© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Patriarhul României: Timpul vieþii noastre se sfinþeºte prin rugãciune ºi fapte bune (Text integral)[2022-01-02]de Sorin IoniþeCuvântul rostit de Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii dintre ani (2021-2022), în Catedrala Patriarhalã, s-a intitulat „Timpul vieþii noastre se sfinþeºte prin rugãciune ºi fapte bune”. Text integral: Timpul vieþii noastre se sfinþeºte prin rugãciune ºi fapte bune Potrivit hotãrârii Sfântului Sinod nr. 630 din 17 februarie 2011, la Slujba ce se sãvârºeºte în noaptea trecerii dintre ani se citeºte Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece la 1 ianuarie sãrbãtorim Tãierea împrejur ºi punerea numelui Pruncului Iisus, care înseamnã „Dumnezeu mântuieºte” sau „Dumnezeu este mântuitor”. Prin chemarea stãruitoare a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii ºi Împãratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; Evrei 1, 2), se sfinþeºte viaþa celor ce se roagã, dar ºi timpul ºi spaþiul în care se roagã oamenii. Aceastã slujbã sãvârºitã la trecerea dintre ani este o punte a recunoºtinþei ºi a speranþei între ani. Anul Nou în care am intrat este un nou dar pe care-l primim de la Dumnezeu spre mântuirea noastrã, adicã spre cultivarea comuniunii cu El prin rugãciune ºi fapte bune. De aceea, acum, la cumpãna dintre ani, trebuie sã ne gândim ºi mai mult la modul folosirii timpului vieþii noastre ca timp binecuvântat de Dumnezeu. Pentru creºtin, toate vârstele omului sunt timp binecuvântat. De aceea, în Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, citit în noaptea aceasta, se spune: „(…) Iisuse, pãzitorul prunciei mele; Iisuse, îndreptãtorul tinereþilor mele; Iisuse, lauda bãtrâneþilor mele; Iisuse, nãdejdea cea de la moartea mea; Iisuse, viaþa mea de dupã moarte; Iisuse, liniºtea mea la judecata Ta (…)”. Domnul Hristos, ca Dumnezeu ºi om, trãieºte deodatã eternitatea ºi timpul: „Iisus Hristos, ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi” (Evrei 13, 8). În Iisus Hristos, timpul oferã creºtinului posibilitatea participãrii la viaþa veºnicã. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferã în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfinþit ºi împlinit, mai ales prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele Domnului Hristos, care ni se dãruiesc în Sfânta Euharistie „spre iertarea pãcatelor ºi spre viaþa de veci”. Sfinþirea timpului se realizeazã prin rugãciune ºi fapte bune. Timpul folosit în rugãciune, acasã sau la serviciu, în bisericã sau în cãlãtorie, nu este timp pierdut, ci timp sfinþit, înveºnicit, aducãtor de har ºi bucurie. În aceastã privinþã, este semnificativ cã Biserica Ortodoxã are în cultul sãu cartea numitã „Ceaslovul” (Cartea ceasurilor), potrivit cãreia rugãciunea ritmeazã ca un orologiu spiritual viaþa ºi creºterea spiritualã a credinciosului. În plus, calendarul ortodox, cu fiecare zi sfinþitã prin rugãciunea ºi lumina sfinþilor din fiecare zi a anului ºi cu fiecare sãrbãtoare, devine „ecranul” timpului trecãtor îndreptat spre viaþa veºnicã netrecãtoare din Împãrãþia iubirii Preasfintei Treimi, de care se bucurã sfinþii din toate veacurile. Istoria Bisericii ºi semnificaþiile teologice ºi duhovniceºti ale vieþii creºtine ne cheamã azi sã mãrturisim adevãrul cã omul este chemat la sfinþire în relaþie de smeritã recunoºtinþã cu Dumnezeu Cel Sfânt ºi la iubire milostivã sau darnicã faþã de oameni, pentru a dobândi pacea ºi bucuria vieþii veºnice din Împãrãþia Preasfintei Treimi. Însã, secularizarea vieþii umane o reduce pe aceasta