A fost proclamat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române: „O fãclie nestinsã a credinþei ºi a unitãþii naþionale”

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.03s...

ªtiri ºi Evenimente

A fost proclamat Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române: „O fãclie nestinsã a credinþei ºi a unitãþii naþionale”

[2025-01-01]

de Alexandru Boboc

„Patriarhia Românã a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existenþã, o fãclie nestinsã a credinþei ºi a unitãþii naþionale, iar duhovnicii ºi mãrturistorii ortodocºi români din secolul al 20-lea au fost adevãraþi apãrãtori ai credinþei ortodoxe în faþa încercãrilor ºi a prigoanelor”, a spus Patriarhul Daniel miercuri, la Catedrala Patriarhalã.
„Împlinirea unui secol de la înfiinþarea Patriarhiei Române este o ocazie de a ne adânci în cunoaºterea istoriei Bisericii noastre, care a fost strâns legatã de destinul poporului român ºi de aspiraþiile lui de unitate ºi libertate. În acelaºi timp, este un moment de comemorare a celor care, prin jertfa lor, au apãrat ºi mãrturisit credinþa ortodoxã, chiar ºi în cele mai grele timpuri”, a subliniat Preafericirea Sa.
Anul 2025 a fost proclamat drept An omagial al centenarului Patriarhiei Române ºi An comemorativ al duhovnicilor ºi mãrturistorilor ortodocºi români din secolul al 20-lea. Evenimentul solemn a avut loc dupã slujba de Te Deum sãvârºitã de Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul cu ocazia anului nou civil.
Actul sinodal care prevede proclamarea anului comemorativ ºi omagial a fost citit de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieºteanul, Secretarul Sfântului Sinod.
Ulterior, a fost prezentatã credincioºilor icoana care ilustreazã tematica anului omagial ºi comemorativ, iar psalþii de la stranã au cântat imnul reprezentativ al anului proclamat.
Icoana Anului omagial ºi comemorativ 2025
Chemare la recunoºtinþã
În cuvântarea Sa, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel a prezentat repere istorice despre Patriarhia Românã ºi a evidenþiat importanþa mãrturisitorilor din perioada comunistã pentru pãstrarea credinþei ºi a demnitãþii creºtine.
„Aceastã aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci ºi o chemare la recunoºtinþã faþã de înaintaºii noºtri ºi reflexie asupra rolului Bisericii noastre în viaþa poporului român”.
„În 4 februarie 1925, la propunerea mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât înfiinþarea Patriarhiei, propunere votatã în unanimitate. În aceeaºi ºedinþã, episcopul Vartolomeu Stãnescu al Râmnicului-Noului Severin (1921-1938) a dat citire Actului de Înfiinþare a Patriarhatului românesc ºi hotãrârea a fost comunicatã guvernului spre legiferare”.
„Dupã adoptarea proiectului de lege de cãtre corpurile legislative (12 ºi 17 febr. 1925), legea a fost promulgatã de cãtre regele Ferdinand I la 23 februarie 1925, fiind publicatã în Monitorul Oficial din 25 februarie 1925”.
„Patriarhia Ecumenicã, reprezentatã de patriarhul Vasile al III-lea (1925-1929), a considerat „binevenitã ºi îndreptãþitã […] ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhalã” ºi a transmis tomosul pentru recunoaºterea Patriarhiei la 30 iulie 1925”, a precizat Pãrintele Patriarh.
„Învestirea ºi întronizarea primului patriarh, Miron Cristea, la 1 noiembrie 1925, a consfinþit înfiinþarea Patriarhiei Române”.
„Patriarhia Românã nu a fost doar o instituþie administrativã, ci ºi un simbol al unitãþii naþionale, spirituale ºi culturale. Prin eforturile sale, Biserica Ortodoxã Românã a sprijinit Ortodoxia balcanicã ºi orientalã, contribuind la salvarea multor aºezãminte bisericeºti ºi la pãstrarea credinþei ortodoxe în vremuri dificile.”.
Duhovnici mãrturisitori din secolul al 20-lea
Preafericirea Sa a vorbit despre proclamarea oficialã a canonizãrii unor sfinþi duhovnici ºi mãrturisitori ortodocºi români din timpul regimului comunist.
„Aceºti sfinþi au fost canonizaþi pentru modul lor de a-ºi pãstra credinþa ºi demnitatea creºtinã în faþa opresiunii. Biserica îi cinsteºte pentru cã au rezistat cu demnitate persecuþiilor ºi au mãrturisit adevãrul lui Hristos, chiar ºi în condiþii de torturã ºi moarte, oferind astfel exemplu viu de trãire creºtinã autenticã”.
„Canonizarea lor este un act de recunoaºtere a sfinþirii vieþii ºi jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul cã adevãrata mãrturisire creºtinã nu susþine ideologii lumeºti trecãtoare, ci valorile eterne ale credinþei ºi iubirii de Dumnezeu”.
„Chiar dacã unii dintre noii sfinþi mãrturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române au avut, la un moment dat, anumite simpatii politice sau au fost influenþaþi de contextul istoric ºi social în care au trãit, canonizarea lor nu este legatã de aceste aspecte, deoarece, prin pocãinþã profundã ºi sfinþirea propriei vieþi, aceºti mãrturisitori s-au dezis de acele simpatii ºi au lucrat necontenit pentru creºterea spiritualã a semenilor lor ºi pentru binele Bisericii”, a subliniat Patriarhul României.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 671, Ultimul acces: 2026-06-13 03:42:52

Timp total: 0.04s...

[]:1