Patriarhul Daniel: Mulþumim pentru anul trecut ºi cerem binecuvântare pentru Anul Nou

Acasã > ªtiri > Arhivã ªtiri

Timp stanga: 0.06s...

ªtiri ºi Evenimente

Patriarhul Daniel: Mulþumim pentru anul trecut ºi cerem binecuvântare pentru Anul Nou

[2023-01-01]

de Diac. Iulian Dumitraºcu

Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis un mesaj la slujba sãvârºitã în noaptea trecerii dintre ani (2022-2023), la Catedrala Patriarhalã.
Mesajul a fost prezentat de Preasfinþitul Pãrinte Varlaam Ploieºteanul, Episcop vicar patriarhal.
Patriarhul a subliniat cã atunci „când omul nu mulþumeºte pentru binefacerile primite, el decade spiritual ºi se dezumanizeazã”.
„Omul credincios ºi demn mulþumeºte permanent lui Dumnezeu pentru cã trãieºte în creaþia lui Dumnezeu ºi o foloseºte, adicã foloseºte aerul, apa, pãmântul, cãldura soarelui ºi toate cele fãcute de Dumnezeu pentru a susþine viaþa umanã”.
„Iar semenilor care-l ajutã, omul le mulþumeºte,deoarece simte cãrecunoºtinþa este lumina vieþii în comuniune ºi a creºterii lui spirituale în demnitate ºi bunãtate”, a explicat Preafericirea Sa.
Textul integral:
Mulþumim pentru anul trecut ºi cerem binecuvântare pentru Anul Nou
Cu ajutorul lui Dumnezeu, la trecerea în anul nou, 2023, am mulþumit Lui pentru binefacerile primite de la El în anul 2022 ºi ne-am rugat sã ne învredniceascã sã sporim în dreapta credinþã, în dragostea cãtre El ºi cea cãtre aproapele ºi întru toate faptele bune (Rugãciunea de mulþumire din cadrul Slujbei trecerii dintre ani).
Slujba pe care am sãvârºit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintã o atitudine sau o stare spiritualã faþã de timpul anului care s-a încheiat ºi de timpul anului care începe. Aceastã slujbã este o punte a recunoºtinþei ºi a speranþei între ani.
De aceea, lucrarea cea mai potrivitã pentru petrecerea anului vechi ºi întâmpinarea anului nou este rugãciunea demulþumire sãvârºitã în Biserica lui Hristos, Împãratul Veacurilor.
În acest sens, Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã „nimic altceva nu cere de la om Dumnezeul universului, dupã nenumãratele ºi nespusele Lui binefaceri, decât sufletul recunoscãtor, care sã ºtie sã-I mulþumeascã pentru binefacerile primite”[1].
Hristos Însuºi mulþumeºte Tatãlui prin rugãciune (cf. Ioan 11, 41).
Sfântul Apostol Pavel ne aratã cã mulþumirea este primul ºi cel mai important rãspuns al creºtinului faþã de harul lui Dumnezeu revãrsat asupra lui: „Mulþumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu dat vouã în Hristos Iisus”– le spune el creºtinilor din Corint (1 Corinteni 1, 4). Deci, rãspunsul omului la lucrarea harului dumnezeiesc este mulþumirea sau recunoºtinþa.
Din pãcate, omul contemporan, superficial ºi secularizatduhovniceºte, cere ajutorul lui Dumnezeu doar atunci când trece prin necazuri sau suferinþe, dar îndatã ce a scãpat de suferinþã, de sãrãcie, de necaz, uitã de Dumnezeu.
Însã Mântuitorul Iisus Hristos nu fericeºte pe cei care sunt nerecunoscãtori sau nemulþumitori, ci pe cei care sunt recunoscãtori ºi mulþumesc lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El, dupã cum se vede în Evanghelia vindecãrii celor zece leproºi (cf. Luca 17, 17-18).
Când omul nu mulþumeºte pentru binefacerile primite, el decade spiritual ºi se dezumanizeazã. Omul este cu adevãrat om, adicã fiinþã raþionalã ºi relaþionalã, când este recunoscãtor lui Dumnezeu ºi oamenilor pentru darurile ºi binefacerile pe care le primeºte.
Omul credincios ºi demn mulþumeºte permanent lui Dumnezeu pentru cã trãieºte în creaþia lui Dumnezeu ºi o foloseºte, adicã foloseºte aerul, apa, pãmântul, cãldura soarelui ºi toate cele fãcute de Dumnezeu pentru a susþine viaþa umanã.
Iar semenilor care-l ajutã, omul le mulþumeºte, deoarece simte cã recunoºtinþa este lumina vieþii în comuniune ºi a creºterii lui spirituale în demnitate ºi bunãtate.
Nerecunoºtinþa dezumanizeazã pe om ºi îl înstrãineazã de semeni, însã recunoºtinþa faþã de Dumnezeu ºi de semeni ridicã pe om în demnitate ºi îl evidenþiazã în comunitate.
De aceea, în fiecare duminicã ºi sãrbãtoare de peste an, iar în mãnãstiri chiar în fiecare zi din sãptãmânã, Biserica aduce mulþumire sau recunoºtinþã lui Dumnezeu prin Liturghia Sfintei Euharistii, adicã a Sfintei Mulþumiri sau a Sfintei Recunoºtinþe, dar ºi comemoreazã sau pomeneºte pe ctitorii, binefãcãtorii ºi miluitorii comunitãþii creºtine.
