Patriarhul României: Creºtinul este chemat sã sfinþeascã locul ºi timpul pe pãmânt, pentru a intra în Împãrãþia cerurilor

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.03s...

ªtiri ºi Evenimente

Patriarhul României: Creºtinul este chemat sã sfinþeascã locul ºi timpul pe pãmânt, pentru a intra în Împãrãþia cerurilor

[2025-01-01]

de Sorin Ioniþe

În noaptea dintre ani, Patriarhul României a transmis un cuvânt în care aminteºte cã creºtinul este chemat sã sfinþeascã locul ºi timpul pe pãmânt, pentru a intra în Împãrãþia cerurilor.
Cuvântul Patriarhului a fost citit de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul, la slujba oficiatã marþi noapte în Catedrala Patriarhalã.
În cuvânt, Pãrintele Patriarh spune cã trebuie „sã privim cu încredere ºi speranþã, dar ºi cu responsabilitate ºi gravitate, fiecare clipã a vieþii prezente”. Patriarhul se gândeºte ºi la românii din afara României pe care cere sã îi pomenim în rugãciuni. De asemenea, Patriarhul Daniel îndeamnã sã cultivãm pacea inimii noastre ºi sã ne rugãm pentru pacea între popoare.
Textul integral:
Creºtinul este chemat sã sfinþeascã locul ºi timpul pe pãmânt, pentru a intra în Împãrãþia cerurilor
Am trecut din anul 2024 în anul 2025 aducând mulþumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El ºi ne-am rugat sã binecuvinteze cununa Anului Nou cu bunãtatea Sa. Cununa anului înseamnã coroana anului, iar anul se încununeazã dacã este trãit ca dar primit de la Dumnezeu ºi fãcut roditor prin rugãciune ºi fapte bune. De aceea, se cuvine ca, acum, la cumpãna dintre ani, sã ne gândim mai mult la ceea ce înseamnã darul timpului vieþii pãmânteºti prezente, ca timp de pregãtire pentru viaþa eternã din Împãrãþia cerurilor.
Conform hotãrârii Sfântului Sinod nr. 630 din 17 februarie 2011, la Slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii dintre ani se citeºte Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece la 1 ianuarie sãrbãtorim Tãierea împrejur ºi punerea numelui Pruncului Iisus, care înseamnã „Dumnezeu mântuieºte” sau „Dumnezeu este mântuitor”. Hristos Domnul a primit numele de Iisus la opt zile dupã naºtere (cf. Luca 2, 21), iar cifra opt simbolizeazã veºnicia. Deci, în Iisus Hristos fiecare an este un an al mântuirii, îndreptat spre viaþa veºnicã (cf. 2 Corinteni 6, 2).
Prin chemarea stãruitoare a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii ºi Împãratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; Evrei 1, 2), se sfinþeºte viaþa celor ce se roagã, dar ºi spaþiul ºi timpul în care se roagã oamenii. Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu ºi om, trãieºte deodatã eternitatea ºi timpul: „Iisus Hristos, ieri ºi azi ºi în veci, este Acelaºi” (Evrei 13, 8). În Iisus Hristos, timpul oferã creºtinului posibilitatea participãrii la viaþa veºnicã. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferã în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfinþit ºi împlinit.
Biserica mãrturiseºte, se roagã ºi preamãreºte pe Domnul Iisus Hristos ca fiind „Calea, Adevãrul ºi Viaþa” (Ioan 14, 6), Calea sigurã, Adevãrul deplin ºi Viaþa veºnicã. De aceea, timpul mântuirii este îndreptat spre viaþa veºnicã din Împãrãþia cerurilor, iar toate vârstele omului sunt timp binecuvântat. Din acest motiv, în Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am citit, se spune:
„(…) Iisuse, pãzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptãtorul tinereþilor mele;
Iisuse, lauda bãtrâneþilor mele;
Iisuse, nãdejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaþa mea de dupã moarte;
Iisuse, liniºtea mea la judecata Ta (…)”.
Îl aflãm pe Mântuitorul Iisus Hristos prin împlinirea poruncilor Sale în viaþa noastrã, dar mai ales în Bisericã, în Sfintele Tainele, care sfinþesc viaþa omului în toate etapele vieþii.
Ne naºtem din nou pentru Împãrãþia lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez, când ne unim cu Hristos Cel rãstignit ºi înviat (cf. Romani 6, 3-5), spre o viaþã nouã în harul Duhului Sfânt, primit prin Taina Mirungerii, iar în Sfânta Euharistie primim pe Hristos Care Se dãruieºte oamenilor „spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”; în Taina Cununiei primim binecuvântarea lui Hristos Cel prezent la nunta din Cana Galileii, Care Îºi iubeºte Biserica Sa precum mirele iubeºte mireasa sa; în Taina Spovedaniei ne întâlnim cu Hristos Care iartã pãcatele noastre; în Taina Hirotoniei este prezent ºi lucrãtor Hristos, Învãþãtorul ºi Arhiereul veºnic, Care trimite pe Apostoli sã propovãduiascã Evanghelia Sa, sã boteze popoarele ºi sã le conducã sau pãstoreascã pe calea poruncilor Sale mântuitoare; în Taina Sfântului Maslu este prezent ºi lucrãtor Hristos, Doctorul sufletelor ºi al trupurilor, Care vindecã neputinþele noastre.
