Pr. Ioan Chirilă: La început de an, să învăţăm să devenim părţi vii ale veşniciei! - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pr. Ioan Chirilă: La început de an, să învăţăm să devenim părţi vii ale veşniciei!

[2025-01-10]
de Diandra David

„La început de an, poate că ar fi potrivit ca şi noi să învăţăm să devenim părţi vii ale veşniciei, să dobândim stăruinţă în rugăciunea Sf. Ioan Botezătorul, să devenim şi noi nişte glasuri, chiar dacă strigă în pustie”, a transmis preotul Ioan Chirilă, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, la Radio Renaşterea, în interviul primei ediţii a emisiunii „Dialoguri” din anul 2025.
Toate clipele din etapele succesive ale existenţei umane sunt legate de veşnicie. Asemenea altor părinţi din Sfânta Scriptură, Zaharia şi Elisabeta au primit prin rugăciune „darul lui Dumnezeu”, pe Ioan.
„În măsura în care te vei raporta la existenţa veşnică, cred că vei da substanţă valorică, spirituală, axiologie proprie tuturor făptuirilor tale. Dar totul trebuie să înceapă de la rugăciune”.
„Părinţii spun că, atunci când ne rugăm, mintea noastră este locuită de Cuvântul lui Dumnezeu. Când te locuieşte Cuvântul lui Dumnezeu începe să crească în tine rodul sau floarea înţelepciunii”, a explicat încă de la începutul interviului părintele Chirilă.
Să fim glasul celui care strigă!
Profesorul Ioan Chirilă a explicat sensul etapei anterioare împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. În acest context, părintele a subliniat răbdarea lui Dumnezeu în procesul desăvârşirii omului şi a istoriei duhovniceşti, exemplificând eliberarea poporului evreu din robia egipteană.
Ca parte din procesul de transformare, cei aleşi au rătăcit vreme de 40 de ani în pustie. Nu întâmplător, Sf. Ioan Botezătorul a fost denumit „glasul din pustie”, „cel mai mare născut din femeie şi cel mai mic din Împărăţia Cerurilor” (Matei, 11, 11).
Cum harul nu venise încă, Raiul nu era deschis, de aceea Sf. Ioan este Înaintemergătorul Domnului şi ultimul proroc din Vechiul Testament. Citând dintr-un studiu al părintelui profesor Corneliu Sârbu, părintele Chirilă ne spune că Hristos este profetul suprem, în Persoana Sa divino-umană împlinindu-se şi profeţia.
În Sfântul Ioan Botezătorul se împlineşte profeţia despre Mesia, care vine, aşa cum sugerează etimologic şi numele din ebraică „Mashiakh”, să ne ungă, să izbăvească lumea. Părintele ne îndeamnă să stăruim în rugăciunea Sf. Ioan, devenind glasuri care strigă:
„Să încercăm să fim conştienţi că suntem rod al rugăciunii şi al iubirii, nu al hazardului. Chiar dacă în lume strigăm de unii singuri, în ceruri suntem ajutaţi şi susţinuţi de puterile angelice, pentru ca Dumnezeu să ne vină aproape. Să fim şi noi glasul celui care strigă neîncetat: Ai milă de noi, Doamne, mântuieşte-i pe toţi, chiar dacă este nevoie, şterge-mă pe mine, dar izbăveşte-i pe ei!”
Cei care nu înţeleg sau nu primesc sfinţirea de Bobotează
Preotul Chirilă atrage atenţia asupra semnificaţiei primirii preotului cu Boboteaza în casele credincioşilor.
„Preotul face o slujire în care spaţiul tău de locuire este, prin sfinţirea cu Agheasmă Mare, reîncadrat în postura sa de biserică. Spun că spaţiul acesta de locuire al familiei este o biserică mică şi atunci această binecuvântare cu Agheasmă Mare este o reconsacrare a spaţiului nostru habitual ca dimensiune existenţială, de tip ecclesial”.
Cei care nu primesc preoţii cu Boboteaza în casele lor nu au parte de actul resfinţirii cu puterea harului Duhului Sfânt, de cel al repecetluirii cu Sfânta Cruce a lui Hristos. Părintele aminteşte de episodul în care Moise s-a dus să elibereze poporul ales din Egipt.
Pentru că faraonul nu le-a îngăduit oamenilor să plece, Dumnezeu a abătut în ţinut pedeapsa cu moartea întâilor născuţi. Cu toate acestea, în casele pecetluite cu sângele mielului jertfit îngerul morţii nu a putut intra. Acest episod se aseamănă cu sfinţirea caselor de azi, când prin stropirea cu Agheasmă Mare, se izgonesc duhurile cele necurate.
Cei care nu primesc sau nu înţeleg sfinţirea în casele lor sunt oamenii pentru care preotul porneşte la drum spre a-i regăsi întru Lumina lui Hristos.
„Mă gândeam la un filosof care umbla cu un felinar prin cetate şi tot striga să găsească un om”, a adăugat părintele Chirilă.
„Şi pe preoţi îi văd în postura aceasta, pentru că ei vin şi fac un gest de retrezire a conştiinţei noastre religioase. Însă noi nu vedem decât laturile tradiţionale, cutumiale, materiale şi ne raportăm la consistenţa materială care ne subjugă, fără să ne dăm seama că de fapt pierdem chiar esenţialul spiritual al înţelegerii pe care ar trebui să o redobândim.”
Legenda stâncii
Pasionat de arheologie biblică, părintele Ioan Chirilă, care a vizitat locurile din Israel, aduce în discuţie o legendă, care istoriseşte modul în care a fost salvat Sf. Ioan Botezătorul de ordinul dat de Irod de ucidere a pruncilor. Se spune că s-a deschis o stâncă şi că sfântul a stat ascuns acolo până când s-a aflat în afara pericolului. Din stâncă ar fi trecut direct în pustie.
Oamenii care merg în acel cartier al Iersalimului de azi pot vedea o linie, pe care sunt tentaţi să o caute cu privirea, însă nu găsesc decât un izvor cu apă limpede şi rece, în care, spre uimirea tuturor, se află peşti:
„Îţi dai seama că de fapt în orice semn al existenţei fizice poţi să citeşti şi ceva teologic. Vedeţi, apa ca izvor sau susţinător al vieţii, cum are semnele vizibile, numai că trebuie să înveţi să le citeşti”, a completat părintele Chirilă.
Mesaj la început de an
În încheiere, părintele Ioan Chirilă îndeamnă credincioşii să înceapă o călătorie cu Dumnezeu, gândind toate cele din anul acesta ca trepte care călăuzesc nu spre moarte şi efemeritate, ci, din nou, spre bucurie, spre naşterea Mântuitorului.
„La început de an, să încercăm să vedem nu doar fizicalitatea existenţei, ci şi spiritualitatea ei. Şi unificând în viaţa noastră cele două dimensiuni: vom vedea că în viaţa noastră lor li se adaugă şi dimensiunea spirituală, şi dimensiunea comunională, şi dimensiunea societală, şi dimensiunea aceasta fizică, şi redevenim om”.
„Şi redevenind om, îl conştientizăm pe Dumnezeu ca punct central al existenţei noastre, care ne deschide prin alipirea de El fereastra veşniciei”, a conchis preotul Chirilă.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 322, Ultimul acces: 2026-06-11 15:58:41