Cuvântul rostit de Patriarhul Daniel la Proclamarea Anului omagial şi comemorativ 2022 (Text integral)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Cuvântul rostit de Patriarhul Daniel la Proclamarea Anului omagial şi comemorativ 2022 (Text integral)

[2022-01-02]

de Sorin Ioniţe

Cuvântul rostit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Catedrala Patriarhală, cu prilejul proclamării anului 2022 drept Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi Anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ, sâmbătă, 01 ianuarie 2022.
Text integral:
2022 – Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi Anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 drept Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi Anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ.
Rugăciunea este temelia vieţii şi creşterii spirituale a omului, este mântuitoare şi sfinţitoare, deoarece ne umple de prezenţa iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv, de harul Domnului nostru Iisus Hristos, de dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi de împărtăşirea Sfântului Duh (2 Corinteni 13, 13).
În Sfânta Scriptură regăsim îndemnuri nenumărate pentru a ne ruga. În Vechiul Testament, în cartea Eccleziasticul, înţeleptul Isus, fiul lui Sirah, spune despre omul rugător: „Inima sa, de dimineaţă, o înalţă spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, şi înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune şi pentru păcatele sale se va ruga” (Eccleziasticul 39, 6-7).
În Noul Testament, Îl vedem pe Domnul Iisus Hristos participând atât la slujbele din sinagogi (cf. Marcu 1, 21), cât şi rugându-Se în singurătate (Luca 5, 16: „Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga”). Mântuitorul i-a învăţat pe ucenicii Săi rugăciunea Tatăl nostru, izvorul de inspiraţie al tuturor celorlalte rugăciuni. De asemenea, în mod deosebit, în epistolele Sfântului Apostol Pavel pot fi întâlnite numeroase sfaturi şi cereri pentru înmulţirea rugăciunii.
Rugăciunea, ca prezenţă şi lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace şi bucurie; ea ne uneşte cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei şi al vieţii veşnice, dar şi cu Biserica lui Hristos din toate timpurile şi din toate locurile. Fără rugăciune nu este Biserică şi nici viaţă creştină. Când pierdem bucuria şi pacea sufletului este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.
Creştinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult fiindcă rugăciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne uneşte cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate şi în fiecare frumuseţe a creaţiei un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutăţile vieţii şi să pregustăm încă din lumea aceasta lumina şi bucuria Învierii şi a vieţii veşnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea şi nicio activitate nu este mai de preţ decât rugăciunea, fiindcă rugăciunea ne dăruieşte inspiraţie şi putere pentru a rosti cuvântul frumos şi pentru a săvârşi fapta bună.
În contextul restricţiilor cauzate de situaţia pandemică mondială din ultimii doi ani, s-a constatat şi mai mult necesitatea accentuării practicii rugăciunii în viaţa Bisericii şi a credincioşilor. Rugăciunea este izvor de bucurie şi de putere spirituală, izvor de pace şi de iubire faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri, este respiraţia spirituală a sufletului. Dacă Îl chemăm pe Domnul Iisus Hristos stăruitor în rugăciune, zicând: „Doamne, mântuieşte-ne!”, „Doamne, scapă-ne!”, atunci El, prin harul Său, vine la noi în suflet, ne luminează şi ne întăreşte. Toate faptele bune ale creştinului şi toate gândurile curate sunt roadele rugăciunii sale şi ale celor ce se roagă pentru el: preoţi, părinţi, prieteni evlavioşi.
Pornind de la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), sub călăuzirea Sfântului Duh şi prin practica duhovnicească a Sfinţilor Părinţi, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, denumită atât „rugăciunea minţii”, cât şi „rugăciunea inimii”, a devenit calea cea mai bună pentru luminarea sufletului şi sfinţirea vieţii creştinului.
În contextul împlinirii a 1.000 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog (†1022) şi a 300 de ani de la naşterea Sfântului Paisie de la Neamţ (†1722), Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat, de asemenea, anul 2022 drept Anul comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ.
De numele celor trei mari sfinţi isihaşti, pe care-i comemorăm în mod special în decursul acestui an, 2022, se leagă trei perioade de revigorare sau înnoire spirituală din istoria Bisericii.
Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022) s-a născut într-o familie de înalt rang nobiliar din Constantinopol, intrând în monahism încă din adolescenţă la Mănăstirea Studion, unde l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc pe Cuviosul Simeon Evlaviosul. Cu toate că era pregătit pentru o carieră juridică, de tânăr a fost preocupat de taina cunoaşterii lui Dumnezeu în rugăciune smerită, liniştită şi neîncetată. La vârsta de 20 de ani a avut prima experienţă duhovnicească a vederii luminii necreate. A fost numit mai târziu egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas în anul 979, unde a reînnoit viaţa duhovnicească. În ultima parte a vieţii a fost exilat aproape de Chrysopolis, în urma unor intrigi. Aici a întemeiat un schit închinat Sfintei Mari Muceniţe Marina, încheindu-şi viaţa în jurul anului 1022. Personalitate puternică, Sfântul Simeon Noul Teolog arată în scrierile sale importanţa vederii luminii necreate a slavei dumnezeieşti, ca lucrare a harului, a trezviei şi a rugăciunii neîncetate în viaţa duhovnicească. În scrierile sale regăsim pagini întregi despre rugăciune, exprimate cu un înalt simţ poetic.
De viaţa şi lucrarea Sfântului Grigorie Palama (1296-1359) se leagă receptarea oficială a isihasmului în secolul al 14-lea, ca mişcare de înnoire duhovnicească prin rugăciune neîncetată. Membru al unei vechi familii senatoriale, Sfântul Grigorie Palama a intrat în monahism în anul 1316, în Muntele Athos, unde a petrecut o perioadă de timp la Mănăstirile Vatoped şi Marea Lavră. Ulterior, a mers la schitul Glossia, unde a trăit mai mulţi ani în ascultarea duhovnicească a unor pustnici care aveau darul sfânt al rugăciunii neîncetate. Începând cu anul 1336, a intrat într-o controversă cu teologul scolastic Varlaam de Calabria, care ataca temeiurile rugăciunii neîncetate şi ale vederii luminii necreate. În sinoadele locale întrunite în Constantinopol, în anii 1341, 1347 şi 1351, învăţăturile lui Varlaam de Calabria, dar şi ale lui Grigorie Akindin şi Nichifor Gregoras, alţi opozanţi ai isihasmului, au fost condamnate. Sfântul Grigorie Palama a îndurat prigoniri din cauza mărturisirii credinţei referitoare la vederea luminii necreate, fiind chiar şi întemniţat. În cele din urmă, fiind eliberat, a fost ales Arhiepiscop al Tesalonicului, în anul 1347, scaun pe care l-a ocupat până la moartea sa, în anul 1359. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1368, la numai nouă ani după trecerea sa la cele veşnice.
Sfântul Grigorie Palama a fost numit „teologul luminii dumnezeieşti”. El a sintetizat învăţăturile scripturistice şi patristice, referitoare la vederea luminii necreate, ca o mărturie durabilă pentru veacurile următoare şi a definit isihasmul ca fiind o învăţătură fundamentală a Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Paisie (Velicicovschi) de la Neamţ (1722-1794) reprezintă cea de-a treia etapă a renaşterii isihaste din istoria Bisericii Ortodoxe. Născut în anul 1722, la Poltava, în Ucraina, într-o perioadă de criză a vieţii spirituale, în care îndrumătorii duhovniceşti lipseau, iar cărţile Sfinţilor Părinţi erau uitate, Sfântul Paisie de la Neamţ a revigorat lucrarea isihastă a Bisericii, fiind contemporan cu Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) de la Muntele Athos, care avea aceeaşi preocupare majoră.
După ce a căutat viaţă duhovnicească în trei mănăstiri din Ucraina, Sfântul Paisie a ajuns în Mănăstirile Dălhăuţi, Trestieni şi Cârnul din Ţara Românească, îndrumate de stareţul Vasile de la Poiana Mărului, iar apoi a petrecut 17 ani de vieţuire duhovnicească la Muntele Athos, unde a format o obşte monahală isihastă. În anul 1763, împreună cu obştea formată de el la Muntele Athos, a venit în Moldova, unde Mitropolitul Gavriil Calimachi i-a oferit ca loc de vieţuire Mănăstirea Dragomirna, ctitoria Mitropolitului Anastasie Crimca. În anul 1775, în urma ocupării Bucovinei de către austrieci, s-a stabilit la Mănăstirile Secu şi Neamţ, pe care le-a condus până la trecerea la cele veşnice, în 15 noiembrie 1794.
În timpul şederii sale în Moldova, Sfântul Paisie a continuat, împreună cu ucenicii săi, lucrarea de traducere a operelor Sfinţilor Părinţi şi marilor asceţi din limba greacă în limbile română şi slavonă, ajungându-se la peste 300 de manuscrise. Filocalia greacă a fost tradusă de el în limba slavonă (Dobrotoliubie) şi publicată în anul 1793, la Moscova. În rândul lucrărilor sale de spiritualitate ortodoxă se înscrie şi lucrarea Despre rugăciunea minţii. Peste 700 de călugări de la Mănăstirea Neamţ de naţionalităţi diferite (români, ruşi, ucrainieni, bieloruşi, greci, bulgari, sârbi etc.) se aflau în acea vreme sub ascultarea sa, formând o adevărată şcoală şi o mişcare de înnoire a vieţii monahale numită şcoala „paisiană”. Ucenicii săi au înfiinţat mănăstiri isihaste mai ales în Ucraina, Rusia şi Ţările Române, care au continuat traducerile din operele Sfinţilor Părinţi filocalici.
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască tuturor puterea şi bucuria sfântă ca în acest An omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi An comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Paisie de la Neamţ să sporim în cunoaşterea rugăciunii ca stare de întâlnire şi convorbire a omului cu Dumnezeu, ca izvor de sfinţire a vieţii creştine în Biserică şi în familie şi ca arvună a bucuriei din Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi!
La mulţi şi binecuvântaţi ani!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 2106, Ultimul acces: 2026-06-18 13:19:25

Timp total: 0.06s...

[]:1