Toþi cei care nu I-au fost contemporani Domnului Hristos în timpul vieþii Sale pãmânteºti pot sã Îi devinã apropiaþi prin viaþa sfinþitoare, duhovniceascã a Bisericii, prin lucrarea Duhului Sfânt. Astfel, toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt dãruire de Sine a lui Hristos Însuºi, pentru ca viaþa noastrã pãmânteascã sã se înnoiascã prin viaþa Sa cereascã veºnicã. Sfântul Leon cel Mare spune în acest sens: „Toate cele ce erau în Hristos trec acum în Sfintele Taine” [1].
Sfânta Scripturã ne spune cã Hristos Domnul „stãpâneºte ºi peste morþi ºi peste vii” (Romani 14, 9), iar „cel ce crede în El, chiar dacã va muri, va trãi“ (Ioan 11, 25). Prin urmare, Iisus este nãdejdea cea de la moartea noastrã, deoarece viaþa pãmânteascã a adevãratului creºtin este un paºte sau o „trecere” de la viaþa pãmânteascã la viaþa cereascã, este „ca o ºcoalã ºi ca un loc de învãþãturã a sufletelor omeneºti”[2] pentru a dobândi fericirea veºnicã. Creºtinul rugãtor nu se teme de moartea trupeascã, deoarece aceasta este doar o trecere sau o mutare, iar Iisus este viaþa noastrã de dupã moarte.
De aceea, Biserica ne îndeamnã sã privim cu încredere ºi speranþã, dar ºi cu responsabilitate ºi gravitate, fiecare clipã a vieþii prezente, preþuind-o ca pe o ºansã divinã a rãscumpãrãrii timpului pierdut când n-am sãvârºit nicio faptã bunã sau ca timp al ridicãrii din pãcat prin pocãinþã, dar mai ales ca timp de rodire ºi înmulþire a darurilor primite de la Dumnezeu. Astfel, Iisus este liniºtea noastã la judecata Sa cu fiecare dintre noi.
,,Când vezi cã s-a încheiat anul” – spune Sfântul Ioan Gurã de Aur – „mulþumeºte Domnului cã te-a adus la acest sfârºit de an! Zdrobeºte-þi (smereºte-þi) inima, numãrã anii vieþii tale ºi spune-þi în sinea ta: «Zilele se duc ºi trec, anii se adaugã, am strãbãtut o lungã cale a vieþii. Ce lucru bun am fãcut? Nu voi pleca oare din viaþa aceasta gol ºi pustiu de orice faptã bunã? Judecata e la uºã! Viaþa mea se grãbeºte spre bãtrâneþe». La acestea cugetã în ziua întâi a anului! De acestea adu-þi aminte la sfârºitul anului! Sã ne gândim la ziua ce va sã fie, ca nu cumva sã ni se spunã ºi nouã ceea ce s-a spus iudeilor de cãtre proroc: «S-au stins întru deºertãciune zilele lor ºi anii lor cu grabã» (Psalmul 77, 37)” [3].
Aºadar, timpul pe care îl avem la dispoziþie poate fi timpul rodirii, sau poate fi timpul risipirii darurilor primite prin naºterea dupã trup: sãnãtate, inteligenþã, frumuseþe, forþã fizicã, sau darurile primite de la Botez ca daruri ale Duhului Sfânt, le putem înmulþi sau le putem risipi. Totul depinde dacã sfinþim timpul prin credinþã, pocãinþã ºi fapte bune, sau risipim timpul vieþii noastre, prin lipsa de iubire faþã de Dumnezeu ºi de semeni.
Sã cerem lui Dumnezeu Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt sã ne ajute sã simþim bucuria sfinþirii timpului ºi sã simþim bucuria rodirii în timp!
Anul 2024, pe care l-am încheiat, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastoraþiei ºi îngrijirii bolnavilor ºi Anul comemorativ al tuturor Sfinþilor tãmãduitori fãrã de arginþi, ºi ne-am strãduit sã sfinþim clipele timpului nostru prin intensificarea îngrijirii celor aflaþi în suferinþã sufleteascã ºi trupeascã.
Anul acesta, 2025, a fost declarat de cãtre Sfântul Sinod al Bisericii noastre Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române ºi Anul comemorativ al duhovnicilor ºi mãrturisitorilor ortodocºi români din secolul al XX-lea. Aceastã aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci ºi o chemare la recunoºtinþã faþã de înaintaºii noºtri ºi reflecþie asupra rolului Bisericii noastre în viaþa poporului român.
Sã pomenim în rugãciunile noastre ºi pe toþi românii din afara României, ca sã pãstrãm, cu multã iubire frãþeascã, unitatea de credinþã ºi de neam!
Sã cultivãm pacea inimii noastre primitã de la Hristos, prin rugãciune ºi fapte bune, ºi sã ne rugãm pentru pacea între popoare!
Ne rugãm Domnului Iisus Hristos, Împãratul veacurilor, sã binecuvinteze anul în care am intrat, sã ne dãruiascã credinþã statornicã ºi timp de pocãinþã, vieþuire sfântã, cu fapte bune, precum ºi îmbelºugarea roadelor pãmântului, spre slava Preasfintei Treimi ºi a noastrã mântuire!
La mulþi ºi binecuvântaþi ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 636, Ultimul acces: 2026-06-12 13:45:11

Timp total: 0.09s...

[]:1