Adresatã lui Dumnezeu Tatãl, Izvorul tuturor darurilor (cf. Iacob 1, 17), Mulþumirea sau Euharistia Bisericii este oferitã prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ºi Mijlocitorul între Dumnezeu ºi oameni, „cãci Dumnezeu aºa a iubit lumea, încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, ca oricine crede în El sã nu piarã, ci sã aibã viaþã veºnicã ” (Ioan 3, 16).
Din acest motiv, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnã:„Orice aþi face, prin cuvânt sau faptã, toate sã le faceþi în numele Domnului Iisus ºi prin El sã mulþumiþi lui Dumnezeu-Tatãl” (Coloseni 3,17).
Aºadar, nu Dumnezeu are nevoie de mulþumirea noastrã, ci noi avem nevoie ca sã mulþumim lui Dumnezeu ºi oamenilor, prin cuvânt ºi faptã de recunoºtinþã, pentru a creºte în comuniune de iubire smeritã ºi sfântã în relaþie cu Dumnezeu ºi cu semenii noºtri (cf. 2 Corinteni 9, 11).
Iar dacã nu mulþumim lui Dumnezeu ºi oamenilor, întrerupem sau slãbim comunicarea ºi comuniunea noastrã cu Dumnezeu ºi cu semenii, sãrãcim duhovniceºte, ne închidem în autosuficienþã egoistã ºi posesivã, pierzând bucuria ºi pacea sufletului bun, recunoscãtor ºi darnic.
Iatã de ce Sfânta Liturghie euharisticã, aceastã lucrare sfântã de recunoºtinþã sau de mulþumirea Bisericii, este cea mai necesarã lucrare ºi cea mai demnã atitudine a ei în faþa lui Dumnezeu, ca rãspuns al ei la toate binefacerile primite de la El, binefacerii cunoscute ºi necunoscute, arãtate ºi nearãtate deplin.
În acest sens, Sfântul Ioan Gurã de Aur spune: „Înfricoºãtoarele Taine, pline de nespusã mântuire, sãvârºite la fiecare slujbã, se numesc euharistie, adicã mulþumire, pentru cã sunt o aducere aminte de multe binefaceri ale lui Dumnezeu faþã de noi, pentru cã ne aratã capul purtãrii de grijã a lui Dumnezeu ºi pentru cã prin toate ne pregãtesc sã-I mulþumim lui Dumnezeu”[2].
Timpul petrecut în rugãciune individualã sau comunitarã uneºte timpul trecãtor al persoanelor umane cu veºnicia Persoanelor divine. Prin urmare, la momentul trecerii dintre ani, creºtinii se adunã în biserici spre a sfinþi timpul prin rugãciuni de mulþumire ºi cereri de binecuvântare.
Anul 2022, pe care îl încheiem, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al rugãciunii în viaþa Bisericii ºi a creºtinuluiºi Anul comemorativ al Sfinþilor isihaºti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama ºi Paisie de la Neamþ.
Prin aceste teme, a fost subliniatã importanþa rugãciunii pentru sfinþirea vieþii, într-o societate secularizatã, care pierde sensul sacru al existenþei umane.
Anul 2023, în care pãºim, este declarat în Patriarhia Românã ca Anul omagial al pastoraþiei persoanelor vârstnice ºi Anul comemorativ al imnografilor ºi cântãreþilor bisericeºti.
Astfel, se realizeazã aprecierea ºi sprijinirea persoanelor vârstnice prin cuvinte ºi fapte bune, precum ºi cunoaºterea marilor personalitãþi din domeniul muzicii bisericeºti, cântarea liturgicã fiind susþinãtoarea rugãciunii.
Sã pomenim în rugãciunile noastre ºi pe toþi românii din afara României, pe cei din jurul graniþelor României ºi pe cei din diaspora românã, ca sã pãstrãm, cu multã iubire frãþeascã, unitatea de credinþã ºi de neam.
Sã cultivãm pacea inimii noastre primitã de la Hristos, prin rugãciune ºi fapte bune, ºi sã ne rugãm pentru pacea între popoare.
Hristos Domnul, Împãratul veacurilor, sã vã dãruiascã tuturor celor care vã rugaþi împreunã cu noi, la cumpãna trecerii dintre ani, sãnãtate ºi pace, sã binecuvânteze familiile ºi activitãþile dumneavoastrã, spre slava Preasfintei Treimi ºi bucuria oamenilor.
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note:
[1]Sfântul Ioan Gurã de Aur, Scrieri, partea I, Omilii la Facere (I), Omilia XXXII, III, în PSB 21, trad., introd., indici ºi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1987, p. 413.
[2]Sfântul Ioan Gurã de Aur, Scrieri, partea a III-a, Omilii la Matei,Omilia XXV, III, în PSB 23, trad., introd., indici ºi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti, 1994, p. 324.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesãri: 1309, Ultimul acces: 2026-06-13 09:56:40

Timp total: 0.06s...

[]:1