Bisericii de dobândire a vieþii veºnice. Sfânta Liturghie este Evanghelia „pusã în lucrare. Ea e laboratorul învierii ºi ºcoala deprinderii (comuniunii) între oameni. Ea e manifestarea bucuriei comune cã vom învia ºi vom fi toþi împreunã în veci, cu pãrinþii, cu fraþii, cu copiii noºtri, comunicând prin trupurile noastre luminoase”[6].
Pentru a ne face pãrtaºi la viaþa Sa veºnicã, „Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru a ne ajuta sã depãºim prin miºcarea noastrã intervalul temporar care ne separã de deplina comuniune cu Dumnezeu”[7].
Hristos Domnul trãieºte în Persoana Sa atât temporalitatea firii omeneºti, cât ºi veºnicia sau eternitatea firii dumnezeieºti, nu ca o tensiune, ci ca reimprimare a traiectoriei umanitãþii cãtre viaþa veºnicã.
Sfântul Dumitru Stãniloae subliniazã cã, prin Taina Sfintei Euharistii, „Hristos ni Se dãruieºte nu în mod simplu, ci cu sângele Lui cel vãrsat pe Golgota pentru noi, cu sângele care pãstreazã în el dispoziþia în care S-a predat pe cruce Tatãlui pentru noi. Cãci dãruindu-Se atunci pentru noi, a fãcut-o ca sã ne dãruim ºi noi împreunã cu El Tatãlui, dar (atunci) noi încã nu ne-am deschis ca sã-L primim. Acum, deschizându-ne Lui, ni Se dãruieºte în parte ºi efectiv fiecãruia. (…) ªi pentru cã sângele Sãu e curat de orice patimã (sufleteascã), ne dã ºi nouã o datã cu acest sânge curat viaþa Sa curatã ºi veºnic durabilã, unitã cu a Tatãlui, mântuind viaþa noastrã de orice boalã a pãcatului ºi întãrindu-ne”[8].
3. Efortul omului pentru dobândirea sfinþeniei sau a unirii lui cu Dumnezeu este numit de Sfântul Dumitru Stãniloae o „liturghie personalã” perpetuã, pe care omul credincios nu o sãvârºeºte individual.
Omul nu ajunge la viaþa eternã printr-o legãturã egoistã cu Dumnezeu, ci prin împlinirea poruncii iubirii faþã de semeni ºi prin lucrarea sa curatã asupra creaþiei. Iar între om ºi creaþie, primul loc îl ocupã familia lui, menþioneazã Sfântul Dumitru Stãniloae: „(…) persoana umanã are datoria de a face ºi din casa sa un locaº al lui Dumnezeu, prin care sã înainteze spre unirea cu Hristos, într-o slujire, sau într-o liturghie care sã-l ducã tot mai aproape de El. Membrii familiei sunt chemaþi sã-ºi dea în acest scop în primul rând ajutorul lor reciproc. Ei sunt chemaþi sã-ºi ierte unii altora greºelile ce le sãvârºesc ca oameni, sã se îndemne cu cuvântul ºi cu pilda la ferirea de lucruri urâte, sã se ajute în cele bune, sã se îngrijeascã unul de altul ºi sã se îndemne cu pilda la rugãciune”[9].
Anul 2026, în care pãºim, este declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastoraþiei familiei creºtine ºi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiþe, muceniþe, monahii, soþii ºi mame), tocmai pentru a sublinia rolul esenþial pe care familia ºi femeia îl au în formarea ºi pãstrarea identitãþii creºtine, precum ºi în transmiterea credinþei creºtine de la o generaþie la alta.
Sã pomenim în rugãciunile noastre pe cei din familie ºi dintr-o rudenie cu noi, dar ºi pe toþi românii, din þarã ºi din afara României, ca sã pãstrãm, cu multã iubire frãþeascã, unitatea de credinþã ºi de neam. Sã cultivãm pacea inimii noastre primitã de la Domnul Iisus Hristos, prin rugãciune ºi fapte bune, precum ºi sã ne rugãm pentru pacea între popoare.
Hristos Domnul, Împãratul veacurilor, sã vã dãruiascã tuturor celor care vã rugaþi împreunã cu noi, la cumpãna trecerii dintre ani, sãnãtate ºi mântuire, pace ºi bucurie, sã binecuvânteze familiile ºi activitãþile dumneavoastrã, spre slava Preasfintei Treimi ºi a noastrã mântuire!
La mulþi ºi binecuvântaþi ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note
[1] Sfântul Preot Mãrturisitor Dumitru Stãniloae, „Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã”, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ediþia a 2-a, Bucureºti, 2004, p. 298.
[2] Idem, Dumnezeu este iubire, în revista „Ortodoxia” , XXIII (1971), nr. 3, p. 380.
[3] Idem, „Teologia Dogmaticã Ortodoxã”, Tom 3, ediþia a 5-a, colecþia Opere complete, 12, Editura BASILICA, Bucureºti, 2018, p. 271.
[4] Idem, „Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã”, p. 669.
[5] Idem, „Teologia Dogmaticã Ortodoxã”, Tom 2, ediþia a 5-a, colecþia Opere complete, 11, Editura BASILICA, Bucureºti, 2018, p. 215.
[6] Idem, „Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã”, p. 713.
[7] Idem, „Teologia Dogmaticã Ortodoxã”, Tom 1, p. 203.
[8] Idem, „Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã”, p. 41.
[9] Idem, „Spiritualitate ºi comuniune în Liturghia Ortodoxã”, pp. 43-44.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 312, Ultimul acces: 2026-06-14 05:28:09

Timp total: 0.04s...

[]:1