la teluric ºi temporar ºi îl priveazã pe omul contemporan de orizontul vieþii veºnice, ca relaþie de iubire eternã a omului cu Dumnezeu – Creatorul universului. Sfânta Evanghelie ne aratã cã fiecare clipã a vieþii creºtinului poate fi un timp al mântuirii. Într-o clipã noi putem câºtiga mântuirea prin pocãinþã, ca tâlharul de pe cruce care s-a pocãit (cf. Luca 23, 43), sau putem pierde mântuirea dacã moartea ne gãseºte nepregãtiþi duhovniceºte, adicã despãrþiþi de Dumnezeu prin necredinþã ºi fapte rele, neiertate prin pocãinþã. Unii Sfinþi Pãrinþi ai Bisericii au înþeles timpul vieþii noastre ca fiind o carte pe care o scriem ºi o corectãm pânã în ziua plecãrii noastre din aceastã viaþã, când Dumnezeu va judeca sau evalua timpul vieþii omului privind la lumina faptelor sãvârºite de el. În acest sens, Sfântul Isaac Sirul spune: „Vieþuirea în lumea aceasta este asemãnãtoare celor ce înfãþiºeazã prin niºte ciorne cele ce se aflã încã în forma de schiþe (…). Deci, cât timp ne aflãm în curs de schimbare, sã luãm aminte la noi înºine. ªi cât timp suntem stãpâni pe manuscrisul vieþii noastre, pe care l-am scris cu mâinile noastre, sã ne nevoim sã facem în el adãugiri de bunã vieþuire ºi sã ºtergem din el greºelile vieþuirii de mai înainte. Deoarece cât timp suntem în lume nu pune Dumnezeu pecetea nici pe cele bune, nici pe cele rele, pânã în clipa ieºirii (n.n. din aceastã lume), în care se sfârºeºte lucrarea în patria noastrã ºi plecãm în cãlãtorie”[1], adicã în veºnicie. La început de An Nou, mulþi oameni îºi ureazã reciproc: La mulþi ani! Sãnãtate! Bucurie! Fericire! Împlinirea tuturor dorinþelor! Dar de unde vin toate aceste daruri? Cine ne dãruieºte ani mulþi ºi fericiþi? Cine ne dãruieºte sãnãtate deplinã? Cine ne ajutã sã se împlineascã dorinþele noastre? Numai Dumnezeu Cel Milostiv poate sã împlineascã toate dorinþele noastre sfinte ºi bune. Viaþa, sãnãtatea ºi timpul vieþii noastre pãmânteºti sunt daruri primite de la Dumnezeu, care trebuie pãstrate ºi cultivate cu multã grijã, smerenie ºi înþelepciune, spre binele personal, al familiei ºi al societãþii în care trãim. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 drept Anul omagial al rugãciunii în viaþa Bisericii ºi a creºtinului ºi Anul comemorativ al Sfinþilor isihaºti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama ºi Paisie de la Neamþ. Rugãciunea este temelia vieþii ºi creºterii spirituale a omului, este mântuitoare ºi sfinþitoare, deoarece ne umple de prezenþa iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv, de harul Domnului nostru Iisus Hristos, de dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi de împãrtãºirea Sfântului Duh (2 Corinteni 13, 13). Sã ne rugãm mai mult lui Dumnezeu pentru încetarea grabnicã a pandemiei actuale, spre a putea trãi ºi lucra în mod firesc ºi liber. Sã avem deplinã încredere în puterea rugãciunii ºi multã responsabilitate pentru sãnãtatea proprie ºi a semenilor noºtri. Sã ne rugãm lui Dumnezeu sã binecuvinteze cununa anului în care am intrat, sã dãruiascã poporului român din þarã, din vecinãtatea graniþelor ei ºi din diaspora românã, credinþã puternicã, pace ºi bucurie, îmbelºugarea roadelor pãmântului ºi mult ajutor în toatã fapta bunã, spre slava Preasfintei Treimi ºi a noastrã mântuire! La mulþi ºi binecuvântaþi ani! † DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [1] Sf. Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, EIBMO, Bucureºti, 2015, pp. 245-246. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesãri: 2071, Ultimul acces: 2026-06-12 22:11:18
|
Timp total: 0.07s...
[]:1
